Violența contra profesorilor

Publicat în Dilema Veche nr. 988 din 16 martie – 22 martie 2023
E cool să postești jpeg

Franța

Pe 22 februarie, Franța a fost zguduită de o crimă – în timpul orei de spaniolă, un elev al Liceului Saint-Thomas-d’Aquin, aflat în centrul orașului Saint-Jean-de-Luz, s-a ridicat din bancă, cu un cuțit ascuns într-un sul de hîrtie, s-a îndreptat spre ușa de la intrarea în clasă, a închis-o, iar apoi s-a repezit spre profesoară, pe care a înjunghiat-o mortal, dintr-o singură lovitură. 

„Cu greu îmi pot imagina ce traumă a lăsat această crimă (...), însă pot să vă spun că vom acorda tot sprijinul comunității educaționale în ansamblu, inclusiv cadrelor didactice, directorilor de școli, părinților elevilor, elevilor înșiși” – a declarat la scurt timp Olivier Véran, purtătorul de cuvînt al Guvernului, nefăcînd însă decît să pună paie peste focul care mocnește de mai multă vreme în rîndurile profesorilor din Franța – alimentat de actele de violență la care sînt supuși în școli. 

Cu doar cîteva luni înainte, o altă profesoară, de la Liceul Malherbe, din Caen, fusese atacată, în mod similar, tot cu un cuțit, de un elev al liceului. La vremea respectivă, ministrul Educației, Pap Ndiaye, fusese criticat pentru vizita sa tardivă la liceu, zece zile după atac: „A fost un gest, însă este prea puțin” – a declarat o profesoară a liceului, pentru Ouest France, adăugînd că „Roțile sistemului educațional din Franța încep să scîrțîie”. Profesoara a făcut referire atît la numărul din ce în ce mai mic al profesorilor, care nu mai fac față, cît și la absența asistenților sociali și a psihologilor în școli, cei care ar putea identifica din timp anumite probleme, trăgînd astfel niște semnale de alarmă. „Ca profesor, cînd ai 35 de elevi într-o clasă, nu mai poți fi atent la toate acestea.” 

„Profesorilor francezi le este frică” – titra și Le Point cu cîteva luni înainte, în luna decembrie a anului trecut, un articol despre un studiu amplu al Ifop (Institut français d’opinion publique), derulat în siajul asasinatului profesorului Samuel Paty (omorît în octombrie 2020). Potrivit studiului, mai mult de jumătate dintre profesorii chestionați au declarat că au început să se autocenzureze cînd vine vorba despre discuții pe teme religioase, iar 79% din profesori au declarat că au ajuns să se teamă să mai gestioneze o situație conflictuală.

© YouTube
© YouTube

Despre recentul caz, cel din Saint-Jean-de-Luz, un profesor aflat la pensie a comentat, tot pentru Le Point, că, deși a avut multe satisfacții și a păstrat multe amintiri plăcute despre elevii săi, „Astăzi, pentru nimic în lume nu mi-aș mai dori să practic «cea mai frumoasă meserie din lume». Totul s-a schimbat și, din păcate, nu în bine. Dacă Internetul vine la pachet și cu o serie de beneficii, antamează și o sferă de influență care uneori devine extrem de negativă și incontrolabilă. Pentru a numi doar TikTok-ul. Îi observ azi pe tineri: cei mai mulți dintre ei umblă ținîndu-și în permanență smartphone-urile în mînă. Au o singură sursă de informații, deoarece nu mai citesc nimic altceva. În plus, programele de televiziune au o singură temă: crime și violență”.

Germania

„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”. Potrivit sondajului citat, realizat printre 1.300 de directori de școală din întreaga țară, „Violența împotriva profesorilor și a conducerii școlii este o problemă în creștere în Germania. Au existat o «scădere dramatică a gradului de satisfacție în ceea ce privește munca profesorilor» și, de asemenea, constatări «deprimante» cu privire la violența împotriva personalului din învățămînt, după cum a declarat președintele federal al Asociației pentru Educație și Formare, Udo Beckmann”.

Potrivit acestuia, citat de Tagesschau, în ultimii cinci ani, două treimi dintre directorii școlilor intrate în sondaj au raportat violență psihologică directă, precum insulte, amenințări sau hărțuire. O treime dintre cei chestionați au raportat că profesorii au fost victime ale hărțuirii cibernetice, defăimării sau amenințării. În aceeași măsură au fost raportate și atacuri fizice violente asupra profesorilor sau a directorilor școlilor.

