Dedicaţie fanilor placebo
Ţin minte - de pe cînd eram mică şi metalistă, adică de prin vremurile liceului - cît aş fi venerat-o! Ar fi fost "revista mea de căpătîi", aproape un obiect de cult. Dacă ar fi existat. O revistă ca asta, dedicată exclusiv idolilor mei muzicali. Interviuri, informaţii, poze, versuri, recenzii discografice... ...Dar aşa ceva nu exista pe atunci. Cu atît mai puţin ideea genială de a grupa într-o singură revistă toate informaţiile existente despre o anumită formaţie. Ideea şi-a făcut apariţia recent, de acum două luni, după cum aveam să aflu în editorial, cînd revista Sunete lansa pe piaţă prima ei ediţie de colecţie, despre formaţia Depeche Mode. De data asta, Sunete dedică o ediţie formaţiei Placebo, care a venit în România, şi al cărei concert a avut loc la Arenele Romane pe 13 august. "Placebo, celebra trupă britanică aflată pe creasta valului pentru generaţiile actuale, vine în România. Sperăm din tot sufletul ca evenimentele LIVE de anul acesta să nu fie altceva decît vîrful aisbergului, să nu reprezinte decît începutul unui lung şi interminabil şir de concerte memorabile." Editorialul, semnat de Alex Canariov, deschide astfel 67 de pagini (format mic, color, hîrtie glossy), dedicate în exclusivitate formaţiei Placebo. "Biografia trupei Placebo", un articol semnat de Raluca Benesch, face un scurt istoric al întîlnirii celor trei, un american, un suedez şi un englez, după care, precedate de portretul fiecăruia, poveştile individuale ale membrilor formaţiei. Despre Brian Molko, principalul vocalist, se spune cel mai mult; începînd din copilărie, despre care aflăm că nu a fost una taman plăcută, a învăţat să cînte singur la chitară, bass, armonică, saxofon, clape şi tobe. Iniţial a vrut să ia drumul teatrului, dar părinţii s-au opus cu vehemenţă, ceea ce a dus la primul refugiu al viitorului solist din faţa realităţii. S-a apucat de droguri, şi-a vopsit unghiile şi şi-a conturat ochii, dezvăluindu-şi la finele adolescenţei latura bisexuală. Stefan Olsdal, născut în 1974, a făcut primul pas în cariera muzicală în 1987 "cînd s-a alăturat ca toboşar orchestrei şcolii la care învăţa", iar Steve Hewitt, tobe şi percuţie, cel mai bătrîn membru, născut în 1971, a trecut printr-o serie de formaţii şi meserii (a jucat în diferite reclame şi a fost şi şofer), pînă la succesul pe care avea să i-l confere formula Placebo. După membrii formaţiei, începe prezentarea albumelor, de la primul, denumit simplu, Placebo, lansat în 1996, al cărui "secret" se află "la vocalistul Brian Molko. Asemănarea acestuia cu o femeie trece dincolo de aspectul fizic, punîndu-şi amprenta asupra vocii. Pe albumul de lansare se împletesc influenţe diverse: gălăgiosul Chicago, sound rock-ul progresist de la sfîrşitul anilor â70 şi Ťcollege rock-ul» de la sfîrşitul anilor â80". Semnatara articolului, Ionela Aman, continuă periplul prin discografia trupei, prezentînd Without you Iâm nothing, albumul din 1998 care "a spart toate tiparele", Black Market Music, 2000, album care a atins primul loc în topurile din Franţa, Sleeping with Ghosts, 2003, o colecţie de "balade posomorîte" şi, ultimul, din 2006, Meds, categorisit ca fiind marcajul unei noi etape în evoluţia Placebo. ...Interviuri, poveşti cunoscute sau mai puţin, din viaţa celor trei, un "Special Molko" semnat de George Durbălău, un profil în exclusivitate al solistului, o rubrică de recenzii, versuri, informaţii despre concertele Placebo în lume şi, bineînţeles, un top. Pe scurt, un paradis pentru fanii Placebo, la numai 3,90 lei, o revistă scrisă şi structurată bine, pe care o mai puteţi găsi încă în librăriile Diverta sau pe la chioşcurile Rodipet. (S. G.)