Designul, o problemă globală

John Thackara este un important designer britanic (detalii, pe www.thackara.com). Numărul din 26 iunie al săptămînalului Specchio+ (supliment al cotidianului italian La Stampa) se deschide cu un comentariu al său despre "dilemele design-ului", avînd titlul "Perplex pe aeroportul din Madrid. Design-ul îşi pierde inocenţa". În timp ce admira acoperişul noului aeroport madrilen, proiectat de Richard Rogers, John Thackara a început să se gîndească nu la formele frumoase şi la perspectivele elegante, ci la cantitatea de energie consumată şi la emisiile de bioxid de carbon pentru a realiza tonele de beton, instalaţiile de aer condiţionat, pavimentele, uriaşele ecrane cu plasmă ("ştiaţi că aceste ecrane consumă de cinci ori mai mult decît televizoarele cu tub catodic pe care le-au înlocuit?"). Şi şi-a amintit de criticile adresate designerilor, uneori chiar din interiorul breslei: "designerii ne înşală", scria pe blogul său Bruce Nussbaum, el însuşi designer; "reproşul care li se aduce este că proiectează rahaturi care pun planeta în pericol". Iar John Thackara crede că acuzaţia este, cel puţin în parte, întemeiată: "Impactul ambiental al produselor şi al construcţiilor care ne înconjoară este determinat, în proporţie de 80%, încă din faza de proiectare". Iar felul în care s-a făcut proiectarea duce la risipirea de materie şi energie în viaţa cotidiană: "Cineva, de pildă, a proiectat un laptop, care în procesul de fabricare consumă resurse de o mie de ori mai mari decît greutatea sa. Altcineva a proiectat campanii publicitare prin corespondenţă, cu pliante tipărite care au înghiţit milioane de copaci, adresate cîtorva milioane de destinatari pe care acele pliante nu-i interesează. (...) La fiecare trei minute şi jumătate este lansat un nou produs. Este oare o rată a schimbării care se poate susţine, economic şi cultural? Cred că nu". Şi atunci, care ar fi alternativele? Nu simpla achiziţie de "produse ecologice", crede John Thackara, căci dezvoltarea sustenabilă nu se cumpără la magazin. "Provocarea constă în reconsiderarea metodelor, normelor şi infrastructurilor care dau formă vieţii de toate zilele. Produsele - lucrurile - sînt un mijloc pentru a atinge un scop, nu un scop în sine. Obiectivul principal al design-ului va fi, de acum înainte, acela de a reduce drastic fluxul nociv de materiale şi de energie care curge ca un sînge infectat prin biosferă". Vremea dezbaterilor a trecut, toată lumea este de acord că problema trebuie rezolvată, dar există un total dezacord asupra modului în care se poate face asta: "Generalizînd, s-ar putea spune: SUA sînt convinse că tehnologia va rezolva totul; Asia are o tendinţă naturală de Ťa face mai mult cu mai puţin»; Europa este în continuare încrezătoare în diversitatea sa culturală şi în creativitate". O combinaţie între cele trei perspective ar fi ideală, crede John Thackara. Plus un principiu: a proiecta împreună cu cei interesaţi, nu pentru ei. De exemplu, în nord-estul Angliei, şaisprezece mii de elevi au măsurat impactul ecologic al propriilor şcoli, după un proiect şi o metodă concepute de echipa lui Thackara. În partea creativă însă, rolul elevilor a fost semnificativ. De altfel, aceasta este şi "vestea bună" din articolul lui John Thackara, care pare să radiografieze "starea catastrofei": la sfîrşit, spune că "inovaţia şi creativitatea reprezintă o marfă care nu lipseşte în zilele noastre". ( M. V. )