Dușcodefiniții electorale

Europa are bodega ei situată undeva la periferie. Acolo se crîşmăresc idealuri, oamenii îmbătîndu-se deseori cu apă rece. Privirile-s videanu cu geoanele zbătîndu-se rapid deasupra mutrelor boccii. Un stat bine cîrciumit, căci de cîrmuit nu poate fi vorba, este unul în care duşca electorală se împarte din escu-n escu să ajungă la toată lumea. Un preşedinte gîlgîit e cel ce-şi ţine ţara în clondir, dînd peste cap mandat după mandat.

 Nu oricine poate intra-n local. Cei care-s lăsaţi să se uite pe geam la chiolhanul legislativ dezvoltă pe rînd ceea ce s-ar putea numi sindromul atîrnatului de clanţă. Se strîng ciorchine-n faţa uşii, se calcă-n picioare îndepărtîndu-şi adversarii, îşi pun piedică unii altora şi cînd poarta se întredeschide cîtuşi de puţin, se îmbulzesc spre a intra primii.

Unora le e teamă de bătrîna cîrciumăreasă ce-şi arată budigăii caracteriali din pragul şandrei dărăpănate, cu guşa atîrnîndu-i peste onoarea puhavă, horcăind în fiecare noapte cu obrazul pe vanghelia dosită sub perne. Cum resursele s-au risipit, mesenii nu mai pontează sume mari de bani la ruleta rusească, mulţumindu-se să joace pe un bănicioiu de duvăz adus din hambar. Boc! Boc!

Andreea Natalia MEREUŢĂ

andreea.nataliam@yahoo.com