Suferinţa nu pierde

În legătură cu articolul dvs., „Generaţii pierdute“, din Dilema veche nr. 313, plec de la ultima afirmaţie: „Şi m-am întrebat care dintre cele două generaţii are dreptul să spună despre cealaltă că e pierdută“. Vă urmăresc mereu în această revistă, la TV etc. Luciditatea, fineţea spirituală şi generozitatea dvs. mi-au atras atenţia în mod deosebit. Totuşi, articolul mai sus menţionat pare „neterminat“. El începe o discuţie profund dilematică. Eu am 60 de ani, sînt profesor de matematică şi am încercat să trăiesc după principii considerate „înalte“. Generaţia „cool“ de care vorbiţi o întîlnesc aproape zilnic la cursuri. În aparenţă, ea nu trăieşte după aceste principii. De unde să le fi învăţat? Ce exemple să fi avut? Totuşi, părerea mea este că nici generaţia noastră, nici această generaţie „cool“ nu pot fi numite „pierdute“.

Pierdute pentru cine? Pentru Umanitate în nici un caz! Totul se transformă rapid, mai ales în ultima vreme. Experienţa fiecărei generaţii este prin ea însăşi importantă. Are rostul ei la nivel universal. Oare dacă generaţia noastră nu a putut avea anumite împliniri „materiale“ (profesionale, libertate de mişcare, de opinie etc.) la care a aspirat, acest fapt conduce obligatoriu la concluzia că a fost „pierdută“? Eu nu cred acest lucru. Ar fi prea simplist şi chiar „fals“. „Suferinţa“ nu „pierde“. De obicei „înalţă“. Observînd exemplul dvs., pot conclude că generaţia noastră a avut parte de alte „împliniri“, la niveluri mai subtile decît cel „material“. Vă propun să adînciţi subiectul (care este destul de dilematic!) în articole viitoare, sau poate într-o carte. Sînteţi printre puţinii români de azi care ar putea face acest lucru în mod echilibrat, echidistant, lucid şi cu multă sensibilitate artistică şi umană, în general.

Succes şi răbdare multă în lupta dvs. pe „diferitele“ planuri!

Sever Angel POPESCU

Răspunsul lui Sever Voinescu
Dle Popescu, vă mulţumesc pentru mesaj şi pentru vorbele frumoase. Tema generaţiilor, pierdute sau împlinite, este de tot dilematică, aşa cum spuneţi. Articolul meu este neterminat pentru că, vă mărturisesc, nici n-aş şti cum să-l termin. Vă urmez sugestia şi voi continua. Sper că şi redacţia va face acelaşi lucru şi va proiecta un număr dedicat generaţiilor de toate felurile.
Cu gînduri bune, 
Sever VOINESCU