GEO - fascinaţia mapamondului

Cu plăcută surprindere am găsit la chioşcurile de ziare ediţia în limba română a publicaţiei GEO, revista "verde" pe care, elevă fiind, îmi exersam împreună cu colegii de clasă "talentul" de traducător. Îi felicit pe membrii redacţiei pentru această iniţiativă! Articolul de fond al numărului din decembrie referitor la naşterea Terrei este anunţat încă din editorialul Ancăi Liana Vasas, redactorul-şef al revistei: "Cum a putut oare ceva atît de delicat, precum viaţa, să se nască pe planeta noastră? Prin ce mister a apărut ea pe Terra şi nu în altă parte?". Răspunsurile la aceste întrebări se regăsesc într-un articol semnat de Gregor Markl şi intitulat "Miracolul Terra". "Pămîntul nostru nu este altceva decît un fir de praf în Cosmos, căci fiecare dintre miliardele de galaxii din univers are, la rîndul său, miliarde de sori şi mulţi dintre aceşti sori sînt înconjuraţi de planete. (...) pentru apariţia unor forme superioare de viaţă sînt necesare numeroase condiţii astfel încît ceea ce s-a petrecut pe planeta noastră mamă cu mai bine de 4,5 miliarde de ani în urmă poate fi comparat cu un miracol." Deşi nimeni nu poate spune cu siguranţă ce se va întîmpla ulterior cu Terra, două posibile scenarii sînt prezentate în "Destinul planetei albastre", un articol semnat de Claus Peter Simon: "Soarele va devora Pămîntul şi va conduce la evaporarea acestuia. Vechea planetă albastră se va topi aproape fără urmă, iar masa sa va contribui la o creştere de numai 0,01 procente a elementelor care constituie învelişul exterior al Soarelui. În al doilea scenariu, Terra va supravieţui influenţei nefaste exercitate de Soare, însă atmosfera, crusta şi învelişul său vor fi distruse." Propun să lăsăm deoparte, deocamdată, gîndurile şi perspectivele "negre" legate de sfîrşitul planetei albastre şi să-l însoţim pe Michael Stührenberg într-o fascinantă călătorie în nord-estul Boliviei. Destinaţia? Un sat pierdut în jungla amzoniană, cu o populaţie de 3000 de locuitori, în marea lor majoritate indieni guarayo, cu o tradiţie de secole în... muzica barocă. "Un sat încîntător, Urubichà. Aici există nenumărate instrumente muzicale, un singur telefon, o singură maşină şi o centrală electrică cu probleme. Iar cînd aceasta refuză să pornească, tinerii indieni guarayo repetă Bach şi Vivaldi la lumina lămpilor cu petrol. Iubesc muzica, trăiesc pentru ea." Călătoria prin lume se opreşte, cel puţin în numărul din decembrie, la ţinuturile sălbatice ale Saharei, mai precis în nord-estul statului Ciad. După îndelungi pregătiri, o echipă GEO a reuşit să ajungă într-una din ultimele regiuni neexplorate din lume. După cum povesteşte semnatarul textului, Uwe George, scopul acestei călătorii "a fost acela de a studia în Munţii Ennedi schimbările climatice şi culturale dramatice prin care a trecut continentul african". Periplul prin statul Ciad va continua însă în numărul următor al revistei, cînd echipa GEO va încearca, în această ţară care nu beneficiază de o reţea modernă de drumuri, să ajungă la un impresionant punct geologic: "lacurile din adîncuri, aflate în mijlocul unui deşert neîndurător". Şi dacă preferaţi destinaţiile ceva mai luxuriante, tot în numărul următor veţi putea face o călătorie în "ţara lui mîine", în Dubai, oraşul care "se inventează continuu prin proiectele sale luxoase, care îţi taie respiraţia. Bănci, complexuri hoteliere grandioase, parcuri de distracţii şi apartamente superscumpe fură ochii vizitatorilor". Pînă atunci însă, fiţi cu ochii pe GEO! (R. P.)