„În cel mai populat stat din Renania de Nord-Westfalia, aproape jumătate din școli – aproximativ 46% – s-au confruntat cu atacuri fizice asupra profesorilor în ultimii cinci ani. O creștere față de anul 2018, cînd procentul era de 35%.“

Potrivit Die Zeit, creșterea actelor de violență din Germania are aceleași cauze ca în Franța, deficitul de cadre didactice fiind una dintre cele mai mari. „Situația se înrăutățește pe an ce trece” – au declarat liderii sindicatului profesorilor din Germania. „În același timp, satisfacția muncii scade: în timp ce, în 2019, 96% din profesori declarau că sînt mulțumiți și foarte mulțumiți să lucreze într-o școală, în prezent procentul acestora a scăzut la 79%. Aproape toți respondenții ar dori să aibă un sprijin suplimentar din partea echipelor multiprofesionale – cum ar fi psihologii școlari, asistenții sociali sau educatorii.”

Marea Britanie

Tot la finele anului trecut, și în Marea Britanie a fost făcut public un studiu recent al Universității din Roehampton, privind violența elevilor asupra profesorilor – primul care a documentat această realitate.

„Numărul devastator al atacurilor asupra profesorilor și educatorilor, relevat de studii” – a titrat The Guardian, comentînd studiul potrivit căruia un impresionant număr de profesori și educatori care lucrează în școlile din Marea Britanie au declarat că au fost îmbrînciți, loviti cu pumnii și scuipați de către elevi. 

„Aceștia au spus cercetătorilor că au fost loviți în față, mușcați și că asupra lor s-a aruncat cu diverse obiecte, primind și amenințări cu moartea. Printre leziunile raportate în școlile primare și gimnaziale au fost tăieturi, ochi învinețiți, degete dislocate sau rupte.” 

Studiul acoperă și bilanțul psihologic al incidentelor, mulți profesori plîngîndu-se de un nivel ridicat de stres, de anxietate, depresie și tulburări post-traumatice. Din cauza agresiunilor suferite în școală,  mulți profesori au fost nevoiți să-și ia concedii de sănătate, iar alții au ales chiar să părăsească sistemul de învățămînt, pensionîndu-se mai devreme. Cercetătorul principal al studiului, dr. Amanda Holt, a declarat pentru The Guardian: „Pentru prima dată, există o documentare a ferocității atacurilor asupra educatorilor și a impactului pe care agresivitatea elevilor îl are asupra lor, care este devastator, atît fizic, cît și mental”.

Intervievată de The Guardian, o educatoare a povestit că, acum cîțiva ani, a suferit o leziune a coloanei vertebrale după ce a fost prinsă în mijlocul unei lupte dintr-un grup de adolescenți. După o lungă convalescență, a găsit puterea să se automotiveze și să se întoarcă în școala unde preda. Însă, la puțin timp după revenire, a fost iarăși agresată și lovită cu picioarele. „Am plecat din nou. Mi-am pierdut încrederea și capacitatea de a-mi mai face meseria cum trebuie.” În cele din urmă, educatoarea s-a pensionat anticipat, din cauza stării de sănătate, și de atunci trăiește depinzînd de sprijinul familiei.

Studiul documentează, de asemenea, și lipsa de consecințe pentru elevii agresivi. O profesoară a povestit jurnaliștilor că, după ce a fost lovită cu pumnul în față, elevul a fost mustrat, dar că s-a ajuns la un compromis – elevul problemă scăpînd de orice pedeapsă dacă își cere scuze: „S-a uitat la mine și a spus «Îmi pare rău» și asta a fost tot”.

România

În România, discuțiile privind violența în școli vizează mai ales agresivitatea profesorilor față de elevi. Subiectul profesorilor agresați de elevi nu este agreat de mass-media, deși cazurile nu sînt chiar puține – chiar recent, un elev din clasa a XII-a de la un un liceu din apropiere de Pitești și-a amenințat cu moartea profesorul de matematică. Poliția din Argeș a demarat o anchetă, însă procurorii au decis ca elevul să poată fi cercetat în libertate. „«Dacă vii la școală, nu mai trăiești!». Mă simt cumva amenințat în continuare, nu știu cum ne pot apăra autoritățile”, a declarat profesorul Bogdan Dumitru, citat de Adevărul.

Aproape două săptămîni mai tîrziu, pe 15 februarie, Ministerul Educației punea din nou în dezbatere publică „Noul statul al elevului”, al cărui proiect inițial stîrnise valuri de indignare în decembrie 2022, din cauză că acesta prevedea anumite sancțiuni pe care un profesor le-ar fi putut aplica elevilor indisciplinați, precum mustrarea în fața clasei, mutarea disciplinară la o altă unitate de învățămînt sau scăderea notei la purtare sub 6.

„Nu este în intenția Ministerului Educației să aducă modificări în privința sancționării elevilor. Considerăm că nu sancțiunea este măsura cea mai eficientă pentru respectarea regulilor” – a declarat atunci, în fața criticilor, secretarul de stat Sorin Ion din Ministerul Educației, într-o emisiune la Digi24, adăugînd că „este un document de lucru, cu diverse propuneri, care nu vor avea neapărat o finalitate”.

