"Fără maşină" se întoarce

Iar fără maşină. Înjur ploaia care m-a făcut ciuciulete vineri seara, înjur taximetriştii care mă dau jos din taxi inventînd motive, înjur şmecherii ce-şi pun maşinile aiurea în faţă la "Turabo café" de nu poate să treacă autobuzul. După headline -uri urmează ştirile. A revenit nenorocita de ploaie, dar cu răpăială tîmpită; ca să mă explic, era o poezie a ploii pe vremea mea, cînd eram copil. Te uitai şi ziceai: e vară, plouă cu găleata, e toamnă, plouă molcom. Acum e un amestec ce-mi face rece sufletul. O lipsă de noimă, fiindcă am temperatură 38 şi sînt răcit, dar şi un automatism, fiindcă nu suport ploaia asta ucigaşă. Şi eram la Piaţa Victoriei, în plină lume a tuturor posibilităţilor şi la două staţii de maşină de casă. Bă, şi cu cît apar stropii de ploaie să mă înghită, cu atît nu venea nimic, nici tramvai, nici taxi. Şi ploaia turna în capul meu, mă turtea, mă ardea ploaia. Şi merg pe jos, strecurîndu-mă printre burlane, acoperişuri, scări de bloc. Ajung la McDonald's Griviţa şi cu apa în cap mă belesc la căldura de dinăuntru, la cum cineva înghiţea în sec înainte de a muşca dintr-o prăjitură. Dar tramvaiul meu fantomă nu mai vine. Privesc linia, renovată de vreo doi ani, şi văd şanţurile prin care merge roata tramvaiului, pe ici-colo se mai ţine armătura de fier, dar pe spaţii mari e ciment ros. Ploaia în cap şi mă întreb ce echilibru miraculos poate ţine tramvaiul pe linie. E eroziunea României în sine şi orice lucru nou se învecheşte, fiind prost făcut şi din materiale proaste. Merg pe linia de tramvai, că tot e ploaie peste tot şi văd în trecut cum cu o seară înainte mergeam într-un autobuz 368 şi era frig bestial prin geamurile astea şi o înghesuială de înaltă clasă. Şi intrăm cu maşina pe strada Episcopiei şi, tată, e acolo o cafenea - "Turabo café" - unde vin şmecherii cu decapotabile ce şi le pun în mijlocul străzii, strada fiind o chiţimie. De belea sînt idioţii, bă, stăteam conservă în autobuz şi şoferul, slavă lui, se strecura ca şi cum ar fi mers printre obstacole. Înainta cîte doi centimetri cu ditamai dihania de autobuz, iar nesimţiţi mînau Campari-ul şi whisky-ul cu somon pe gîtlej. Aici nu e vorba de nedreptatea dintre lumi, nu e vorba de gogoriţe stîngiste. Şi merg pe linia de tramvai, aţi uitat? Şi văd un taximetrist ce mănîncă un hamburger de la Mc şi mă gîndesc că nu o să mă salveze de la botezul de toată apa a serii ăsteia. Şi merg iarăşi şi îmi amintesc de cum m-a aruncat din taxi un scîrbos, nu, mint, doi scîrboşi de taximetrişti, pe cînd aveam febră. Spun destinaţia şi mă trezesc la vreo sută de metri că ciripesc: "Ştiţi, fac schimbul, nu cred că vă pot duce unde vreţi" sau "mă duc să-mi iau copilul de la şcoală" - fir-aţi ai dracului de făcători de nervi pe lumea asta! Să vi se facă volanele gulere, să cădeţi în boala lui Caragea, să dea aviara a aripă peste voi! Dar eu tot pe linia de tramvai sînt. Nici un tramvai. Ploaie.