Case, fabrici, pămînturi, păduri

Pe vremea lui Ceauşescu, toate erau ale statului, neexistînd decît izolat proprietate privată. Asta da "grea moştenire", dacă nu vrei să o administrezi bine. Aşa a apărut obsesia restitutio in integrum dizolvată într-o descurcăreală. Limbajul afacerilor a consemnat cu plăcere: "Ţi-ai tras fabrică?", "Te rezolv pe legea 10? Te rezolv pe 112? Ai luat pe Lupu?". Sînt formule normale în vînzările de succes de dinainte de 2008, astfel cumperi ieftin şi, peste puţin timp, aranjînd actele în favoarea ta, vinzi scump, sau cumperi extravilan şi "te rezolvi la Primărie", într-o clipă, vînzînd intravilan. Totul, fără multă lege şi minte, cu asentimentul organelor locale. În cazul fabricilor, s-au făcut vînzări ieftine de către stat, noii proprietari, în ciuda promisiunilor contractuale, au falimentat întreprinderea, au concediat angajaţii, au vîndut totul la fier vechi şi au speculat imobiliar terenul. Legile proprietăţii, apărute chiar contorsionat şi greu, s-au aplicat doar politic. Politica a contat mai mult decît proprietatea. Adevăraţii proprietari? Cine, băşinoşii? Prea vechi, supărători prin sorgintea lor, prin apelul la un timp despre care n-are sens să ne amintim. De accea, aceştia au fost plimbaţi în justiţie ani de zile. Cînd s-au dat sentinţe favorabile, cîştigătorii trebuia să dea afară chiriaşii de acum (normal, săraci) ai caselor. Nici aşa nu e bine. Vedeţi la ce duce proprietatea? De vină fiind proprietarii rapace, burghejii, nu primăriile care n-au construit locuinţe pentru astfel de cazuri. În cazul pămînturilor, nu s-au dat încă actele de proprietate "cu tricolor" în totalitate. Dar dacă ai vîrstă, bani şi avocaţi pe bani buni, îţi recuperezi averea. Arhivele sînt blocate? Judecătorii se fac că nu înţeleg ce vrei? Avocaţii ştiu filierele. Sînt şi acum numeroase procese pe rol. Sînt şi acte false ce au făcut din escroci proprietari, deoarece nu adevărul contează, ci interpretarea actelor, veşnica misie a avocaţilor. Puţinii adevăraţi proprietari, supravieţuitori fizic ai anilor din urmă, care şi-au căutat dreptatea la Curtea Europeană de Justiţie, au primit despăguri uriaşe, puţin probabil plătibile de către stat. În mărinimia lui, Guvernul a inventat utopia Fondului Proprietatea (247/2005), un fond de acţiuni în care îţi arăţi averea fostă, ea e convertită în acţiuni la afaceri de stat. Dar nici după trei-patru ani Fondul nu este funcţional, sau Fondul a listat multe afaceri de stat pline de bube bine administrate. La ţară, oamenii s-au bătut un pic pe pămînt, ca apoi să-l lase pradă bălăriilor. Aşa că iarăşi şi iarăşi, chiar şi din piepturile lor s-a auzit chicotul de bucurie la venirea imobiliarelor. Au spus un bun-venit prietenos vreunui italian descălecător care a dat mese lungi cu bucate şi vinuri numărate, încheiate cu promisiunea "de acte ne ocupăm noi, matale semnează aici". Pădurea? Cum puteam s-o uit. Pădurea se exploatează ilegal de către toată lumea, de aceea n-o păzeşte nimeni: nici Ocolul silvic şi nici proprietarii. Ocolul şi Poliţia nu se pun rău cu localnicul, iar proprietarul se plînge Ocolului şi Poliţiei. "De furi din codru-o rămurea, ce-i pasă codrului de ea, ce-i pasă lumii-ntregi de hoţia mea?" Catastrofa Luptele de stradă din decembrie 1989 şi mineriadele soldate cu zeci de morţi, dar nici un vinovat. Căderea avionului de la Baloteşti. Fără găsirea cauzelor reale. Explozia camionului cu material inflamant de la Mihăileşti (2004), în urma căreia nimeni n-a plătit, nici cu puşcărie prea multă şi nici cu bani, moartea a 18 oameni. Inundaţiile de o furie înspăimîntătoare, cu multă moarte plutind, la vreo doi ani o dată, fără ca nimeni să tragă vreo concluzie şi să se simtă o pavăză împotriva unei noi urgii. (fragment din cartea în curs de apariţie la Editura Polirom)