Votant la 16 ani?

Publicat în Dilema Veche nr. 963 din 22 septembrie – 28 septembrie 2022
E cool să postești jpeg

Recent, Senatul a adoptat un proiect de lege care prevede scăderea vîrstei pentru dreptul la vot, de la 18 la 16 ani, pentru alegerile locale și europarlamentare. Proiectul a fost conceput de trei studenți ai Facultății din Științe Politice din București și inițiat de parlamentari ai PNL, USR și AUR, în ideea că „tinerii vor și trebuie să li se dea dreptul de a avea un cuvînt de spus în ceea ce privește viitorul lor”. 

De altfel, într-un mesaj postat pe Facebook, Vlad Măntoiu, unul dintre inițiatorii proiectului, a rezumat întreaga ideologie care stă la baza acestei propuneri susținînd că „Guvernul consideră că tinerii nu merită dreptul de vot, cu toate că aceștia au dreptul de a munci și au și răspundere penală. (...) ne convine atunci cînd minorii cu vîrsta între 16 și 18 ani respectă legea, au discernămîntul necesar pentru a înțelege un contract de muncă și a-l respecta, aduc bani la bugetul de stat prin impozitele oprite de Guvern din salariul lor, dar nu ne convine cînd au curajul să spună cum să fie folosiți banii colectați din salariul muncit de ei. Guvernul menționează că este nevoie de o cunoaștere a mediului politic pentru a vota, lucru cu care sînt de acord, fiind și unul dintre argumentele mele: tinerii de 16 ani sînt mult mai informați decît tinerii din generațiile trecute. De altfel, lucru confirmat și de către UE care ne tot recomandă de ani buni să reducem vîrsta de vot. Cred că problema Guvernului e alta: tinerii de 16 ani, care deja se pregătesc pentru Bac, realizează ce înseamnă, de exemplu, plagiatul și care-i sînt consecințele. Nu mă miră, deci, de ce prim-ministrul Ciucă preferă ca acești tineri să nu voteze. (...)”.

Într-adevăr în 2011, Uniunea Europeană a recomandat țărilor membre să ia în calcul această posibilitate, aflată în dezbateri de pe la începutul anilor 2000. Nu o face însă în mod repetat și obsesiv. Susținătorii, entuziasmați, aduc, în principal, aceleași argumente, dintre care unul dintre cele mai vehiculate este: „Dacă au drept de muncă de la 16 ani, trebuie să aibă și dreptul de vot” (amintind cumva de sloganul „Dacă pot merge la război, pot să și votez” care a dus la scăderea vîrstei de vot, în anii ’70, de la 21 la 18 ani). 

Totuși, probabil că cel mai pragmatic motiv invocat pentru scăderea vîrstei de vot se referă la faptul că peste tot în lume absenteismul și dezinteresul oamenilor pentru politică și alegeri sînt din ce în ce mai accentuate. Cu alte cuvinte, în loc să se urmărească stimularea acestora, se dorește lărgirea vadului de votanți, prin atragerea unui nou segment: adolescenții. În plus, mai spun pragmaticii, trebuie luată în calcul și evoluția demografică a Europei. Faptul că populația îmbătrînită este majoritară diminuează puterea votului tinerilor, iar interesele acestora sînt ignorate, în virtutea apărării intereselor celor vîrstnici (și mulți). 

De cealaltă parte, criticii dreptului de vot de la 16 ani invocă lipsa de maturitate a unui adolescent, nepregătit nici emoțional, nici intelectual suficient pentru a avea discernămîntul necesar pentru a lua decizii de asemenea anvergură. Tot aceștia aduc aminte, în mod ironic, de „Demeny voting”, teoria unui sistem de vot prin care copiii (de orice vîrstă ar fi aceștia) să aibă posibilitatea de a-și exprima „înclinațiile politice”, permițînd părinților sau tutorilor să voteze în numele lor, un vot care ar valora cît jumătate dintr-un vot normal. Paul Demeny, de profesie demograf, a luat în 1986 apărarea copiilor susținînd că „nu ar trebui lăsați fără drept la vot timp de aproximativ 18 ani: dați dreptul părinților să exercite drepturile de vot ale copiilor pînă cînd aceștia ajung la majorat!”. Mai mult, Demeny credea că, prin acest sistem de participare la vot din scutece, tinerele generații vor fi educate de timpuriu și vor deveni mai receptive la mediul politic, implicîndu-se astfel din pruncie în viața cetății. 

Criticii invocă această teorie demontînd-o: în copilărie mergem, în mod automat, pe mîna părinților, spunem și facem ca ei, învățînd primii pași în viață, prin imitație. În adolescență fie ne păstrăm acest obicei, fie facem pe dos, doar dintr-un spirit de rebeliune – ceea ce înseamnă că un adolescent ar fi mai înclinat să voteze ori cum i se spune, ori în baza unor toane. 

Dar nu e adevărat! – se reped să dea replica apărătorii votului de la 16 ani, dînd exemplul Austriei, care din 2007 a mizat pe votul adolescenților. Să nu ignorăm însă faptul că, în Austria (care în mod paradoxal a scăzut vîrsta de vot la 18 ani abia în 1992), acest drept de vot pentru adolescenți a fost îndelung pregătit – programa școlară fiind modificată, astfel încît din clasa a VIII-a elevii au primit și primesc noțiuni de educație civică și politică, organizîndu-se în prealabil campanii de conștientizare și simulări de alegeri în școli. N-au făcut-o, așadar, de azi pe mîine.

Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?

image

Cum a scăzut vîrsta de vot, de la 25 la 18 ani

Pe filieră istorică, vîrsta legală pentru a putea vota a suferit cîteva oscilații – 18 ani fiind vîrsta stabilită în mare parte a lumii, prin anii ’70 (scăzînd de la 25 sau 21 de ani). Cum s-au petrecut atunci lucrurile?

În Europa, prima țară democratică ce a legalizat scăderea vîrstei pentru vot a fost Marea Britanie, în 1969, prin Representation of the People Act. Unul dintre motivele principale care au dus la această decizie a fost schimbarea de atitudine a tinerilor studenți față de politică și democrație, manifestată în numeroasele proteste de stradă pe care le organizau, demonstrînd împotriva războiului din Vietnam. Aceleași demonstrații antamate și de tinerii studenți de peste Ocean, din SUA, care mărșăluiau cerînd oprirea războiului, dar și scăderea vîrstei de vot, de la 21 la 18 ani, scandînd „Old enough to fight, old enough to vote”, au dus la schimbarea legilor, iar americanii au primit dreptul la vot de la 18 ani în 1971.

Au urmat Canada și Germania de Vest (1972), Australia, Franța și Suedia (1974), Italia (1975), Spania (1978). La distanță au urmat Belgia (1981), Elveția (1991) și Austria (1992).

Revenind în prezentul dorinței de a scădea și mai mult vîrsta de vot, de la 18 la 16 ani – există vreo asemănare cu ce s-a petrecut atunci? Este același context? Există mișcări de stradă ale adolescenților care cer acest lucru? Palpită în ei dorința aprigă de a se implica în viața cetății? Sau este vorba mai degrabă despre o găselniță care vine dinspre politicienii care au nevoie de mai mulți votanți și activiștii care au nevoie de vizibilitate și care argumentează doar din punctul lor de vedere, prin discursuri înflăcărate de la tribună, de ce vor să ofere acest drept adolescenților? Dar dacă această ofertă nu este decît un cadou otrăvit?

Cîtă presiune mai punem pe adolescenți?

Pe de o parte, adolescenții sînt boscorodiți (azi, la fel ca și ieri) că sînt niște superficiali. Stau cu ochii doar în telefon, socializează doar virtual, sînt interesați doar de muzica lor, de trend-urile modei lor, de videoclipurile de pe rețelele lor de socializare. Se învîrt doar în jurul propriului buric și nu le pasă de nimic altceva. Dar, pînă la urmă, nu asta înseamnă să fii adolescent? Cîți dintre noi, la 16 ani, ne frămîntam de griji pentru bunul mers al cetății și cîți oftam din amor? Cîți ne simțeam înflăcărați de avînturi politice și cîți nu eram mistuiți de dorul unei perechi de adidași? Și e de condamnat? Într-o viață de om, avem atît de puțin timp la dispoziție, doar cîțiva ani, pentru a trăi frivol, fără mustrări de conștiință. 

Pe de altă parte, adolescenților de azi, acest timp al frivolității inocente le e și mai scurtat. Trăind în societatea competitivă pe care noi am creat-o pentru ei, presiunile vin din toate direcțiile. Trăind în societatea puternic informațională, care abundă de fake news-uri și dependențe virtuale, pe care tot noi am creat-o pentru ei, le cerem să fie brusc, de la 16 ani (și dacă s-ar putea, chiar din fașă), cetățeni impecabili, implicați și înregimentați ]n rezolvarea problemelor sociale și politice. În loc să-i mai păsuim nițel, lăsîndu-i să se mai intereseze de țoalele pe care le poartă vedeta X, le impunem, prin acordarea dreptului la vot, să stea să calculeze și să decidă cam ce ar trebui să facă Guvernul cu banii din impozitul pe salarii. 

Am observat că, în majoritatea discursurilor, susținătorii ideii votului de la 16 ani vorbesc despre dreptul „tinerilor”. Nu vorbesc despre „adolescenți”, parcă ignorînd această vîrstă a transformării, în care nu ești nici copil, dar nici adult, o perioadă în care le e mai necesară căutarea de sine ca să învețe cum să aibă grijă în primul rînd de ei, înainte de a putea avea grijă de cetate. 

Căci să aperi democrația cetății nu este deloc o treabă agreabilă. Nu e ușor. E mai degrabă o corvoadă pentru adulți. Într-o lume ideală n-ar mai fi nevoie să cunoaștem numele politicienilor, lucrurile mergînd de la sine, într-un mod firesc. Dar cum nu trăim în acea lume ideală, ne înhămăm la treabă ca s-o facem acceptabilă. Iar un vot, exercitat în mod corect, înseamnă să te legi ombilical de lumea politică, o lume care nu este tocmai Arcadia, să fii mereu informat, să ai capacitatea de a înțelege acele informații, pe care să le pui într-un context larg, ca să faci alegerea cea mai bună. Altfel nu faci decît să pui o ștampilă, doar în virtutea faptului că ai dreptul de a o face. Și rămîne întrebarea: o societate funcțională se construiește prin calitatea sau cantitatea voturilor? 

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.