Fără ifose, vă rog!

Celor care înţeleg sensul cuvintelor "traseu montan" sau "drum forestier" şi, în consecinţă, nu se aşteaptă să ajungă la peştera Gheţarul Scărişoara, de exemplu, măcar pe un drum asfaltat dacă nu pe o autostradă, celor care ştiu că munţii României 1) nu se "fac" şi 2) nu se "fac" pe ATV-uri zgomotoase sau în maşini simandicoase, celor pentru care muntele nu este un prilej de grătare, hărmălaie şi zbenguială la iarbă verde, în balerini, le recomand subiectul ultimului număr al revistei Natura României. O poveste transpusă pe hîrtie cu un simţ precis al detaliului, aşa încît, dacă pleci pe traseul propus, spre Brîna Mare a Coştilei din Bucegi, cu printul reportajului pe post de ghid, poţi fi sigur că în orice moment vei şti încotro trebuie s-o apuci mai departe, ce indicii trebuie să urmăreşti etc. Un traseu montan de 12 ore şi 30 de minute, care nu li se recomandă însă celor care nu au un minimum de experienţă şi antrenament în ascensiunea pe văile alpine cu grad ridicat de dificultate. Cum muntele nu este, aşadar, pentru oricine, autorul notează la finalul reportajului cîteva "observaţii" de luat în seamă, de la sfaturi simple (de genul "traseul este de evitat în caz de vreme nefavorabilă, ceaţă, ploaie, ninsoare sau în cazul cînd terenul nu este uscat, existînd şi unele pasaje expuse unde cei care nu au experienţa necesară ar putea avea probleme"), pînă la detalii tehnice legate de diferenţele de altitudine dintre GPS şi documentaţiile de specialitate. Călătoria spre Brîna Mare a Coştilei, povesteşte Radu Moroianu (unul dintre cei trei protagonişti), a început la 8,10 dimineaţa din Plaiul Fînului " punctul de intrare pe traseu " situat pe drumul dintre Buşteni şi Gura Diham. "După 12 minute eram deja echipaţi, am pornit GPS-ul şi, lăsînd autoturismul, am urcat prin pădure, pe marcajul turistic banda galbenă. Am ajuns pe la 9 şi 12 la limita Poienii Văii Cerbului. Privind către SV, am zărit în stînga, deasupra brazilor, deschiderea largă a Văii Mălinului, brodată în dreapta de creste zimţate. Se remarcă acolo Colţul Mare al Mălinului pe care aveam să-l admirăm de aproape după cîteva ore. Urcasem deja o diferenţă de nivel de 350 m de la Plaiul Fînului (950 m)." Deşi reportajul conţine şi foarte multe fotografii care exemplifică fiecare "pas" al traseului, ceea ce nu se vede direct în pagini " o hartă tridimensională a parcursului şi toate coordonatele necesare " se regăseşte într-o serie de fişiere care pot fi descărcate în calculator sau pe GPS (http://www.romania-natura.ro/node/229). În acest fel, oricine ar porni pe acest traseu va şti în permanenţă în ce punct se află şi va putea transmite date exacte în caz de accident sau orice alt incident neprevăzut. Chiar dacă pare un pic obositor din cauza numărului mare de informaţii tehnice, cifre şi coordonate geografice, reportajul "Brîna Mare a Coştilei" te captivează şi te face să vrei să cunoşti muntele şi altfel " de exemplu, ca pe un "cadou deosebit": "Cam pe la ora 19,50, prin vălătuci de ceaţă şi cîţiva stropi de ploaie, am urmat poteca spre vest, de-a lungul Iadului V. Albe şi am întîlnit marcajul cruce roşie spre cabana Babele (ora 20,10). Cam după zece minute, destrămîndu-se ceaţa, am zărit linia de telecabină Buşteni-Babele. Cabina încă circula, ducînd jos turiştii rămaşi pe platou. Am telefonat imediat la staţia de telecabină şi am primit asigurarea că, dacă ajungem într-o jumătate de oră la Babele, prindem ultima cursă spre Buşteni. Am luat-o serios la pas, tăind potecile şi răsfirîndu-ne pe traseu. Fix la ora 21 coboram cu ultima telecabină către Buşteni, spre norocul nostru. Trecuseră 12 ore şi 30 de minute de la debutul turei, ne simţeam minunat, petrecusem o zi plină cum n-am avut niciodată de ziua mea. Pentru mine a fost un cadou deosebit." (R. T.)