Cică...

● Un film nemţesc recent prezintă într-o notă seacă şi realistă povestea grupării Facţiunea Armata Roşie, sau gruparea Baader-Meinhof. Am citit o cronică lungă la film (Der Baader-Meinhof Komplex) care mi-a aprins interesul pentru el (îl are cineva prin România? Îşi face pomană cu un biet redactor?). Se pare că filmul a produs şocuri. Cînd arăţi intelectuali care împuşcă oameni pe stradă toată aura de sfinţi anticapitalişti se duce naibii. Am rîs la următoarea fază: şeful grupării de terorişti / eroi / visători a fost prins, la fel şi prietena lui, şi plasaţi în celule separate. Un mare tămbălău public a plecat de la acuzaţia că erau maltrataţi în închisoare. Proteste ale intelectualilor, Sartre s-a alăturat cauzei, tot tacîmul. Bibliografie obligatorie: Terorismul intelectual de Jean Sevillia. Se pare că filmul arată că de fapt bieţii oameni aveau un etaj special în puşcărie, acces la filme, telefon, radio. Şi, caz unic în Germania la acea vreme, bărbaţii şi femeile puteau merge de la unii la alţii. Pe scurt, erau ca la un cămin studenţesc din Vest. Ce să zic? Mişto de ei. (din Jeffrey Herf, "Unpleasant Truths", The New Republic, 30 decembrie 2008) ● Cică Hamas are 500 de doctori (adică oameni cu doctorat) în conducere, asta făcînd din gruparea teroristă/patriotică una dintre cele mai educate organizaţii politice. Nu mi-e clar dacă sînt doctorate serioase sau patalamale de la şcolile islamice, dar oricum, după standardele acelei societăţi, oamenii respectivi sînt deştepţi. Ce să zic? Şi mai nasol. Bibliografie obligatorie: Jean François Revel, Cunoaşterea inutilă (tot din Prospect). lCică artistul ceh care a prezentat Bulgaria ca o toaletă turcească a făcut grozăvia pentru că îl duceau părinţii acolo cînd era mic şi asta l-a impresionat. Bulgaria s-a supărat şi a protestat la Preşedinţia UE. Singura ţară care nu s-a supărat deloc de cum a prezentat-o cehul este Marea Britanie. Pentru că e eurosceptică, a lipsit cu totul de pe hartă. Numai cei de la Prospect au remarcat lipsa. ● Cică atunci cînd au invadat Irakul, americanii nu aveau nici un robot. În 2006 aveau 5000. Anul trecut 12000 (incluzînd şi Afganistanul). Roboţii dezamorsează bombe, culeg informaţii şi au toate formele, de la gîndaci la avioane. De aici o grămadă de probleme şi dileme. Experţii zic că în 20 de ani vom avea robo-tul de infanterie. Dacă nu mai mor oamenii noştri, vom face războaie mai des? Ce să zic? Nasol şi mişto în acelaşi timp. Şi mai e o problemă. Au apărut militarii care au şi stres de război şi stres de familie. Adică, omul nostru stă în Nevada şi bombardează ţinte cu un avion fără pilot Predator în Afganistan. Pare uşor, dar e tot stresant. Zice unul dintre ei "Vezi americani ucişi în faţa ochilor şi apoi trebuie să mergi la o şedinţă cu părinţii". Ce să zic? Nasol de ei. (din P. W. Singer, "Robots at War: The New Battlefield", The Wilson Quarterly, Winter 2009) ● Cică un cercetător a găsit nişte ilustrate pornografice la care se uitau membrii Biroului Politic al PCUS pe vremea lui Stalin. Unii mai făceau şi notiţe. De pildă, tovarăşul Stalin însuşi a scris pe marginea unui cartonaş pornografic: "Pentru toate păcatele sale, trecute şi actuale, să-l spînzuraţi pe Bryukhanov de testicule. Dacă testiculele rezistă, consideraţi-l achitat la proces. Dacă nu rezistă, înecaţi-l în rîu". Bryukhanov a fost Comisar (ministru adică) pentru Finanţe şi a murit împuşcat în 1938. Ce să zic? Nasol de el. Asta mi-a amintit că la recentul război Putin voia să-l spînzure pe Şakaşvili tot de părţile respective. Nasol şi de el. (din Martin Walker, "Paper Trail", The New York Times, 23 ianuarie 2009) lŞi ceva mai vechi de care am auzit abia acum: Washington Post a luat unul dintre cei mai cunoscuţi violonişti din lume şi l-a pus să cînte la metrou o oră. Ce a ieşit? O poveste jurnalistică emoţionantă. Linkul direct aici: http:// www.washingtonpost.com/wp-dyn/content/ article/2007/04/04/AR2007040401721.html (Referinţe: Gene Weigarten, 8 aprilie 2007, "Pearls before breakfast"). ● Cică am devenit dependent de www.aldaily. com (C. G.)