Care trage, bă, claxoane?

Tu ce tromboneşti în trafic, am curaj acum, în scris, să te fac una cu pămîntul. Băi, javră de claxon, neam de traistă, unde te grăbeşti? Tu nu vezi că stau ca boul la semafor? Nu vezi că nu am unde să mă duc, nu vezi că abia s-a mişcat ăla din faţa mea şi mi-a dat o secundă sentimentul că se mişcă ceva în ghemul ăsta de intersecţie? De ce claxonezi, bă? Cel mai mişto lucru l-am văzut la o femeie. Era un Mercedes care o tot claxona pe străzi înghesuite, gen spatele pieţei "Traian". Femeia a oprit în mijlocul străzii şi i-a spus: claxonează, nu mă mişc de aici pînă nu te calmezi. Sare ăla: fă, te pun jos şi te ard! Fă, nu te pune cu mine! Fă, panaramă! Femeia era pe picioarele ei. Stăpînea cu ochii ei mari. Nici o clipire. Nici o vorbă! Poate îi fierbea sîngele, dar nici o grimasă, nimic pe chipul ei egal, stăpînit. Şi bărbatul a ieşit din maşină, şi-a scos o ţigară, a plecat pe trotuar şi a fumat. Femeia a stat un moment. A mers la maşină şi a pornit! Vă daţi seama? A funcţionat! Dar ce credeţi că mi s-a întîmplat mie?! Am plecat săptămîna trecută la Timişu de Jos şi vreo zece kilometri am avut în faţa ochilor un ARO trăgînd o remorcă stăpînită de un cal. Priveam bucile calului cum tremurau la fiecare piatră. Claxon din spate! Uite coada calului cum se unduieşte spre dreapta. Claxon de disperare! Buca dreaptă ia curba, claxon de nemernic! Eram cu ochii pe frumoasa realizare a naturii. Rotunde, nevinovate! Claxon, mînca-l-ar ciuma! Uite, acum tremură de frig! Şi e acoperit fraged de o pătură uşoară de vară! Claxon de idiot, de mîrlan! Unde să trec? Ce barieră să traversez, cînd e linie continuă şi mă uit în fundul unui cal? Un bucureştean mă tot teroriza, un cretin, un nătîng ce voia să trec, să împing calul deoparte şi eu să trec. Treci, bă, tu! Na, treci! Treci, că eu privesc filosofic la viaţa care trece, la lumea care moare, lumea asta de cal omorît de lumea de maşină. Păi, caii cum îşi depăşeau caii mai înceţi? În luptă dreaptă, în alergare fără zăbală! Maşinile, cu gălăgie, neputinţă de mecanism, de impuneri de reguli! Unde sîntem noi, oamenii, cine sîntem noi, maşinile? Unde e curajul acelei femei printre noi? Niciunde! Unde e natura aceea de cal? Unde e? În claxonul unora? În laşitatea noastră de a admira doar gesturi din maşină? Maşino, ne faci laşi! Ne ascundem după biele, frîne, devenim cel mult nişte instincte cu reguli la semafor. P.S. Toate cricurile sus pentru protestul de pe site-ul pulafashion.com: să nu se alimenteze cu benzină sîmbăta trecută, ca protest la jocul imbecil al preţurilor la combustibil.