De pandemie și de război
Deși plutea în aer, suspendarea turneului candidaților m-a surprins. Nu a fost nici o justificare legată direct de coronavirus, nu s-a îmbolnăvit nimeni, nimeni nu a fost nici măcar suspectat de noua gripă, dintre jucătorii, membrii echipelor lor, organizatorii și ziariștii de față. Justificarea a fost psihologică, în primul rînd, faptul că tot mai mulți dintre cei prezenți cădeau pradă îngrijorărilor legate de pandemie. Și a avut și un motiv practic, respectiv necunoscutele întoarcerii acasă, începînd cu săptămîna trecută Rusia înăsprind și mai mult regimul zborurilor internaționale.
Cu toate că ne credem în mijlocul unor evenimente unice, ceva similar cu cele petrecute zilele acestea la Ekaterinburg, unde s-a jucat doar prima jumătate a turneului candidaților la șah, s-a mai întîlnit acum ceva mai bine de 80 de ani, la Buenos Aires. Atunci, în 1939, în orașul sud-american începuse olimpiada de șah. Participa un număr record de țări, chiar dacă unele dintre ele sub avataruri de conjunctură. Șahiștii austrieci, de pildă, jucau cu steagul Germaniei pe masă, iar Cehoslovacia se numea „Boemia-Moravia”. E clar de ce, în martie 1938 avusese loc Anschluss-ul, iar un an mai tîrziu Cehia fusese separată de Slovacia și transformată în protectorat nazist. Chiar la mijlocul olimpiadei însă, cînd tocmai se încheiase faza preliminariilor, Germania a atacat Polonia și a izbucnit cel de-al Doilea Război Mondial. Au apărut îngrijorări asemănătoare cu cele de acum, legate de dificultățile întoarcerii acasă, dar și probleme specifice, cum ar fi mobilizarea unor jucători. Cu toate acestea, un comitet de criză din care făceau parte, printre alții, campionul mondial Alexander Alehin, polonezul Savielly Tartakower, austriacul Albert Becker și argentinianul Augusto de Muro a decis ca olimpiada să continue. Jucătorii deveniseră peste noapte subiecții unor state care își declaraseră reciproc război, iar unii dintre ei, polonezii, nu mai aveau nici măcar țară în care să se întoarcă. Însă, cu toată presiunea războiului, cu toate necunoscutele lui, șahiștii au continuat la Buenos Aires să joace și și-au dus concursul pînă la capăt. Unii dintre ei nu s-au mai întors deloc acasă, și bine au făcut. De exemplu, Najdorf, evreu polonez, care și-a pierdut toată familia în Holocaust: soția, fiica, părinții și patru frați.
Mai mulți jucători de la Ekaterinburg s-au plîns de faptul că nu pot da randament maxim în aceste condiții de incertitudine. Este corect, și nu cred că le pretinde cineva așa ceva, să facă abstracție adică de contextul în care are loc un concurs și să joace ca și cum nu s-ar întîmpla nimic în jur. Însă mereu va exista un context. Pe vremea războiului, a existat un context, pe vremea comunismului, alt context. Pe de altă parte, cu toții jucăm și lucrăm în același context presant al pandemiei; fiecare înfruntă situații noi, dar, la nevoie, fiecare trebuie să contribuie în cadrul său la mersul înainte al activităților. Acum, Teimour Radjabov, cel care a renunțat la turneul candidaților înainte ca acesta să înceapă, și a fost înlocuit cu Maxime Vachier-Lagrave, lider în clasament cînd competiția a fost întreruptă, vrea să fie cooptat din nou printre participanți, cînd concursul se va relua. Nu știu dacă acceptarea solicitării lui e o idee bună. „Cine pleacă la plimbare, pierde locul de onoare”, spuneam noi odată, cu mini-înțelepciunea noastră de copii.
Diagrama săptămînii
Soluția diagramei 201 va fi publicată săptămîna viitoare. Soluția diagramei 200 de data trecută: 1. Cb5+! D(N)xb5 2. Te6#
Ionuț Iamandi este jurnalist la Radio România Actualități.
Foto: Un proprietar al unui magazin de șah din Argentina a strîns numeroase documente despre olimpiada din 1939 de la Buenos Aires, pe care le-a publicat în trei volume. Sursa: chessbase.com