Totul porneşte de la motivaţia profesorului. Educaţia se petrece în clasă, nu la minister. E relaţia dintre profesor şi elev. Acolo se petrece, de fapt, schimbarea. De aceea, cei care vor să facă performanţă în educaţie îşi concentrează resursele pe profesori.
„Doar oamenii pot produce schimbarea“ – interviu
Pentru a citi integral articolul,
sau
PUBLICITATE
Între 10 şi 14 mai a avut loc la Torino cel mai mare tîrg de carte din Italia şi unul dintre cele mai mari din Europa. La ediţia de anul acesta, una aniversară, invitatele de onoare au fost România şi Spania. Într-un tîrg cu cinci pavilioane, sute de expozanţi, sute de mii de vizitatori şi o sumedenie de lansări şi dezbateri întîmplîndu-se în acelaşi timp, e foarte uşor să treci neobservat.
citiţi
De reţinut – şi bună de pus pe perete – această idee a domnului Juncker, prim-ministrul luxemburghez: „Politicienii europeni sînt nişte pragmatici lipsiţi de talent“. Cere şi pragmatismul aşa ceva? (R. C.)
„Iubirea e un lucru rar / Aşa că-ţi dau un balansoar.“ Nu-i o poveste de budoar, ci un slogan publicitar. (M. M.)
În ultimul secol, speranţa de viaţă la pisici s-a dublat. Asta înseamnă că acum au 18 vieţi? (L. V.)
citiţi 
Căutare
Lecturi intersectate
Orzul pe gîşte - la Educaţie
Aşadar, avem un guvern de stînga. „Stîngă modernă, europeană“ (aţi observat cît de des a fost repetată sintagma asta în ultimii ani?). Peste tot în lumea democratică, stînga defilează cu două priorităţi: educaţia şi sănătatea. Şi de multe ori cîştigă alegerile datorită programelor destinate acestor domenii.
citiţiHoţul care a spart Encyclopaedia Britannica
Dintre toate cărţile din bibliotecile lumii noi, una anume are o legendă şi un statut aparte. În prima parte a secolului XX, această carte, cu toate volumele ei, se vedea în spatele scaunului capitonat în piele din orice birou de om important – fie că era el politician, medic, avocat sau bussinesman.
citiţiIdei de stricat distracţia anti-austeritate
Vasăzică austeritatea nu mai e chiar aşa o fatalitate, ne anunţă noul preşedinte francez François Hollande, în aplauzele entuziaste ale mulţumii. Dacă zice un om ales de poporul francez, atunci e musai să fie adevărat, doar nu s-a mai văzut politician francez să bată cîmpii, nu?
citiţiSocietate
O Elveţie a guvernelor
Ultimele două propuneri ale noului Guvern se înscriu perfect într-un lung şir de numiri anterioare, păguboase. Prima dintre ele, o rectoriţă a unei universităţi particulare, nu a avut prea mult timp să-şi expună programul de reformă, ocupată fiind să înţeleagă că un program de două săptămîni la o universitate de prestigiu nu înseamnă că ai absolvit universitatea cu pricina.
citiţiFlori şi fete
Domnul îşi urma soţia cu un aer caraghios de absent. Într-o mînă ţinea un ghiveci din cele ce se atîrnă, din care se revărsau zeci de petunii planturoase, roz. În cealaltă ducea un ghiveci la fel, plin cu o tufă gureşă de cerceluşi. Evident că habar n-avea ce fel de flori cară şi prea puţin îi păsa; aerul de martir suprem al plictiselii îi ucisese orice poftă de viaţă.
citiţi(Iar) pe bicicletă
Merg pe bicicletă, precum majoritatea foştilor copii, dintotdeauna. Cînd eram mică, ieşeam, cu gaşca, în Parcul Tineretului, cu Pegasul meu verde. Nimic spectaculos pînă aici. Mai spectaculos era cînd ieşeam singură, prin acelaşi parc, şi, uneori, mă aventuram în locuri pe care ca „simplu pieton“ nu le atingeam vreodată.
citiţiPrima pagină în format PDF
Conectaţi-vă
Popular content
despre motivatie
adăugat de cmarcel la data de 17 Mai 2011 03:05:52
Referitor la motivația profesorilor am citit recent ceva interesant si m-am gândit ca poate avea o legătura cu ideile din acest articol. In cartea "Irațional in mod previzibil" a lui Dan Ariely exista un capitol despre costul normelor sociale. Pe scurt, ideea este ca trăim in doua lumi diferite: una in care predomina normele sociale (relațiile amicale) si cealaltă in care predomina normele pieței (preturi, costuri-beneficii). Interferenta celor doua lumi poate duce la supărări (cum ar fi sa ii propui prietenului care te-a invitat la el acasă un anumit preț pentru cina?).
Autorul aduce in discuție si domeniul educației (se refera la SUA) si considera ca: „testarea standardizata si salariile acordate pe baza performantei sunt de natura sa împingă educația dinspre normele sociale spre normele pieței”. Apoi mai menționează ca: „in loc sa concentram atenția profesorilor, a părinților si a copiilor pe scorurile obținute la teste, pe salarii si pe concurenta, poate ar fi mai bine sa ne inculcam un sentiment al scopului final, al misiunii utile si al mândriei de-a participa la procesul educațional”. Motivarea pur financiara duce problema in zona normelor pieței si astfel o îndepărtează de cea a normelor sociale, ceea ce nu este neapărat benefic sistemului.
Bineînțeles ca in contextul romanesc (spre deosebire de SUA) apare in plus aspectul salariilor foarte mici, care ajung sa atingă limita suportabilității si atunci deja problema suna destul de diferit.
Însa, in orice caz, cred ca ar merita pus accentul mai mult pe recâștigarea prestigiului si pe stimularea unui sentiment al importantei profesorului in societate. In ultimii ani prestigiul social al profesorului a suferit lovituri grele si uneori chiar din partea unor politicieni. Critica are rolul sau (vezi afirmații generale de genul „învățământul romanesc este mediocru”) dar trebuie folosita inteligent, ea nefiind un scop in sine.
A reda prestigiul social si respectul cuvenit acestei categorii pe care o reprezintă profesorii poate fi una dintre cheile schimbarii inspre bine.
Felicitari pentru tot ceea ce faceti!
adăugat de Maria Cecilia Sosu la data de 07 Iulie 2010 06:07:52
Multa putere de munca si felicitari doamnei Tincuta Baltag si intregii echipe pe care o coordoneaza.