A fi ortodox, astăzi

În chiar Duminica Ortodoxiei, un grup de credincioși a lansat lumii o declarație cu privire la cea mai dureroasă problemă care rănește azi sufletul ortodoxiei: invazia Rusiei asupra Ucrainei. Ideea fals ortodoxă a lumii ruse, care susține ideatic acest război, este denunțată în termeni categorici în numele Adevărului. Dar, declarația (care poate fi găsită în original aici) constituie nu doar o poziție cu privire la o conjunctură, ci mi se pare un bun început pentru o discuție lămuritoare despre ce înseamnă să fii creștin-ortodox în lumea de azi. Nu e întîmplător că inițiatorii și primii semnatari ai declarației sînt, în mare majoritate, ortodocși trăitori în Occident, după cum nu poate scăpa nimănui gestul de curaj și demnitate al celor cîtorva ruși aflați în Rusia care au semnat-o la rîndul lor. Dar faptul că declarația vine din interiorul înfloritoarei ortodoxii occidentale spune multe.

Poate că Dumnezeu a rînduit că e momentul ca ortodoxia să părăsească statutul de „religie regională” și Biserica Ortodoxă e chemată să fie tot mai mult universală la modul propriu și tot mai puțin specifică unei anumite zone, unui anumit tip de cultură, legată exclusiv de o istorie locală. În fond, mesajul lui Hristos, pe care credem că-l slujim cel mai bine, e pentru toți oamenii, nu doar pentru est-europeni, pentru slavii din Balcani, pentru greci sau pentru ruși. Și nu este nici măcar doar pentru cei care cred că știu Adevărul, ci mai ales pentru cei care rătăcesc. Poate că sensul cel mai adînc al acestei declarații este că cei care știu Adevărul nu sînt cu nimic superiori după criteriile pămîntești celor care nu-l știu și că oricine își afirmă superioritatea cunoașterii Adevărului în numele apartenenței la un grup și pretinde un loc privilegiat în lume pentru asta este în mod necesar și sigur dușmanul Adevărului.

Cît despre apelul la acțiune conținut în declarație, nu cred că există pentru creștinii ortodocși un imperativ mai puternic în acest moment. Condamnarea „quiet-ismului” este mai mult decît binevenită! Pacea, ne spune Hristos, se face căci ea nu cade din Cer precum ploaia. Cu nădejdea în „Domnul Păcii”, cum frumos l-a numit Sf. Nicolae Cabasila pe Iisus Hristos, cu convingerea că El e mereu de partea păcii, dar prin acțiunea noastră se face pacea. Cînd e vorba de pace, fiii lui Dumnezeu se vor numi făcătorii, nu rugătorii, nu dubitativii, nu cei care se abțin. Să te rogi vag, indiscriminat, pentru pace în general și să te oprești la asta nu înseamnă nimic din punct de vedere creștin în zilele noastre. Războiul trebuie oprit prin oprirea celui care l-a pornit și îl continuă. Și e atît de clar că acesta este Rusia lui Putin, cu parșiva susținere a Bisericii Ortodoxe Ruse, infestată de ideologia diabolică a lumii ruse. Biserica Ortodoxă Rusă este acum o biserică ortodoxă cumpărată de „țarul” Putin. Deriva ei nu trebuie să ducă la deriva Ortodoxiei!

În ceea ce ne privește, după ce Biserica noastră Ortodoxă a trăit și ea deriva ei legionară și puseul ei naționalist, cu adevărat anti-hristic, cred că avem și experiența, și maturitatea să știm ce e de făcut. Și, spre lauda ei și liniștea noastră, Biserica Ortodoxă Română, prin ceea ce face la nivelul celulelor ei de bază și prin ceea ce spune de la nivel patriarhal, e de partea lui Hristos în această încercare.

Nu doar că susțin cu totul această declarație, dar îndemn pe toți creștinii ortodocși să o citească cu sufletul deschis și cu mintea trează.