Conştiinţele (I)

Brucan: ideolog comunist, disident cu mintea şi cu vorba (semnatar al "Scrisorii celor 6" contra lui Ceauşescu), umblat prin străinătăţuri diplomatice şi politologice. "Oracolul din Dămăroaia" (nume venit de la locul unde s-a izolat în disidenţa sa). Indispensabil Revoluţiei, a fost chemat printre primii de către Ion Iliescu, după plecarea lui Ceauşescu din CC. A participat la primele aventuri teoretice postrevoluţionare. Cinic ("Pentru a deprinde democraţia, românii vor avea nevoie de 20 de ani", "Cum poţi avea un dialog cu nişte oameni nemîncaţi? Ca să existe dialog cu Piaţa Universităţii, aş începe prin a le da o friptură"). Pînă la moarte, Silviu Brucan a fost consultat politic de toţi preşedinţii de partide şi de stat. A devenit emisiune: Profeţii despre trecut, pe PRO TV, şi a locuit în zona Primăverii, zonă centrală a Bucureştiului. Nu mai e printre noi. C.T. Popescu: din inginer bun şi cel mai bun scriitor de SF al nostru (1989) devine "Pajură" de televiziune şi cel mai percutant editorialist (la Adevărul şi Gândul) de după Revoluţie. Se pune rău şi memorabil cu toată lumea, nu iartă nimic şi pe nimeni. "E nebun, dom’le!" Mărturiseşte mereu că nu are ce pierde, că e modest pînă la disperare. Apariţiile sale teve sînt fără preocupări privind vestimentaţia, iar maşina sa legendară e o Dacie veche. Apropo, a schimbat-o, dar cu o maşină din aceeaşi categorie de preţ. Chiar dacă e puţin probabil să nu fi ştiut dinainte de implicarea omului politic, "guzganul rozaliu" Hrebenciuc, în jocurile acţionariatului de la ziarul său Adevărul, C.T. Popescu a făcut un tărăboi monstru, singurul care putea salva echipa sa, şi i-a ieşit Gândul. La G