Forbes
Am citit ultimul număr din Forbes într-un context care iniţial mi s-a părut total nepotrivit, dar care la un moment dat a început să mă amuze. Personalul Bucureşti-Braşov face două ore pînă la Cîmpina (dintre care o oră şi ceva doar pînă la Ploieşti), un timp suficient pentru a parcurge din scoarţă în scoarţă o revistă glossy despre afaceri, în care nici un articol nu este mai scurt de 14.000 de semne. Forbes este un brand despre care probabil că nu vor auzi niciodată vecinii mei de compartiment: un bătrînel cu alură de medic pensionar care citea dintr-un manual de "engleză rapidă", un altul care făcea integrame şi o femeie în jur de 45 care răsfoia Cancan (cu un titlu de prima pagină care le vorbea cititorilor despre business, pe limba lor: "Am tras elicopterul în faţa hotelului, ce p...a mea!"), în timp ce molfăia o prăjitură "Măgura". Încă de la prima apariţie, m-a atras la Forbes România faptul că majoritatea textelor sînt scrise de jurnalişti autohtoni şi că se referă la mediul de afaceri de la noi, la profesionişti din anumite domenii care nu sînt cunoscuţi pentru că "nu apar pe sticlă", la oameni cu idei cărora li se creionează, cu onestitate, portete "umane". Nu se lucrează cu copy & paste, poţi găsi texte de analiză economică decente, pe care probabil că le-ar pricepe şi doamna cu "Măgura", cu un pic de efort sau reportaje scrise cu nerv şi cu stil. Pe la Bucureşti Triaj, am aflat că tocmai s-a lansat Forbes India, într-o ţară în care în urmă cu doar cîteva luni erau interzise publicaţiile de afaceri (deşi PIB-ul depăşeşte aici 1000 de miliarde de dolari) şi ştirile din străinătate. Italianul Francesco D’Ambrosio pretinde că nu are concurenţă în România în ceea ce priveşte uniformele pentru personalul hotelurilor de cinci stele şi ale marilor cazinouri; în urmă cu cinci ani, a venit aici ca să construiască săli de cinematograf şi a sfîrşit prin a îmbărca portarii de la Howard Johnson şi Hilton. Tocmai trece naşul "de personal", cu eterna cămaşă albastră, mototolită, a ceferiştilor şi cu pantalonii negri şi tociţi care cad de pe el. Pe ei de ce nu-i îmbracă nimeni? David Bowen, un director financiar din Dallas, spune că în afaceri, dar şi în viaţa de zi cu zi, totul se negociază, important este să ştii să lansezi o provocare de genul: "Ce-mi oferi dacă plătesc cash?". Într-adevăr, tinerii care au urcat la Chitila au negociat "la sînge" cu naşul şi, pînă la urmă, i-au dat doar 5 lei de căciulă pînă la Braşov. Violeta Costin Găbulici, creatoare de modă şi de brand " RVL, a crezut că afacerea i se va duce de rîpă atunci cînd s-a deschis într-un mall primul magazin Zara. Femeia din faţa mea care a terminat de citit Cancan se descalţă cu un oftat de şlapii chinezeşti de plastic şi îşi întinde picioarele pe banchetă. Pe la Buftea, am aflat despre Talent Gate, o bază de date online cu tinerii de perspectivă din România care va fi pusă la dispoziţia marilor companii. Tinerii care au urcat la Chitila încep să scuipe coji de seminţe pe coridor, trenul se opreşte pentru cîteva minute în cîmp, perspectiva de a ajunge în final la Cîmpina e din ce în ce mai îndepărtată. Pe la Dîrza, citesc despre vinuri cu tradiţie din Spania care se pot cumpăra la preţuri accesibile, îmi face poftă un vin sec Godeval, "cu o esenţă parfumată asemănătoare petalelor de trandafir sfărîmate, aromei de grapfruit şi condimentelor exotice", în timp ce moşuleţul cu integrame trage o duşcă dintr-un sticlă cu un lichid maroniu, dubios, care pute de-ţi mută nasul. "O bucată de pămînt pierdută într-un ocean, brăzdată de labirinturi grandioase de calcar, cu petice verzi de iarbă, cu plaje liniştite şi oameni primitori." Acestea sînt Insulele Aran, de pe coasta vestică a Irlandei. Mă uit pe geam la cîmpul necultivat, plin de gunoaie şi la rămăşiţele unui trecut industrial. Ne apropiem de Ploieşti. Lectura revistei Forbes în personalul de 14,11 mi-a dat din nou senzaţia că în România există de fapt două lumi, total incompatibile, între care nu există nici măcar un punct de tangenţă, aşa că nu se vor uni niciodată într-una singură, care ar putea să se numească normalitate. (A. P.)