Bărbaţii şi bancurile

Revista FHM a scos un supliment de vacanţă: Banca de bancuri şi Kum Fu. "Kum fu"-urile reprezintă diverse întîmplări neobişnuite sau amuzante (cel puţin aşa se doresc a fi...) din viaţa bărbaţilor: în stilul compunerilor ce ni se dădeau, pe vremuri, la şcoală, pe aceeaşi temă. Bancurile par şi ele să fi fost alese de cititorii revistei (la sfîrşitul fiecăruia dintre ele e cîte un nume...): împreună cu "kum fu"-urile, ne oferă un soi de percepţie masculină-standard, şablonardă asupra "lumii şi vieţii". Numai că "lume şi viaţă", în interpretare FHM, înseamnă, în general, femei, sex şi distracţii. Conglomeratul de glume şi întîmplări masculine se axează pe aceste trei teme. Cu vagi extensii în domeniul familiei (aici soacra joacă un rol remarcabil), al educaţiei (profesoara sexy...), al carierei şi... opiniei publice (personajul "celălalt" colectiv). Portretul-robot al bărbatului din instantaneele FHM ar fi următorul: interesat, pînă la obsesie, de femei; dornic, oricînd, de petreceri; preocupat de părerea celorlalţi, dar gata să se facă de rîs; deloc politic corect, atît în aprecieri, cît şi în limbaj. Una dintre preocupările eroilor din povestiri sînt revistele porno. Se pare că acestea îi urmăresc unde nu se aşteaptă şi îi pun în situaţii penibile: "Omul meu adunase porneturile în două sacoşe de hîrtie şi se îndrepta vertiginos spre tomberon. Primul semn rău: s-a rupt baiera pungii. Aşa că a luat-o în braţe. Al doilea semn rău: s-a împiedicat, pentru că avea cîmpul vizual destul de restricţionat din cauza pungii din braţe. A căzut şi conţinutul sacoşelor s-a împrăştiat pe trotuar. Trotuarul din faţa unei şcoli!". Fragmentul ales, oricît de stupid ar fi la prima vedere, este reprezentativ pentru nivelul compunerilor, cît şi pentru desfăşurarea lor narativă: mai întîi, eroul face o greşeală, o acţiune care, din start, îl plasează pe o traiectorie eronată sau măcar nesigură (hybris-ul din tragediile antice); apoi, cînd încearcă să dreagă lucrurile, o face şi mai lată; iremediabilul se produce; la sfîrşit apare, din off, şi audienţa " corul " dacă nu ostilă, măcar batjocoritoare. În rest, fraze simple, mai curînd propoziţii, fără prea multe subordonate: "Acum vreo patru ani am plecat de 1 Mai la mare cu prietenii (n.a.: introducerea, conform regulilor jurnalistice...). Ne-am cazat cinci într-o cameră de hotel (patru băieţi şi o fată). Tipa nu era combinată cu nici unul dintre noi. (n.a: intriga!). (...) Ulterior (n.a.: după piscină) ne-am întors în cameră şi am ajuns sub duş împreună cu ea". Punctul culminant, ar zice orice scriitor de compuneri dintr-a VII-a. Dar nu. După duş, eroul povestirii, pe cai mari, iese, cu prosopul în jurul taliei, pe hol, să vorbească la telefon. Acolo, unul dintre colegi îi smulge prosopul şi îl închide pe dinafară (n.a: noua posibilă intrigă...). În acest moment îşi face apariţia auditoriul: "Oricum, mult mai şocate au fost cele opt sau zece persoane care jucau cărţi la o măsuţă din hol". Asta încă nu e nimic. Bărbatul deştept care a făcut duş cu singura fată din grup a stîrnit şi admiraţia corului: "(...) aud pe cineva pe hol că vorbea la telefon: să vezi cît de tare e aici: (...) unu a rămas închis dezbrăcat pe hol." (n.a.: deznodămînt!). Cuvîntul "tare" e cheia. Pînă la urmă, asta e ce contează la bărbaţii de compuneri macho din suplimentul FHM: să fie cît mai tari, faţă de femei, prieteni, opinia publică aleatorie... Alăturările de cuvinte prin care îşi exprimă această aspiraţie sînt irelevante. (I. P.)