Corespondenţa

From: liviu_cristea@yahoo.com To: dilema@satiricon.ro Subject: obladi-oblada "Domnule Cosaşu, Junioru' "dumneavoastră" a înţeles că, pentru Paul Nothomb, "rolul principal în evoluţia lumii l-a avut Eva şi nu Adam". Cît nu e prea tîrziu, ar fi bine să-l informaţi (dacă nu l-aţi renegat deja) că Paul N. se afla într-o mare eroare. Cuplul A&E a avut un rol principal în involuţia lumii. Nu le-a fost interzisă cunoaşterea binelui şi răului, ci rodul cunoaşterii binelui şi răului, adică să vorbească despre ceea ce cunosc. "Cei ce cunosc, nu vorbesc; cei ce vorbesc, nu cunosc." LAO TZI - DAO DE JING Dacă vă mai pasă cît de cît de ăla micu', puteţi să-i trimiteţi Despre tăcere a lui David Le Breton, Cunoaşterea prin tăcere de George Remete sau Puterea tăcerii de C. Castaneda. Dacă nu, un CD cu Depeche Mode - Enjoy the silence - ar fi suficient. În cazul că vă e complet indiferent nenorocitul, o înjurătură paternă "de mamă" n-ar strica . Nici nenorocitul şi nici dvs. nu-mi sînteţi indiferenţi; este ceea ce mă sileşte să vă confrunt cu ideea lui Lao Zi, la care constat că ţineţi foarte mult, dacă o aduceţi în discuţie ca pe un argument strivitor pentru a-i închide gura celui pe care-l dispreţuiţi. Dacă "cei ce vorbesc, nu cunosc", atunci e clar că vorbiţi fără să cunoaşteţi ce înseamnă "o înjurătură paternă de mamă". Eu nu obişnuiesc să înjur de mamă nici în public, nici pe hîrtie. E felul în care înţeleg să sabotez producţia zilnică de vulgaritate. Asta, desigur, mă costă imagocratic; sînt luat drept un prea politicos (adică un ipocrit) sau un prea-bine-crescut (deci un anacronic). Adevărul - fără multe speculaţii - este că a înjura nu mi se potriveşte, aşa cum nu mi se potrivesc vesta, costumul, pălăria şi mai ales cravata. De la Caragiale-père deţin, pour toujours, că totul în artă şi în viaţă, în cer şi pe pămînt, este potrivirea. De altfel, din cîte am reţinut citindu-l pe Lao Zi, nu ştiu unde s-a pronunţat în acest domeniu, al înjurăturii de mamă. Dacă aveţi vreo lumină, vreun citat în această privinţă, v-aş fi recunoscător. Pe de altă parte, nu vă ascund că m-a încîntat cum aţi definit subiectul e-mail-ului dvs.: "obladi-oblada"! Sînt un fan al Beatles-ilor . dinainte (presupun) ca dvs. să vă fi născut; v-am răspuns îngînînd în gînd "obladi-oblada". În numele acestei potriviri, îmi face plăcere să vă public şturlubaticul eseu "Duda lui Adam", pe care l-aţi ataşat severului dvs. protest: Se ia puţin carbon, se modelează în timp un om, apoi i se suflă în nări suflare de viaţă necesară unui spirit viu. Compoziţia se pune apoi la "copt" în ETER pentru a se putea ORIENTa. Respiraţia-miros irigă creaţia divină, sistemul permiţînd patru ramificaţii: văzul, auzul, gustul şi pipăitul. Nici la stînga, dar nici la dreapta, exact la mijloc, se plantează pomul vieţii - nasul şi pomul cunoaşterii binelui & răului - gura. Atenţie, rodul gurii, vorba, este contraindicat chiar celor bine intenţionaţi, deoarece atrofiază intuiţia, generează epuizare energetică, stres, calomnie, manipulare, conflicte, bla-bla, caterincă, dictatură etc. La un moment dat omul adoarme. Se ia forma buzei superioare, se completează simetric, obţinînd astfel nu o sticlă de Coca-Cola, cum v-aţi fi aşteptat, ci o... femeie. Glasul ispiteşte femeia. Ea observă că rodul gurii atrage atenţia, se mestecă mai uşor ca alte alimente, ar fi chiar de dorit să dea înţelepciune omului. Astfel îl duce de nas pe bărbatul de lîngă ea, care bineînţeles că pune botu' la provocare. Nerespectarea unicului sfat al Bunului Dumnezeu i-a stat în gît omului şi a condus, prin dezvoltarea limbajului articulat în detrimentul comunicării telepatice, la căderea omului din rai, direct în balamucul graiului. Logos = idee, informaţie, mesaj etc. Renumiţi cercetători ai comunicării, prin utilizarea celor mai moderne mijloace ale tehnicii actuale, inclusiv dispozitive de întoarcere în timp, au reuşit să reconstituie prima propoziţie articulată. Scurtă dar concisă, spre surprinderea multora, aceasta a fost: "Iubiţel, fii drăguţ şi du gunoiul!". " No comment! Vă dau ascultare.