Şahul şi criza refugiaţilor
În şah, refugiaţii sînt de mult aici. Numai că nu sînt musulmani, ci hinduşi şi taoişti. Mai exact, indieni şi chinezi care joacă pentru cluburile europene de şah sau în turneele de tradiţie din ţările occidentale. Un mare maestru din România îmi spunea recent că open-urile europene sînt pline de asiatici care constant umflă premiile altădată rezervate băştinaşilor. Şi asta nu de azi, de ieri, ci de cîţiva ani buni.
Cu alte cuvinte, invazia asiatică din şah nu înseamnă doar număr, ci şi calitate. Cel mai în vogă şahist american la ora actuală, Wesley So, este filipinez naturalizat în SUA cu puţin timp înainte ca Donald Trump să cîştige alegerile. Un alt şahist american de top are un nume care îi trădează originea fără ezitare: Hikaru Nakamura. Ca să nu mai zic de fostul campion mondial Anand, care se mutase la un moment dat din India natală în Spania.
Cele mai recente ravagii ale refugiaţilor asiatici în turneele de şah europene se petrec chiar acum, sub ochii noştri. La tradiţionalul festival de şah de la Wijk aan Zee, din Olanda, încheiat duminică seară, în turneul principal au fost invitaţi patru jucători de origine asiatică. Restul de zece au fost europeni sadea. Concursul a fost cîştigat detaşat de Wesley So. În plutonul din spatele lui: campionul mondial Magnus Carlsen dar şi chinezul Wei Yi. Am fost curios să compar prestaţiile asiaticilor cu cele ale europenilor. Asiaticii - So, Wei, Adhiban şi Harikrishna - au strîns la un loc 30 puncte, ceea ce înseamnă o medie pe cap de jucător de 7,5 puncte (din 13 posibile). Europenii în frunte cu Magnus Carlsen au făcut puțin peste 6 puncte fiecare, în medie. Grosso modo, asiaticii au fost cu aproape 25% mai eficienţi decît europenii.
În turneul secundar de la Wijk aan Zee, şi el plin de şahişti puternici, chiar dacă nu de talia celor din prima categorie, trei chinezi (unul americanizat, Jeffery Xiong, şi ceilalţi doi, Lu şi Lei, direct din patria-mamă) au făcut cam aceeaşi figură. Iar în Gibraltar, unde open-ul anual a ajuns acum cam pe la jumătate, sînt, ca şi anul trecut, zeci de şahişti din India şi China, plus cei importaţi deja cu acte în regulă din răsărit în occident. Una peste alta, pentru şah, fenomenul azilului a adus lucruri palpabile: partide mai bune şi confruntări sportive mai aprinse. E şi asta o perspectivă asupra crizei refugiaţilor despre care se tot vorbeşte.
Ultima oră: Wesley So e numărul doi mondial. După Wijk aan Zee, rating-ul său a ajuns la 2822 de puncte Elo, cu 16 mai puţine decît liderul Magnus Carlsen dar cu cinci mai multe decît Fabiano Caruana, care tocmai a pierdut în Gibraltar la Nigel Short. În vara lui 2016, cînd a pierdut ultima partidă (de atunci a mai jucat 56, fără înfrîngere), So nu intrase în top 10. În octombrie era pe 6, în ianuarie 2017 pe 4, iar acum ajunge pe 2. În puncte Elo, saltul din iulie 2016 este de 52 de unităţi. Performanţa e notabilă şi prin faptul că a fost obţinută fără a avea un antrenor. Abia de anul acesta Wesley So va lucra cu marele maestru ucrainean Vladimir Tukmakov (70 de ani), unul dintre cei mai titraţi antrenori, familiarizat cu vechea şcoală sovietică de şah dar şi cu metodele moderne în care asistenţa computerului e indispensabilă.
Diagrama săptămînii
Soluția diagramei 44 va fi publicată săptămîna viitoare în cadrul rubricii online "În alb și negru".
Soluția diagramei 43: 1. Td8+ Rh7 2. Th8+ Rxh8 3. Dxh6+ Rg8 4. Dxg7#.
Ionuţ Iamandi este jurnalist la Radio România Actualităţi.
Foto: Ionuţ Iamandi – Şahiştii chinezi au trecut şi prin România. S-a întîmplat în 2014, cînd chinezii, campioni olimpici en-titre la acea vreme, au zdrobit fără drept de apel opoziţia română. Al doilea de la stînga la dreapta este Wei Yi, pe atunci în vîrstă de 15 ani, în prezent locul 3-5 la Wijk aan Zee.