De la o inexistentă Veronică din Afula

Relule drag, m-ai topit! Te citesc pe computerul meu de ani de zile, dar nu am îndrăznit să-ţi scriu, nu mă întreba de ce. Aseară am văzut ce i-ai scris colonelului pensionar " nu-i aşa că e Roibu de la viaţa de organizaţie UTM? Nu am dormit toată noaptea, de parcă aveam 20 de ani. Ca să-i scrii ce a spus Gheorghiu-Dej după ce a citit "Esenţialul" înseamnă că nu m-ai uitat după 50 de ani şi ceva. Nu se poate ca atunci cînd ai pus pe hîrtie cuvintele acelea să nu te fi gîndit la mine. Eu ştiu şi azi cînd ţi le-am spus, ţi le-am spus la Arad, cînd ne-am dus "pe teren", la Astra vagoane, ca să mă înveţi cum se scrie un reportaj, fiindcă vroiai să mă convingi să plec de la secretariatul conducerii. Ziceai că eşti sigur de talentul meu şi eu te rugam să nu glumeşti cu mine. Îmi dădeai să citesc Camil Petrescu, ca să învăţ să scriu aşa cum vorbesc. Ne-am dus la un meci de fotbal, dacă îţi spun că mai ştiu cine juca " UTA cu o echipă din Bacău ", o să zici că sînt nebună. Mi-ai cumpărat ghiocei fiindcă a bătut UTA cu care ţineai, ne-am dus la judeţeană să ne vizăm delegaţiile şi, pînă am plecat din Arad, m-am gîndit ce să-ţi dau şi eu. Seara, în tren, în compartimentul de întîia, ţi-am spus de telefonul de la CC de unde i s-a transmis lui Mihăileanu ce a întrebat Gheorghiu-Dej: "Cine-i gazetăraşul ăsta? Cine a dat drumul la porcăria asta?". Rămăsesem pe fir, după ce am făcut legătura. Nu era voie, dar eu aşa am simţit. Mihăileanu a ştiut, dar nu m-a sancţionat. Avea încredere în mine, dovadă că atunci cînd am plecat definitiv i-am dat telefon să-i spun la revedere şi ne-am întîlnit două minute la bufetul Expres de lîngă Lido. Mai ştii ceva de dînsul? Am văzut la Tel Aviv un film francez a cărui acţiune se petrecea în Israel şi scria că regizorul se numeşte Radu Mihăileanu. E fiul lui? Era un film foarte bun. De ce-ţi scriu toate astea? În primul rînd, ca să nu mai trimiţi pe cineva să-ţi caute ziarul cu "Esenţialul". Probabil că te-ar costa, nu e nevoie. Săptămîna viitoare cînd o să-mi treacă criza de sciatică, mă duc să-ţi fac un xerox după articol. Eu l-am luat cu mine cînd am plecat. L-am recitit azi-dimineaţă. Încă e foarte omenesc. O să găseşti în colţul lui, sus, cuvintele bileţelului pe care ţi l-am trimis în şedinţa în care te-au criticat pe tine şi pe Ţic, şi nu v-aţi făcut autocritica. Am şi schiţa lui, "Decoraţia", ţi-o trimit şi ai să vezi ce bună e. Pe bileţel ţi-am scris: "dacă vrei să-ţi spargi capul, fă-l să sune". Îmi face plăcere să scriu din nou aceste cuvinte, mai ales că m-ai ascultat. A sunat de am fost mîndră de mine şi de tine, chiar dacă, după ce te-au dat afară, nu ne-am mai văzut pînă la plecarea mea din 1960. Am vrut să te sun şi pe tine, dar mi-a fost frică să nu se spună că am legături cu "elemente duşmănoase". Aşa auzisem că ţi s-a trecut în cartea de muncă. Puteau să ne retragă paşaportul şi mie, şi lui Marcel. Acum pot să-ţi scriu că, dacă nu te-am luat este fiindcă mama spunea da, ia-l pe Marcel, că evreii nu-şi bat nevestele, dar Cosaşu ăsta are prea multe cărţi în cap. Dacă nu ştii, Marcel mi s-a prăpădit la un an după ce am trecut la iudaism şi m-a lăsat cu un băiat excepţional la toate materiile. L-am crescut frumos cît am făcut secretariat la ziarul româneasc din Tel Aviv şi după ce m-am pensionat şi ne-am mutat în nord, la Afula. Băiatul a ales sportul, nu l-am oprit şi a ajuns campion al ţării la înot şi patinaj, acum e masor la echipa de hochei pe gheaţă a Israelului care se antrenează la noi, la Afula, unde au patinoar artificial. Aici e un banc: singurul lucru pe care Biblia nu l-a prevăzut este că în Israel se va patina pe gheaţă. Iartă-mă că nu-ţi mai pot scrie, mă doare tare rău mîna, cred că sciatica a trecut pînă la braţ. Reiau scrisoarea după trei zile, timp în care a avut loc o minune şi mă simt mai bine. Eu nu cred în Dumnezeu, dar cred că Lui nu-i pasă şi se ocupă de mine. Un rabin mi-a zis că sînt multe cazuri. Aşa că "ai să rîzi!" " cum zicea Beno la orice veste extraordinară. Băiatul meu a venit să mă anunţe că pleacă peste o săptămînă în Islanda, într-un schimb de experienţă pentru masori sportivi. Imediat m-au lăsat durerile şi mi-a venit ideea să-l trimit la fiul tău, pe care îl va găsi foarte repede dacă e cu o vicecampioană la bridge, şi să-l ducă la magazinul cu articolele tale. Nu se poate să nu-l servească, băiatul meu ştie româneşte şi perfect engleza. Vreau să mi le cumpere ca să le am aici, la mine, cum am de ale tale şi altele de ale altora (în paranteză: am şi toate discurile cu şlagărele de atunci). Erau scrise cu atîta suflet! Noi eram prea neştiutori, ca să nu vrem decît binele. Că după aceea a ieşit prost, nu mă mai interesează, deoarece nimeni nu m-a întrebat. Nu are rost să ne învinovăţim mai mult decît trebuie. L-am avut aici multă vreme ambasador român pe Titi de la politic şi tot aşa i-am spus, la o recepţie de 23 august. Să nu crezi că m-a dat afară " a zîmbit şi a ciocnit cu mine o cupă de şampanie. Cînd o să bem împreună şampanie? Închei cu un vers învăţat de la tine: "Cu o dragoste care a atins sublimul prieteniei, Veronica de la conducere." (răspunsul ficţionarului în nr. viitor, dar nu înainte de a corecta un lapsus al aceluiaşi din textul săptămînii trecute: în 1956, Congresul Partidului Comunist din URSS a fost al XX-lea, nu XXI...)