statul totalitar și statul de vorbă

Andrei Pleşu: "De ce am ţinut foarte mult să-l invit pe Adam Michnik la un dialog în faţa dumneavoastră? Am o veche afecţiune pentru el şi o admiraţie şi mai veche, pentru că nu seamănă cu nimeni, e inclasabil: greu de afiliat, greu de descris, greu de sistematizat, imprevizibil, şi totuşi extrem de consecvent şi de coerent."

Adam Michnik: "Dacă îmi amintesc bine, acum 20 de ani chiar domnul Liiceanu era un acuzator al altora. Atunci el îi certa pe cei care nu fuseseră anticomunişti îndeajuns de consecvenţi. Este un paradox al istoriei. Filozoful trebuie să fie precaut atunci cînd îşi pune hainele procurorului."

"Václav Havel: Nu putem pur şi simplu să încheiem discuţia şi să spunem că nu ne interesează pentru că e vorba despre vieţile noastre trecute. După Revoluţia de Catifea am propus ca un grup de cinci oameni inteligenţi şi credibili din mişcările disidente să fie adunaţi laolaltă şi lăsaţi un an să se gîndească la o soluţie."

Andrei Pleşu: "Aş vrea să revin însă acum la problema iertării. Ai putut să-i scrii din închisoare ministrului de Interne care te arestase, generalul Kiszczak, care îţi propusese să te trimită pe Coasta de Azur ca să te potoleşti. Şi i-ai răspuns foarte politicos că e un porc dacă îţi propune aşa ceva"

Andrei Pleşu: "Am avut un prieten teolog care spunea şi el că un anumit loc din Evanghelie este citit de unii creştini pe dos – ei cred că acolo scrie „urăşte pe aproapele tău“. Nu-i adevărat, nu scrie asta în Evanghelie; iar tu ai avut dreptate să spui odată că naţionalismele, în măsura în care înseamnă ura faţă de alte etnii, se bat cap în cap cu ideea creştină."

Andrei Pleşu: "Ne înţelegem atît de bine, încît îmi vine să te invit la dans. Mă tem că timpul nostru a expirat şi îmi pare rău, pentru că aveam un număr extraordinar de întrebări extraordinare şi voiam să te aud răspunzînd la toate. Voiam să vorbim despre decomunizare, despre legea lustraţiei, despre dezamăgirile tale, despre cîteva cuvinte compromise şi cum pot fi recuperat."

Gabriel Liiceanu: „Adam, după vizita Hertei Müller, am rămas cu gustul amar că o mînă de intelectuali care încercaserăm să nu ne prostituăm cuvintele am fost taxaţi ca o bandă de laşi. După vizita dumneavoastră, rămîn cu un gust amar că am fost un procuror prin anii ’90. Două etichete. Nu mă simt bine cu nici una.”

Adam Michnik: „Cred că denazificarea este un mit în care am crezut cu mare plăcere. M-am ocupat foarte mult de felul în care a arătat denazificarea în Franţa şi în Germania. A fost întotdeauna o ficţiune; iar, dacă a avut într-adevăr loc, a fost posibil numai datorită unei ocupaţii străine – americanii sau englezii."

Adam Michnik: "Este un pericol legat de însăşi natura democraţiei. Fenomenul democraţiei constă în faptul că ea îşi tolerează duşmanii şi, în acest sens, cu toţii luptăm zi de zi pentru viitorul democraţiei. De cînd s-a constituit Europa există tendinţe izolaţioniste, populiste, şoviniste, antidemocratice. Şi toată istoria Europei este una a confruntărilor între aceste tendinţe şi ordinea democratică."

Angelo Mitchievici: "Am regăsit la Michnik valori esenţiale pentru reconstrucţia unei societăţi post-totalitare, printre care cardinală mi se pare toleranţa, o toleranţă care nu anulează spiritul legii, dar refuză instrumentarea politică a justiţiei, un anticomunism justiţiar în numele poporului."