Filaje, hărţuieli, presiuni
Pe data de 25 noiembrie, ActiveWatch lansa un comunicat de presă prin care cerea autorităţilor să investigheze, în regim de urgenţă, acţiunea de filaj care l-a vizat pe jurnalistul Cătălin Tolontan şi să ia toate măsurile necesare pentru a asigura imediat protecţia acestuia şi a familiei sale. „Cazul Tolontan mi s-a părut foarte grav şi nu este singurul de acest fel“ – ne-a declarat Răzvan Martin, coordonator de proiecte în cadrul departamentului FreeEx al ActiveWatch.
Care a fost contextul? Jurnalistul investiga faptele care au dus la tragedia din clubul Colectiv şi, chiar în noaptea în care GSP publica un fax prin care demonstra că Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă ştia despre situaţia clubului, şi anume că fuseseră înştiinţaţi că în luna septembrie va avea loc acel concert, locuinţa jurnalistului a fost supusă unui filaj.
„Într-adevăr, este genul de situaţie care este foarte greu de probat“ – susţine Răzvan Martin –, „dar în cazul lui Cătălin Tolontan se poate merge pe încredere 100% pentru că este un om a cărui bună credinţă nu se pune sub semnul întrebării.“
Şi nu numai atît: nu este primul caz de acest fel. Răzvan Martin ne povesteşte că el însuşi a fost expus acestor metode de hărţuire. „În 2008, în timpul summit-ului NATO la Bucureşti, am avut o maşină în faţa casei, probabil pentru că aveam contacte cu cei care urmau să protesteze împotriva summit-ului. Cînd veneam de la birou găseam maşina în faţa casei, cu un bărbat şi o femeie în ea. Fiind vorba despre spaţiul public, nici nu poţi raporta aceste cazuri la poliţie, pentru că nu au ce să facă.“
Un alt caz de filaj, făcut public şi anchetat de data aceasta, a fost şi cazul activistului şi istoricului Mihai Bumbeş, imediat după protestele din Piaţa Universităţii din martie 2012, caz relatat şi în Rapoartele FreeEX.
"Patru angajaţi ai Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Argeş au descins acasă la părinţii şi vecinii activistului Mihai Bumbeş şi i-au interogat fără mandat. Poliţiştii erau îmbrăcaţi în civil şi au pus întrebări despre viaţa personală a acestuia şi despre o presupusă deţinere ilegală de arme de foc. Poliţiştii au întrebat-o pe doamna Bumbeş cît de des vine fiul ei pe acasă, dacă are maşină şi carnet de conducere, de cînd nu a mai trecut pe acasă, dacă deţine arme de foc. Cînd femeia a refuzat să răspundă poliţiştilor, aceştia au ameninţat-o şi au şantajat-o, spunîndu-i că trebuie să se prezinte la secţia de poliţie pentru a da declaraţii, altfel fiul său va avea de suferit. De asemenea, cei patru poliţişti au mers şi la cabinetul medical din localitate şi au solicitat asistentei medicale informaţii din fişa medicală a lui Bumbeş.“ Activistul a făcut atunci plîngere la Parchetul de pe lîngă Curtea de Apel Piteşti, iar rezoluţia Parchetului din 12 decembrie 2012 îi identifică pe cei patru poliţişti implicaţi.
Dar care este scopul acestor filaje? „Este un semnal dat. Pe unii îi poţi intimida, dar pe alţii îi poţi întărîta. Te simţi supravegheat. Sînt situaţii pe care nu le vezi discutate în presă sau, chiar dacă sînt făcute publice, în marea lor parte sînt ignorate.“
Mărturisesc că, în discuţii particulare pe care le-am avut cu alţi jurnalişti, am aflat că şi ei au fost supuşi, la răstimpuri, diferitelor acte de hărţuire. Motivele pentru care nu vor să facă publice aceste informaţii merg de la „lipsa de dovezi“ la „asumarea riscurilor meseriei“. Cu toate acestea, chiar dacă nu există dovezi, investigaţii şi transparenţă – iar relatarea acestor hărţuieli poate friza teoria conspiraţiei –, fără punerea lor pe tapet, hărţuirea şi filajele rămîn acte cu atît mai repetabile.
„Dacă nu sînt identificaţi şi sancţionaţi atît autorii filajelor, cît şi structurile de care aparţin, aceste acte de hărţuire vor continua“, este de părere Răzvan Martin.
Acest text a fost realizat într-un program de parteneriat cu Osservatorio Balcani e Caucaso pentru Centrul European de Presă şi Libertatea Presei (ECPMF), cu sprijinul Comisiei Europene. Responsabilitatea pentru conţinutul acestui text aparţine exclusiv revistei Dilema veche şi nu se poate în nici un fel considera că el ar reflecta punctul de vedere al Uniunii Europene.
