Contre pentru ''pro''

ProMotor aflată la numărul 54, septembrie 2008, una din cele mai cunoscute reviste de maşini, se deschide cu un editorial plin de indignare împotriva unui filmuleţ postat pe Internet de un "idiot" - după cum îl califică autorul. "Idiot" pe motiv că a arătat lumii întregi o secvenţă filmată cu un Lamborghini Gallardo, spălat cu apă din fîntînile arteziene de pe bulevardul Unirii. Un filmuleţ care, după spusele editorialistului scandalizat, ar fi "ajuns pe cele mai vizitate site-uri cu idioţi din lume, cele mai accesate bloguri&portaluri auto din lume şi chiar şi pe celebrul YouTube". Pe acelaşi ton, autorul continuă cu presupuneri asupra celui care a postat filmuleţul pe Internet: "Este probabil un frustrat care, în loc să muncească mai mult pentru a ajunge să îşi permită o maşină scumpă, îşi hrăneşte intelectul-lipsă şi imaginaţia NSF cu atitudinea tipică unuia căruia viaţa îi creionează zilnic pe frunte inscripţia ŤRatat». De ce să rîzi de cei alături de care trăieşti? (...) Nu mi se pare ipocrit să ascund sub covor o mizerie care în faţa celor din exterior ne transformă pe toţi în mizerii". Un uriaş, complexul pare a fi mai degrabă ascuns (precum mizeria de sub covor) în această atitudine, decît în criticatul biet filmuleţ. Nu mai pun la socoteală şi titlul editorialului: "Spăla-ţi-aş Gallardo!". Trecînd însă către lucrurile mai concrete din ProMotor, aflăm că în America circulă un nou SUV marca Acura (divizia de lux a companiei Honda), care răspunde întrebărilor şoferului (ştie cît e ceasul şi alte asemenea lucruri) sau sîntem informaţi care e filozofia noului Jaguar X-Type, cu înfăţişarea schimbată: "X-Type există pentru a te duce confortabil unde ai nevoie, nu însă în timp record". Mai aflăm că o ediţie limitată a lui Renault Clio sport este maşina care l-a făcut pe redactorul-şef al revistei să-şi descopere încrederea în el, dar asta după o întreagă poezie despre pufăit din ţigări de foi şi picături de sudoare reci care se unesc cu transpiraţia fierbinte. Despre un BMW decapotabil ni se spune că are ochi de înger şi sunet demonic, iar despre un Corvette C6 că "atunci cînd spaţiul îţi permite, cînd Poliţia este departe, cînd eşti perfect odihnit şi cu toate simţurile acasă, Corvette este una dintre cele mai tari maşini de pe Pămînt". Grafica revistei e cu multe poze suprapuse şi cu texte oblice (cu alte cuvinte, plasate strîmb în pagini, în mod intenţionat). Uneori distingi greu legăturile dintre o poză şi textul aferent, tot aşa cum de multe ori nu poţi descoperi la o primă vedere dacă ai în faţă o reclamă sau o descriere obiectivă a unei maşini. O joacă obositoare cu imaginile, dar care, ca la mai toate produsele al căror nume începe cu Pro, se înscrie într-un anume gen de exces de marketing care ambalează în mod strălucitor (nu strălucit) un conţinut destul de subţirel. Acesta din urmă abundă în formulări "poetice" marcate de un cult juvenil al mărcilor celebre, în dauna unor informaţii mai precise pe care un cititor avizat (aşa cum se presupune că ar trebui să fie publicul unei asemenea reviste) doreşte să le afle în primul rînd. Senzaţiile pe care un jurnalist de specialitate le simte cînd testează un nou model de maşină sînt relevante pentru cititor, în măsura în care creează o idee despre cum merge acel automobil, şi nu despre trăirile interioare şi psihologia (sau transpiraţiile) celui ce scrie. Mulţi încearcă parcă să-l imite pe Jeremy Clarkson de la cunoscuta emisiune Top Gear. Lui îi iese, altora nu. ( A. M. )