Corespondenţă

Ştefan Gheorghidiu "al meu" mă presează să-ţi adaug următoarele precizări la cele scrise săptămîna trecută: am făcut din literatură o problemă atît de intimă încît nu o pot împărtăşi decît cu tine şi cu cel pe care l-am dus la Nanuk, la Stan şi Bran, cu care am stat nopţi întregi să-i explic Educaţia sentimentală (probabil fără consecinţe!), acelaşi care mi-a lăsat, înainte de a pleca la Polul Nord, Muntele vrăjit deschis la ultimele pagini; nu cred că l-a citit pe sărite; egolatru sălbatic cum sînt, mă gîndesc că după experienţa lui din Piaţa Universităţii*, numai Serviciul Mondial de Organizare a Coincidenţelor (SMOC) i-a pus în mînă cartea aceea, indiferent dacă l-a plictisit sau nu. Acum, dacă el a ajuns să spună că îi este insuportabil ca tatăl lui să vadă un eveniment în a-l citi pe ultimul Kundera, asta nu mai e vina mea, arză-m-ar focul cu toată natura mea culpabilă! E o nenorocire " pune-o tu între ghilimele! ", dar pentru mine nu mai există nimic livresc, expresia care ne teroriza cît intelectualismul. Merg în lift, în taxi, la pizzerie cu Camil, Caragiale, Moli