De ce n-o să moară capitalismul " privire printr-un glob de sticlă "

Criza economică a declanşat un val de strigăte bucuroase şi de profeţii sumbre pe marginea a ceea a fost numită încă o dată moartea " ori măcar, în variantă blîndă, agonia sau convulsiile " capitalismului. În zona cinematografică, Michael Moore şi-a lansat de curînd o producţie în care veştejeşte inumanul sistem, iar Oliver Stone promite, cu forţe proaspete, alimentate de ultimele ştiri economice, o continuare la Wall Street, cu o versiune şi mai crudă a lui Gordon Gekko. Un Gekko după Madoff. Răsfoind revista Forbes România (nr. 13, 7-20 sept. 2009), înţeleg de ce Cassandrele, reale sau de celuloid, nu au nici acum dreptate. Capitalismul nu se confundă cu sistemul bancar, aşa cum medicina nu înseamnă un lanţ de farmacii. Acesta din urmă poate să funcţioneze prost, chiar să dea faliment: nici o legătură însă cu un om de ştiinţă care descoperă un nou medicament, cu un medic excepţional, cu un asistent sau o infirmieră model. Iar capitalismul înseamnă, în primul rînd, întreprinzători. Acei oameni care au idei şi le pun în practică, investind timp, bani, inteligenţă, imaginaţie şi efort. Ca Iosif Demeter din Petroşani, protagonistul articolului "Fursecuri de familie": "Fost inginer mecanic înainte de 1989, la Întreprinderea de Utilaj Minier (...), a început să facă fursecuri din 2001 după ce a obţinut aproximativ 80.000 de euro din fonduri europene. Aceşti bani i-a folosit pentru a cumpăra utilajele de care avea nevoie şi pentru a amenaja laboratorul de 200 mp. De ce ţinuse să devină cofetar? Pentru a împlini dorinţa tatălui său de a avea propria fabrică de fursecuri care să poarte denumirea