Cărţi şi arte

Revista britanică The Economist consacră regulat una dintre secţiunile sale artelor şi literelor. Este reconfortant să vezi că o publicaţie cu analize atît de competente în toate domeniile "principale" ale vieţii (economie, finanţe, politică, ştiinţă) nu găseşte că ar fi o risipă de spaţiu tipografic şi de energie intelectuală recomandarea unor cărţi şi spectacole, eventual atrăgătoare şi pentru serioşii cititori ai revistei. În numărul din 1 septembrie, este prezentată şi analizată cartea Yasminei Reza, autoarea unei dramaturgii de succes mondial, despre Nicolas Sarkozy, preşedintele Franţei. Cînd s-a pus la cale acest proiect, Sarkozy era ministru de Interne şi autoarea i-a cerut să-i permită să fie umbra lui ca să-i poată face "portretul literar". Sarkozy a acceptat şi i-a promis că-i va deschide toate uşile: scriitoarea a fost prezentă la mitinguri electorale, în cabina de machiaj, cînd candidatul se pregătea pentru dezbaterile televizate, la petreceri private şi chiar la o întîlnire cu preşedintele Algeriei. Rezultatul este impresionant, dar greu de clasificat: "Reza a captat esenţa dramatică a personajului, ambiţia lui profundă în numele căreia doreşte să învingă Ťtimpul care s-a scrîntit». E un om agitat, pretenţios, lăudăros ca o primadonă, în acelaşi timp copilăros, adeseori amuzant şi pînă la urmă destul de singur". O viziune conflictuală a evoluţiei economiei mondiale atrage atenţia cronicarului anonim al revistei. Cartea este scrisă de Ha-Joon Chang cu titlul Mitul comerţului liber şi istoria secretă a capitalismului. Autorul demonstrează că disputa imaginară care l-a opus pe Alexander Hamilton (secretar de stat american, mort în duel în 1804) - adept al protecţionismului - lui Adam Smith, teoreticianul "mîinii libere a pieţei", nu s-a stins. Guvernele ţărilor bogate care încearcă astăzi să impună practicile comerţului liber ţărilor în curs de dezvoltare au beneficiat în secolul al XIX-lea de tarife preferenţiale şi de alte privilegii guvernamentale ("istoria secretă"). Recenzentul revistei dă ceea ce se cuvine autorului cărţii, dar se grăbeşte să înşire argumentele contra: "Înflorirea liberalismului în zilele noastre nu se datorează uitării Ťistoriei secrete», ci memoriei trecutului recent, a eşecurilor postbelice. În acea perioadă, cînd multe ţări sărace au întors spatele comerţului mondial, rezultatele au fost tragi-comice. Produsele finite ale multor industrii erau vîndute mai ieftin decît costaseră materiile prime importate". Biografia lui Amerigo Vespucci scrisă de Felipe Fernandez-Armesto descrie aventura exploratorului şi o confruntă cu scrierile sale. "Concepţia scrierilor lui Vespucci e mai aproape de realismul magic al lui Jorge Luis Borges sau Gabriel García Márquez decît de metodologia istoricilor moderni." Sînt multe exagerări şi chiar minciuni în scrierile lui Vespucci, multe din ele interesate, dar "falsul face parte din alcătuirea vieţii unui explorator". Un mincinos al cărui nume e purtat de două continente. Cartea Virginei Nicholson Însingurate: cum au supravieţuit două milioane de femei după primul război mondial, fără bărbaţi. Pierderile omeneşti pe cîmpurile de bătălie au provocat o situaţie descrisă expresiv într-un discurs al unei directoare de şcoală: "Fetelor, doar una din zece poate spera să se căsătorească... Va trebui să vă faceţi propriul drum, cît de bine puteţi". Şi au putut: destinele individuale ale văduvelor şi ale fetelor bătrîne au creat o ambianţă socială, precursoare a feminismului modern. O interesantă analiză depăşind caracterul convenţional al genului este necrologul lui Tihon Hrennikov, 94 de ani, compozitor sovietic, decenii de-a rîndul secretar al Uniunii Compozitorilor. El a fost un instrument al aplicării liniei dure a partidului, al demascării lui Şostakovici şi Prokofiev, dar şi un om care, profitînd de această situaţie, i-a ajutat personal şi în secret pe colegii căzuţi în dizgraţie. ( M. B. )