Întîlnirea culturii cu televiziunea

Dacă întrebi oamenii ce părere au despre emisiunile de la TVR Cultural, cel mai des vei primi răspunsul sec şi însoţit de o strîmbătură: "sînt plicticoase". Şi nu mă refer aici la indivizi manelizaţi şi analfabeţi din punct de vedere cultural, ci la oameni care au ceva interese în zona artistică. Am auzit acest răspuns la alţii, ba chiar eu însumi m-am surprins de vreo cîteva ori formulîndu-l. E adevărat, lucrurile au început să se mai mişte la acest post şi nu mai sînt chiar toate emisiunile plicticoase, dar încă mai persistă ideea că un fapt de cultură sau un om de cultură sînt de ajuns pentru a face o emisiune TV de cultură. Ceea ce nu înţeleg toţi realizatorii de la TVR Cultural e că, oricît de valoroasă ar fi o operă de artă sau oricît de talentat în domeniul lui poate fi un artist, mai trebuie multe alte lucruri pentru a face o (bună) emisiune de televiziune. Discursul televizual este altceva decît discursul operei de artă sau al unui critic avizat. Televiziunea înseamnă în primul rînd imagine - iar felul cum jonglezi cu imaginea face diferenţa. Am şi un exemplu în acest sens - cu un fel de "înainte" şi "după", ca în reclamele pentru produsele de slăbit. Fosta emisiune a lui Dan Dediu, comparată cu cea de acum. Trebuie să spun de la bun început că sînt un fan al lui Dan Dediu. Este un om talentat şi imaginativ în tot ce face. În primul rînd, e un compozitor extraordinar - poate cel mai important pe care-l avem la ora actuală. Apoi, e un pianist de excepţie. Un profesor foarte bun şi un specialist în ceea ce înseamnă muzica, la zi cu tot ce se întîmplă în lume în domeniu. Şi, nu în ultimul rînd, e un om de cultură în adevăratul sens al cuvîntului, cu lecturi solide şi variate, de la literatură pînă la ştiinţe exacte sau filozofie. Acest lucru îi permite să aibă o viziune de ansamblu, să contextualizeze corect şi să facă tot felul de conexiuni cu alte zone artistice. La acestea, trebuie adăugat faptul că e un bun vorbitor şi că are un discurs inteligent şi creativ. Toate aceste calităţi îl recomandă în mod expres (şi) pentru o emisiune culturală. În urmă cu cîţiva ani, a început la TVR Cultural una, intitulată Aventura sunetelor. O emisiune la care mă uitam de fiecare dată cu plăcere, pentru că aveam ocazia să-l văd şi să-l ascult pe Dan Dediu, dar la care nu de puţine ori mă înciudam că un discurs aşa de bun ca al lui (bine articulat, cu tot felul de conexiuni surprinzătoare şi puneri în scenă inventive şi ludice) nu era susţinut şi de o prezentare televizuală pe măsură. Comentariul lui Dan Dediu era din cînd în cînd ilustrat cu piese muzicale, pe care le alegea producătoarea emisiunii (o anume Adriana Rogovschi). Iar la acest capitol era de multe ori jale. Ca să nu mai vorbim de felul cu totul plat în care era filmată întreaga emisiune. Prin umare, cei de la TVR Cultural aveau în platou un om talentat şi foarte ofertant din punctul de vedere al mesajului de televiziune, iar ei îl trăgeau în mîlul indiferenţei lor, de lucrători la stat, unde nu contează cît tragi mîţa de coadă, că leafa merge în continuare. Din fericire, situaţia s-a schimbat şi, din toamna aceasta, noua emisiune a lui Dan Dediu, Muzici dintr-o expoziţie, este realizată de adevăraţi oameni de televiziune, care-şi fac treaba cum trebuie. Spiritul creativ al lui Dediu s-a întîlnit de data aceasta cu producătoarea Oana Drăgulinescu (care a făcut, printre altele, excelentele videoclipuri de muzică contemporană din seria Clipe şi sunete) şi cu Romanian Piano Trio (Alexandru Tomescu - vioară, Horia Mihail - pian, Răzvan Suma - violoncel). Plus Silviu Andrei (imagine) şi Robert Kallos (montaj). Rezultatul: una dintre cele mai bune emisiuni de cultură pe care le-am văzut la televizor - la noi sau la posturile străine. Dinamică, inteligentă şi realizată profesionist din toate punctele de vedere. O încîntare, ce mai!