Vîrste și aniversări

Publicat în Dilema Veche nr. 790 din 11-17 aprilie 2019
Vîrste și aniversări jpeg

De cînd mă știu, zilele de naștere au fost o bucurie. Mereu mi-am dorit să mi le serbez, cu tam-tam, tort, șampanie, familie și prieteni. Cît de „clasic“ și „tradițional“ se putea. Cu flori și cadouri pe care să nu mai știi unde să le pui, ca-ntr-un ritual al micului haos dezlănțuit, de bunăvoie, pentru scurt timp.

De fapt, credeam că doar așa se poate. Că „așa se face“ de aniversări, că desfășurătorul ăsta figurează într-un cod nescris, de la sine înțeles. Care mai presupunea, desigur, să duci bomboane la școală, dacă nu aveai ghinionul ca ziua să-ți pice în vacanță. Să anunți într una din ore, probabil ora ta preferată, că e ziua ta și să ceri voie să te plimbi cu dreptunghiulara cutie printre bănci. Să te înroșești – cum altfel? – cînd o făceai, să vezi reacțiile colegilor în funcție de gradul de apropiere de fiecare. Să aștepți momentul palpitant de la sfîrșit, cînd ți se cerea cîte o bomboană în plus și cînd tu, ca un nabab combinat cu maestru de ceremonii, puteai să decizi cum și cui împărțeai cele cinci prăpădite de bucăți rămase – cu mărinimie, dar și cu cruzime. Pentru ca apoi, dacă, repet, aveai norocul ca ziua ta să nu pice în vacanță, să ți inviți prietenele acasă, la o petrecere cu dans.

Spun prietenele pentru că, pînă la o vîrstă, aveai un cerc exclusiv feminin. Erau trei-patru prietene care te invitaseră și ele, la rîndul lor, la zilele lor de naștere și „protocolul“ era să le inviți și tu. Party-ul cu ele era peste cel cu familia și prietenii de acasă, care începuseră să mi se pară, în această pre-adolescență, prea de la sine înțelese, prea ușor de făcut. Cel cu fetele de la școală era mai complicat de dus la bun sfîrșit, din două motive: mai întîi, pentru că ziua mea pica de obicei în vacanță; și apoi, pentru că, așa cum am mai scris, casa mea nu făcea față standardelor vremii. Mai pe scurt, nu posedam sufrageria din dotarea, după capul meu de atunci, obigatorie: cu covor persan, vitrină cu bibelouri, canapea, eventual lampă luminoasă care-și schimba culorile. A, și o oglindă mare, cu ramă argintie, în fața mesei lucioase (se purta luciosul pe atunci), în care te puteai analiza în timp ce dansai în cerc cu celelalte fete. Care mai toate păreau impecabile și aranjate, într-un fel al anilor ’80, excesiv de studiat, în care părul stătea bine prins în clamele lui și nu se mișca de acolo. În care bluza, de cele mai multe ori albă, cu volane, stătea bine înfiptă în fusta ei pînă pe la genunchi. Cînd pînă și mișcările pe melodiile cred, ale formației ABBA erau previzibile în legănarea lor corectă, așa cum corecte și fără prea mari adîncimi erau și moravurile noastre de atunci.

Cert e că, neposedînd respectiva sufragerie, n-am reușit niciodată să refac, la mine acasă, experiența cu cele patru-cinci fete cucuiete super-pavoazate, eventual cu veșmintele mamelor (se obișnuia și asta destul de des), legănîndu-se în fața oglinzii. După mult timp, am înțeles, însă, cît de importante erau petrecerile mele cu familia și prietenii de acasă. Care nu erau trendy (exista un trendy și pe vremea comunistă), dar erau cool, dacă ar fi existat pe atunci cuvîntul, și mult mai mult de atît. De altfel, singurul mod în care m-am putut și eu împărtăși din party-ul fancy de sufragerie lucioasă a fost următorul: „împrumutam“ cîte una-două din prietenele mai bune de la școală și le introduceam în punch-ul de acasă. Le „înmuiam“ acolo pînă își mai pieredeau din glamour-ul lumii diferite din care veneau și se contaminau, măcar parțial, cu lumea mea, cea fără de sufragerie.

Au trecut și vremurile alea, și au sosit altele, în care luciul sufrageriei, brusc, nu a mai contat. De fapt, pe vremea de atunci, a adolescenței și a liceului, aveam și eu o sufragerie, cu o bibliotecă mare, veche și trosnitoare, un linoleum spălăcit pe jos și o canapea veche, dar posibilă. Acolo au venit colegi de-ai mei, de astă dată de ambele sexe, și au dansat, parcă mai puțin rigid, fără să ne privim în vreo oglindă (din simplul motiv că nici aici nu aveam una). E drept că muzica formației ABBA fusese înlocuită cu cea a Beatles-ilor și a celor de la Queen, și pe astea parcă le simțeai altfel: le simțeai, nu doar le auzeai, îți pătrundeau în oase și te lăsai în voia lor, fără atîtea reguli.

