3 în 1: Mozaicul

25 august 2006   La centru şi la margine

* Giulio Leoni, Crimele mozaicului, Editura Polirom, 2006. Combinaţiile incendiare fac ravagii pretutindeni, de ce n-ar apela şi scriitorii la asemenea formule de succes? O ficţiune ca romanul istoric îşi are publicul său fidel, thriller-ul - alt fel de public, mai numeros şi eterogen; cartea ezoterică - public divers, în continuă creştere. Dar o scriere ce amestecă toate cele trei formule romaneşti reprezintă o lovitură de piaţă sigură, indiferent de eticheta care i se pune: thriller ezoteric sau polar erudit. Există un precedent, Numele trandafirului de Umberto Eco, pe urma căruia vin în şir cărţile unui Arturo Perez-Reverte sau, în formula cea mai comercială, ale lui Dan Brown. Reuşita lui Umberto Eco a funcţionat ca semnal pentru intrarea universitarilor în arena ficţiunii, ca şi descoperirea unui zăcămînt fabulos, care poate fi exploatat multă vreme şi fără prea multe riscuri, cel al istoriei, cu societăţi secrete, cu personalităţi misterioase, cu evenimente inexplicabile. Cine are deja "la degetul mic" documentarea, familiarizarea cu spiritul epocii şi cu mentalitatea medievală sau renascentistă, dacă nu specialiştii care au răscolit arhive şi biblioteci întregi. Să nu ne mire aşadar că din acelaşi spaţiu cultural italian se impune o trilogie de Giulio Leoni, avîndu-l ca personaj nici mai mult, nici mai puţin decît pe Dante Alighieri, trilogie din care apare la noi Crimele mozaicului, în Colecţia "Thriller" a Editurii Polirom, tradus de Dragoş Cojocaru (hispanist şi italienist, cu o teză de comparatism literar - Cervantes şi Dante, despre care doar am auzit, dar care îmi stîrneşte o mare curiozitate). Iată-l pe autorul Divinei Comedii în ipostaza de personaj, prior al Florenţei în anul 1300, prins într-o intrigă mai mult ezoterică decît detectivistă: într-o abaţie aflată dincolo de zidurile cetăţii zace cadavrul unuia dintre marii meşteri de la Como, arhitect, constructor şi mozaicar, iar toate detaliile indică o crimă ritualică. Îi urmează altă crimă, care creează alte mistere. Sigur că toate crimele prilejuiesc familiarizarea cititorului cu altă cultură, care ajunge să afle ce sînt Artele şi confreriile care păstrau secretele acestora, remediile farmaciştilor bazate pe principiile corespondenţelor, prezenţa discretă a vrăjitoriei şi a necromanţiei, ca şi veghea Inchiziţiei. Fundalul cărţii îl constituie viaţa cotidiană a cetăţii, jocurile politice, dezvăluirea treptată a unui conflict latent: papa Bonifaciu pregăteşte jubileul prilejuit de noul secol, însă totodată încearcă discret să-şi extindă autoritatea asupra Florenţei, în forme discrete, voalate. O întreagă faună socială şi umană populează lumea ficţiunii, de la cerşetorii care stăpînesc tainele subteranelor, la cercul iniţiaţilor care compun "Al Treilea Cer". Mozaicul şi cifra 5 formează miezul detectivistic şi ezoteric al romanului. Nu lipsesc (cum ar putea?) din roman misterele Cavalerilor Templieri care, nu mă îndoiesc, vor naşte alte întrebări şi dezbateri pentru cei pasionaţi de avatarurile Templului. Lectorii avizaţi, care au străbătut măcar o dată Infernul, Purgatoriul şi Paradisul, vor găsi referiri la ideea lui Dante de a realiza o scriere despre o călătorie, ca şi asupra multiplelor interpretări pe care le oferă mozaicul, de la care porneşte enigma şi de a cărui descifrare depinde rezolvarea ei. Aici transpar erudiţia şi ingeniozitatea autorului, plăcerea de a oferi piste false şi de o crescîndă erudiţie. Aşadar, un roman incitant, amintind, prin concentrarea acţiunii în şapte zile (15-22 iunie), de o capodoperă a genului detectivist, Zece negri mititei de Agatha Christie. Lectura cărţii este o delectare a intelectului şi o încîntare a minţii dornice de suspans, deliciul celor pasionaţi de misterele medievale, ca şi o minunată lecţie de istorie, indusă cu abilitate şi talent, încît, după ultima pagină, îţi dai seama că epoca lui Dante, oamenii şi frămîntările vremii ţi-au devenit familiare. Ne rămîne să aşteptăm celelalte două părţi ale trilogiei. Şi dacă un cititor adolescent n-a deschis încă Divina Comedie, cred că acest roman îl va "zgîndări" să o facă!

Mai multe