Potrivit noului proiect, singura sancțiune este scăderea notei la purtare (pentru 20 de absențe nemotivate). Totuși, și această sancțiune poate fi anulată de consiliul profesoral dacă elevul are un comportament fără abateri timp de opt săptămîni de școală. 

Ce spun profesorii? Într-o emisiune la DigiFM, din 2 februarie, o profesoară din Cluj a comentat agresivitatea la care sînt supuși profesorii, amplificată și de lipsa de sancțiuni în ceea ce-i privește pe elevii violenți.

„Elevul poate acționa în orice mod dorește, știind că la final va fi iertat. Nu există sancțiuni reale. El se întoarce a doua zi și face la fel. Nu există pedepse. Tu nu ai pîrghiile reale pentru a-l stopa. Copiii din ziua de azi sînt copii de porțelan, nu-i poate atinge nimeni. Copilul nu mai are limite, poate să facă orice, nu mai are un respect față de niște principii reale cu care noi am crescut.”

Cea mai bună parte din noi jpeg
Și dacă nu o să se termine?
Sperăm că celălalt ne va accepta cu toate bandajele noastre.
Zizi și neantul jpeg
Ploi
Eram, se poate spune, invincibilă cu armura asta de plastic: torentele și bulboanele nu mă puteau doborî.
E cool să postești jpeg
Noile adicții ale adolescenților
Sînt aceste nevoi satisfăcute prin adicții? Doar temporar, însă efectele sînt copleșitoare.
p 20 Breugel, Ispitirea Sfintului Anton (detaliu) jpg
Literatură și experiență mistică
Cuvîntul poetic asigura această trecere din „mediul exterior” în „mediul interior”.
foto BTC DV bis jpeg
De ce blîndețea?
E aici ceva din alchimia virtuții la fel de veche ca natura umană.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe lîngă ofertele de serviciu, la mica publicitate apar uneori (ca în ziarul Libertatea de vineri, 24 martie 2023) și oferte matrimoniale: „DOMN București doresc doamnă 70 ani pt. a îi oferi feeria vieții“. De nerefuzat. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Iubirea e testul pentru curaj
Cîteodată, îți dorești atît de mult unele lucruri încît, atunci cînd apar în viața ta, te temi că le-ai inventat chiar tu – credibil, pînă la ultimul detaliu.
Zizi și neantul jpeg
Stradale
Uneori, mai ales cînd e frumos afară, strada e pur și simplu bucurie. Te plimbi și te bucuri, fără să ai vreun motiv anume. Sau avîndu-le, de fapt, pe toate.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce șanse are copilul ăsta?
Probabil că vecina mea deduce doar că ne certăm și e îngrijorată din cauza asta.
E cool să postești jpeg
Simțire fără rațiune
„Azi, rețelele de socializare au impus emoția, în detrimentul rațiunii”
p 20 Minastirea Sfintul Mihail, Kiev WC jpg
Diferite diversităţi religioase
Întîlnirea religiilor cere, chiar mai intens decît politicul, cunoaşterea interlocutorului: cel din faţa ta şi Cel de deasupra tuturor.
Theodor Pallady jpeg
Religia în școală, o veche poveste
După mine, neîncrederea în autorități (partide politice, instituții publice, lideri) s-a transferat și în tabăra seculariștilor anticlericali.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
L-am rugat pe Siri (aplicația cu funcție de „asistent personal”) să-mi spună istoria controversatei aplicații TikTok.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.
Theodor Pallady jpeg
Paradisul învățaților din actuala patrie a deconstrucției
Războiul cultural declanșat în marja postmodernității a exacerbat contrastul ideologic dintre Epoca Luminilor, moștenitoare a Renașterii umaniste, și Evul Mediu obligatoriu „întunecat”.

Adevarul.ro

image
Femeia fatală a anilor '70: „M-am săturat să mă culc în fiecare seară cu alt bărbat!“ VIDEO
Talentată și frumoasă, Vasilica Tastaman, femeia fatală a anilor '70, a atras cu mare ușurință spectatorii în sălile de spectacole și bărbații în viața ei. Este una dintre marile actrițe pe care le-a avut România. Astăzi se împlinesc 20 de ani de la decesul artistei.
image
Céline Dion la 55 de ani. Ce i-ar fi declanșat boala nemiloasă: „I-au dispărut cei doi stâlpi și s-a prăbușit“
Cântăreaţa de origine canadiană, Céline Dion, este una dintre cele mai de succes interprete din istoria muzicii pop. În cei peste 35 de ani de carieră a vândut peste 250 de milioane de albume. S-a căsătorit cu impresarul ei cu care are trei copii și alături de care a rămas până finalul vieții lui.
image
Alimentul care ar răspândi cancerul în tot corpul: „Are ceva în el care îl face un catalizator puternic“
Autorii studiului sunt de părere că acest lucru ar putea fi combătut prin medicamente sau diete speciale. Însă, pentru asta studiile clinice ar trebui să treacă la subiecți umani.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.