Era bine la petrecerile astea, nu-mi mai doream altfel de sufragerii. Începusem tot mai mult să apreciez ce aveam, ajunsesem într-o lume în care diferitul nu mai era, neapărat, un păcat pentru care să fii judecat. Poate chiar dimpotrivă. Și tocmai atunci, cînd să mă adaptez și eu, în sfîrșit, cu aniversările mele, unui trend care, de fapt și din fericire, nu mai exista, familiarul meu, cel care pînă atunci mi se părea atît de la sine înțeles, s-a prăbușit. Murind tatăl meu, înainte de vreme, am fost nevoită să văd că acel „acasă“ călduț nu e un dat. Nu e peren. Că dezideratele de pension, de genul celui cu sufrageria și vitrina, sînt apă de ploaie și că alte lucruri, de fapt, contează. Mi s-au răsturnat certitudinile și, odată cu ele, și aniversările. Care au intrat într-o altă fază. Dar despre asta, altădată.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Belgrad și fiorul balcanic
Și mie mi-a plăcut la Belgrad, am regăsit aici „fiorul balcanic” de care m-am îndrăgostit.
E cool să postești jpeg
Negustorii de timp
„Sistemul politic nu poate gestiona totul în același timp (...) și, în prezent, Europa este foarte ocupată.”
p 20 Leviatan jpg
Pe urmele lui Iov
În Biblie, însă, realul nu se reduce la o lume plană, somnolentă, cufundată în necazuri, în nevoi, în cotidian.
Theodor Pallady jpeg
Prietenii latini ai Bizanțului
Împărțirea tîrzie a Imperiului Roman între Orient și Occident n-a subminat unitatea Bisericii creștine, cel puțin pînă la Marea Schismă din 1054, agravată ulterior prin Cruciada a IV-a și eșecul sinoadelor unioniste de la Ferrara-Florența.
Vake Park, Tbilisi City, Georgia Country, autumn Season 05 jpg
Toamnă tristă
Printre blocurile din cartier, vîntul spulberă frunzele care, din cauza secetei, se amestecă rapid cu praful străzii și cu molozul rezultat în urma nenumăratelor și interminabilelor lucrări la infrastructură.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Școlile din Texas le oferă gratis părinților truse DNA pentru ca copiii acestora să poată fi mai ușor identificați în cazul în care vor fi împușcați sau desfigurați în vreun atentat la școală. Orice, numai să nu interzică armele.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce mai zice gura lumii?
Am dat acest șir nesfîrșit de exemple pentru că alte vieți nu cunosc, dar gura lumii e aceeași pentru toți, iar mie mi-a păsat de ea peste măsură.

Adevarul.ro

imelda staunton netflix jpg
EXCLUSIV Imelda Staunton, regina din „The Crown“: „Elisabeta a fost mai înțelegătoare cu Prințesa Diana decât ne dăm seama“
Într-un interviu exclusiv pentru „Weekend Adevărul“, Imelda Staunton, cea care a preluat interpretarea vârstei a treia a Reginei Elisabeta, povestește cât de complicat a fost de însușit o perioadă neagră din existența Coroanei.
Irene Cara FOTO Profimedia jpg
Actrița și cântăreața Irene Cara a fost găsită moartă în casă. Rolurile care au făcut-o celebră
Interpreta din filmele "Fame" şi "Flashdance" avea 63 de ani și a murit în casa ei din Florida. Nu se cunosc deocamdată cauzele decesului ei.
Franta Danemarca FOTO EPA EFE jpg
Franța-Danemarca. Știm care este prima echipă calificată în optimi
Echipa națională a Franţei a jucat cu selecționata Danemarcei, sâmbătă, pe Stadium 974 din Doha, în Grupa D.

HIstoria.ro

image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.
image
Cucerirea Vidinului, cea mai puternică fortăreaţă otomană de pe Dunăre
La începutul lunii mai 1877, Armata Română s-a concentrat în Oltenia pentru a împiedica manevrele otomane și a ține sub control cetatea Vidin, cea mai puternică fortăreață turcească de pe Dunăre.
image
Războiul Fotbalului: Meciul care a declanșat conflictul armat dintre El Salvador și Honduras / VIDEO
În istorie sunt consemnate tot felul de conflicte, pornind de la motive mai mult sau mai puțin întemeiate: pentru teritorii, pentru bogății, pentru glorie, pentru onoare, pentru amor... Iată însă că atunci când două națiuni sud-americane, Salvador și Honduras, au ajuns să se războiască, printre motivele conflictului s-au regăsit și niște partide de... fotbal.