Un 1 ianuarie în Viena

Să începi noul an cu concertul simfonic vienez, iată o alintare. Ai făcut un duş benefic, te dregi acum cu ce ştii tu mai bine, simţi zguri cum se duc, faci planuri fine, aproape aristocratice, din pijamaua anului ce s-a scurs pe nesimţite.

Ai ales să fii pe străzile oraşului în ultima seară a anului, să te amesteci cu popoarele de localnici şi turişti, să guşti din frenezia de vals a acestui oraş din care unii români se înfruptă prea des doar pentru că e aproape de Parndorf.

Ai savurat porcuşorii roz aducători de noroc, deghizările ingenioase, muzica bună, veselia fără deşănţare, cu excese invizibile. Totul reglat atent la scara unei umanităţi de ordin superior.

Dimineaţa participaseşi la crosul tradiţional din jurul Ringului, într-o atmosferă unică de voie bună sportivă. Să intri în noul an fără preliminariile gastronomice grele, iată altă rupere de clişeu.

Este aşadar dimineaţa unui alt an, posibil mai bun, posibil mai frumos.

Şi nu, nu visezi. Chiar trăieşti în Viena, nu o vei părăsi după Revelion. Chiar ai şansa să mergi în timpul anului la concerte simfonice, la operă, la balet, la jazz, la blues şi rock. Toate în acest oraş ce luptă, în contra-curent cu globalizarea şi schimbul de rase, să păstreze nobleţea unei lumi ce a crezut şi crede în muzică.

Nu credeţi? Încercaţi atunci să prindeţi un loc în anii următori la Musikverein ca să puteţi aplauda live, cu ochii în lacrimi de bucurie, în cadenţa marşului lui Radetski.

Prosit Neujahr!

Sorin PETRESCU

spetrescu2005@gmail.com

Viena, 1 ian. 2010