Atunci când sună clopoţelul online

Părinţii se plîng că odraslele lor îşi pierd prea mult timp în faţa computerului şi că folosesc Internetul doar ca sursă de jocuri, muzică şi alte distracţii, cum ar fi conversaţii interminabile pe messenger. În esenţă, ei cred că Internetul poate fi la fel de nociv ca şi televizorul, la ore tîrzii în noapte. În ultimul timp, am auzit din ce în ce mai des termenul de "siguranţă online", referitor la copii. Cît de "safe" sînt copiii noştri, în momentul în care dau click pe Internet Explorer? Cum li se poate restricţiona accesul la net şi cum pot fi direcţionaţi spre site-urile destinate lor? Există astfel de site-uri în România? Site-uri educative, cu informaţii uşor digerabile de către copii şi atractiv prezentate, printre care să se strecoare şi cîteva "ponturi" utile pentru părinţii lor. Publicaţii online a căror interactivitate să nu se rezume doar la jocuri, ci să ofere metode de învăţare, completînd astfel programa şcolară. Reviste virtuale care să recomande cărţi şi să le bage pe gît plozilor poveştile pe care refuză să le citească în forma clasică, tipărită. Unul dintre cele mai vechi şi mai populare site-uri de acest gen este "clopotel.ro". Pe pagina de start îţi atrag atenţia în primul rînd joculeţele, aparent inofensive, mai puţin unul în care o superfemeie "sexoasă" trage cu puşca în perimetrul unei uzine nucleare care se pare că este chiar cea de la Cernobîl. Dacă ignori jocurile, poţi descoperi însă o selecţie de ştiri "serioase", pescuite de prin ziare, cu informaţii referitoare în primul rînd la şcoală: sistemul de notare de la 1 la 5, reguli noi pentru elevii care cer scutiri la sport, icoanele pe de pereţii sălilor de clasă etc. În secţiunea "Comunitate", copiii îşi pot "expune" fotografiile unor lucrări grafice personale, poezii sau fragmente de proză. "Frunzărind" cîteva dintre creaţiile copilăriei, am descoperit poezele şi pagini de jurnal, intitulate sugestiv "Love you", "Cît de mult te iubesc..." sau "Dispreţul nebuniei", scrieri preadolescentine ale fetiţelor, dedicate iubiţilor inexistenţi care, desigur, nu vor fi citite de Doamna sau de părinţi (şi pentru că sînt semnate cu pseudonime) şi filozofii "de viaţă" în care se poate simţi condeiul mămicilor. În secţiunea "Educaţie", primul loc îl ocupă referatele (7190 de bucăţi). În ultimii ani, postarea referatelor "la orice materie" pe Internet a creat o adevărată isterie printre copii (inimaginabilă pentru noi care, pe vremea cînd eram la şcoală, copiam în pauze din caietul celei mai conştiincioase colege). Am deschis la întîmplare "Baltagul. Demonstraţie că e roman" şi am regăsit frazele sforăitoare ale profilor "standard" de română care, odată învăţate pe de rost, îi asigură plodului un zece la teză, dar, în acelaşi timp, îi anulează orice intenţie creativă. Referatele online reprezintă "botezul" copy şi paste al copiilor de astăzi care, dacă perseverează, pot, peste ani, să ajungă jurnalişti de succes. Ceea ce i-aş putea reproşa site-ului clopotel. ro este faptul că se adresează în acelaşi timp atît copiilor din şcoala primară, cît şi adolescenţilor sau părinţilor, fără să-şi delimiteze clar segmentele de vîrstă. Are aspectul unui bazar care oferă de toate: de la bancuri sau jocuri simpliste, la poze cu aparatul genital feminin şi la teste naţionale pentru bacalaureat. Cu toate acestea, recomandarea unei astfel de publicaţii online unui puştan care dă click-uri pe net aiurea, hlizindu-se, fără să ştie de ce, la "aparatele genitale" pe bune, pe care le descoperă întîmplător, poate fi suficientă pentru ca părinţii să fie mai liniştiţi în momentul în care acesta deschide computerul. ( A. P. )