Textul ca un teatru de luptă

26 octombrie 2018   Dileme on-line

Inițiat de actorul Ionuț Caras, Texte bune în locuri nebune este un proiect care a debutat în anul 2017 în spațiul underground din Cluj-Napoca, mai precis în barul Insomnia și a afirmat de la început un principiu ferm: demersul manifestat ca un spectacol-lectură își propune să transmită publicului texte care nu au fost scrise pentru scenă. Această alegere conduce la o deblocare a percepției spectatorului, în sensul depășirii convențiilor teatrale tradiționale. Cu siguranță, se instaurează o nouă formă de convenție, generată de opțiunea pentru spațiul ales și chiar de mesajul textului însuși. Avînd în vedere însă că spațiile sînt alternative, iar textele conțin o încărcătură dramatică nedestinată scenei (deci din start „ne ursită” vreunei convenții) contextele sînt dinamice și nu se fixează într-o singură perspectivă asupra abordării textelor propuse.

Ionuț Caras și colegii săi de proiect optează pentru texte care îl integrează pe spectator unor situații care au funcția de a provoca o formă de conștientizare fie ea în raport cu sfera socială sau politică, fie la nivelul funcției cuvîntului. De la propunerea unor teme precum protestele de stradă, traumele istorice generate de închisorile comuniste, poezia sau universul lui Kafka pînă la biografiile individuale smulse din masa amorfă și agonizantă a războiului, textele care s-au făcut auzite în spații cît mai diferite au provocat în martori o formă de ascultare cu care sîntem din ce în ce mai puțin obișnuiți. Acesta, este, de fapt, argumentul care poate fi adus în favoarea opțiunii pentru formula de spectacol-lectură. Nu numai că textele nu sînt destinate scenei de tip convențional, dar ele nu sînt jucate, nu sînt interpretate în sensul larg acceptat al artei actorului. Ele sînt rostite astfel încît să iasă la iveală din ele semnificații și nuanțe pe care o lectură în tăcere nu le-ar putea accesa.

Alegerea spectacolului - lectură ca modalitate de a face să ajungă la spectator atît funcția cuvîntului cît și problematica (potențată de rostire) conținută de ele este, de fapt, un instrument regizoral folosit de Ionuț Caras pentru atingerea finalității proiectului.

În cadrul Întîlnirilor Internaționale de la Cluj ediția a VIII-a 2018, care a stat sub semnul conceptului de Viziuni a fost prezentat un episod cu totul special al proiectului Texte bune în locuri nebune: spectacolul-lectură Scrisori de pe front construit pe baza mărturiilor unor  soldați români de pe fronturi din timpul celor două Războaie Mondiale, precum și a unor pasaje din scrisorile soldaților români din Afghanistan. Este important de precizat că spectacolul a fost prezentat pentru prima dată în popota Comandamentului Diviziei 4 Infanterie Gemina, atît în prezența cadrelor militare cît și a unor spectatori care nu fac parte din domeniul militar.

În cadrul Întîlnirilor Internaționale de la Cluj a fost încălcat un principiu care stă la baza proiectului și anume că fiecare spectacol este prezentat o singură dată. Este de înțeles de ce la debutul Textelor bune… s-a optat pentru umbrela lui „o singură dată”. Ea este strîns conectată cu depășirea convenției teatrale și cu opțiunea pentru spații distincte de scena clasică: se evită, astfel, perisabilitatea care amenință sensurile cuvintelor mult prea rostite reprezentații la rînd. Spun că a fost fericită încălcarea principiului dintr-un motiv evident: spectatorii au avut ocazia să intre în contact cu o viziune asupra actului artistic bazat pe cuvînt și să ia aminte la fragmentele unor lumi cu care este cumplit de greu de empatizat, atîta vreme cît nu ai fost acolo: frontul, locul în care moartea, iubirea, morala, credința sînt deturnate de la sensul lor obișnuit.

În micuța sală Caragiale , un loc în care cel mai adesea încep să se nască, printr-o primă lectură, spectacolele Teatrului Național din Cluj-Napoca (o alegere cu sens, așadar), spectatorii au fost invitați să ia loc la o masă pe care fusese întins… un cîmp de luptă în miniatură. De fapt, putem inversa optică: spectatorii erau uriașii invitați să privească prin lupa istoriei pe cei aruncați în preajma cele mai cumplite limite.

Ionuț Caras și Matei Rotaru, alături de studenții de la facultatea de Teatru și Film a UBB Cluj-Napoca Daniela Purcărea și Ștefan Iancu au lecturat Scrisorile…în proximitatea spectatorilor, ceea ce a generat o formă de emoție colectivă amplificată de faptul că fiecare prezență individuală era atinsă direct de emoția celorlalţi. Această proximitate strategică a ajutat și la perceperea optimă a textului, a nuanțelor și diferențierilor introduse de limbajul specific epocilor în care soldații au scris acele cuvinte străbătute, de altfel, de coordonate universale.

 Spectacolul a fost centrat, astfel, pe o dublă ipostază a distanței: miniaturizarea frontului care a prezentat istoria ca un joc al căror reguli pot fi adesea confundate cu hazardul și proximitatea care a accentuat sensurile și emoția conținute în cuvintele soldaților și a crescut empatia fiecărui spectator cu ceilalți martori.

Scrisorile de pe front ne-au revelat, ca întreg proiectul Texte bune în locuri nebune, că există scrieri care se manifestă ca un cîmp de luptă al cuvintelor, ca o tensiune între sens și granițele care îl provoacă să iasă la lumină prin strategii de rostire și prin deturnări inspirate de la tiparele unor convenții.

Scrisori de pe front
Spectacol-lectură din cadrul proiectului Texte bune în locuri nebune

Distribuția:
Ionuț Caras
Matei Rotaru
Daniela Purcărea
Ștefan Iancu
Regia, scenariul, ilustrația muzicală: Ionuț Caras
Lumini: Mădălina Mînzat
Sunet: Vlad Negrea

Gina Șerbănescu este critic de teatru.

Foto: Nicu Cherciu

Mai multe