„Transformăm utopii în realităţi palpabile” – interviu

De ce (şi cum) LSRS s-a implicat în acest Forum?

În martie 2009, aflam pentru prima oară de Grupul Educativa şi de tîrgurile educaţionale RIUF şi RIMME. În urma precedentelor întîlniri cu alte organizaţii din sfera educaţiei din România, constatam o lipsă de colaborare reală; totul se rezuma la nivel pragmatic şi punctual. Întîmplarea a făcut să-mi pun întrebarea „de ce nu se reunesc părţi ale aceluiaşi organism?”. Cum Bogdan Kochesch şi Alex Ghiţă, preşedintele Grupului Educativa, împărtăşeau acelaşi gînd de ceva vreme, ne-am gîndit cum să-i aducem la aceeaşi masă pe toţi actorii din educaţie.

În luna lui mai 2009, primisem o invitaţie de a participa la Forumul Organizaţiilor Neguvernamentale, la Palatul Parlamentului, organizat de FDSC (Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile) – un bun prilej de-al suna pe Bogdan pentru a relua discuţiile legate de Forum, care iniţial se intitula „Conferinţă”, totuşi ne doream un eveniment de lungă durată şi termenul de „forum” se încadra în această viziune.

Ne-am gîndit în primul rînd la părţile interesate în sistemul educaţional: de la părinţi, elevi, organizaţii studenţeşti, sindicate, etc. la companii private şi instituţii ale statului (îndeosebi Ministerul Educaţiei, dar şi Ministerul Tineretului sau Ministerul Afacerilor Externe).

Iniţial am structurat agenda pe trei zile: pre-universitar, universitar, ultima fiind alocată relaţiei dintre societate şi piaţa muncii şi autorităţile cu responsabilităţi în domeniu.

Am promovat intens agenda de la societatea civilă la autorităţile statutului, dar adevăratul sprijin şi reala implicare a venit din partea Tincuţei Baltag, director general al Fundaţiei „Dinu Patriciu”, care susţinuse şi alte proiecte ale LSRS (Caravana LSRS 2009 si proiectul comun – www.joburilaorizont.ro).

Cercul era aşadar întregit: o societate civilă „completă” – o organizaţie neguvernamentală – LSRS, o fundaţie – „Dinu Patriciu” şi o firmă de consultanţă pe domeniul educaţiei – Grupul Educativa.

Cît de realist sună ideea că societatea civilă va reuşi să schimbe sistemul de educaţie? Au mai fost tentative care însă au rămas doar la nivel de discurs...

Societatea civilă reprezintă sistemul de educaţie... Ce este un profesor pentru copilul său? sau un secretar de stat? sau un rector? etc. Cu toţii avem cel puţin o dublă poziţionare faţă de o problemă anume... Numai că educaţia este cea care sculptează o societate pe termen lung, creionînd piaţa muncii pe plan intern şi definind valoarea competitivităţii pe plan extern. Noi, organizatorii acestui forum, încercăm să generăm o conştiinţă comună, o conştientizare efectivă, de către toti actorii implicaţi, a rolului fiecăruia, nediscriminatoriu, neierarhizat, în cadrul acestui sistem. Ne-am dorit să creăm o masă rotundă care să schimbe mentalul social; să trecem de la blazare la acţiune. Însăşi definiţia educaţiei afirmă că, prin acest proces continuu, individul trebuie să devină element activ al societăţii din care face parte! Pornind de la lucruri mici, dăm viaţă unor schimbări majore la nivelul întregii societăţi. Această agora a educaţiei a generat – aceasta fiind şi concluzia generală a participanţilor – nu neaparat proiecte şi soluţii, aşa cum ne doream iniţial, ci o conştientizare a fiecărui participant a potenţialului colectiv, a comunităţii din care face parte şi a importanţei resurselor puse în comun. Sîntem la început, dar garantăm că sîntem obişnuiti, toti cei angrenaţi în acest demers, să transformăm utopii în realităţi palpabile.

Ce va urma dupa acest Forum?

Primăvara nu se face cu o floare... de aceea acest proiect a fost gîndit, aşa cum punctam încă de la început, pe termen lung, asemenea educaţiei, durabil şi, să sperăm, sustenabil.

Etapa de organizare a trecut, urmează să ne întîlnim să evaluăm, să tragem o linie, atît cu plusuri, cît şi cu minusuri şi să trecem la simularea participării colective în cadrul procesului de transformare a educaţiei din România. Vom alege cîteva idei, soluţii, proiecte şi vom încerca să generăm realităţi alături de cei participanţi. Vom trece de la cuvinte la fapte; aşa cum forumul a reprezentat o mîzgălitură pe o foaie care a devenit realitate. Ne aşteaptă un drum greu, dar ni l-am asumat de la început.

Așa cum au afirmat vorbitorii internaţionali, nu trebuie să ne temem de greşeli, cît de inerţie; din greşeli învăţăm. Aşadar, cîteva concluzii relevante, rezultate de pe urma celor trei zile, ating următoarele aspecte: nevoia de centralizare, crearea unei baze de date atît privind resursele umane (învăţători, profesori, preparatori etc.), cît şi cele de ordin logistic (infrastructură, dar şi o transparenţă a gestiunii acestor date), transdisplinaritatea curriculei şi pragmatismul acesteia în raport cu piaţa muncii, acceptarea ideii că nu există soluţie standard, plecînd de la această idee, în vederea rezolvării discrepanţelor între sistemul de învăţămînt urban şi cel rural, utilizarea unor metode de educaţie non-formală şi a reţelelor on-line ar putea reprezenta însăşi soluţia, angajarea tuturor actorilor în procesul educativ – de la părinţi, la societate civilă şi mediu privat, crearea unui real parteneriat public-privat, o dezvoltare profesională dublă – atît pe orizontală, pedagogică, cît şi pe verticală, managerială; conştientizarea procesului natural de la cantitativ la calitativ şi crearea unui cod etic menit să re-valorizeze sistemul educativ românesc. Educaţia e un act în sine, iar prin acest Forum al Educaţiei am încercat să acţionăm asupra acestui sistem de care depinde însăşi dezvoltarea pragmatică şi de durată a unei societăţi.

Dragoş Preda este vicepreşedinte al Ligii Studenţilor Români din Străinătate.

a consemnat Stela GIURGEANU.