Victimele utopiilor (de la Lebensreform la Altermondialism)

Publicat în Dilema Veche nr. 932 din 17 – 23 februarie 2022
Victimele utopiilor (de la Lebensreform la Altermondialism) jpeg

Citind ceea ce credeam a fi un articolaș oarecare din Daily Mail, m-am trezit alunecînd, nu precum Alice, „down the Rabitt Hole”, ci mai degrabă printr-un soi de gaură de vierme care a suprapus atît diferite crezuri, dispersate în timp și spațiu, ale utopiilor creării unei societăți mai bune, cît și victimele lor.

Articolul cu pricina, un interviu-portret, îl are ca protagonist pe Mark Boyle – autorul unui best-seller de acum cîțiva ani, The Moneyless Man: A Year of Freeconomic Living, o carte în care irlandezul vorbește despre experiența sa de a trăi, un an, fără bani.

La scurt timp după publicarea acestei cărți, fanii n-au întîrziat să apară – cum să nu admiri, mai ales în zilele noastre, pe cineva care se opune unui sistem materialist? Un om care denunță consumerismul, alegînd să-și trăiască viața în natură, fără bani, este un exemplu pentru toți cei dezamăgiți de societatea capitalistă. Așa că, din ce în ce mai încurajat de toți adepții utopiilor urbane (cei care tînjesc în mod teoretic după reîntoarcerea în natură), Boyle și-a continuat drumul idilic, construit, după cum afirmă, din dezamăgirile pricinuite de societatea contemporană. Și-a făcut vasectomie, convins fiind că nu vrea să aducă un copil într-o lume „atît de rea” (deși, afirmă cu regret, decizia l-a făcut să piardă mai multe „iubiri”), a devenit vegan, pentru a salva planeta, dar a renunțat cînd și-a dat seama că, de fapt, produsele vegane sînt doar o fațadă pentru „consumerism” și, de cîțiva ani, a ales să trăiască fără tehnologie – nu are telefon, Internet, apă curentă sau încălzire centrală. Cărțile despre utopii și le scrie de mînă.

Citind mai multe despre „idilicul” personaj, am început însă să întrezăresc „fisurile”.

Prima sa carte, cea în care propovăduiește traiul fără bani, a fost un best-seller – însă banii încasați din vînzări nu s-au dus, cum m-aș fi așteptat de la un pustnic, înspre donații, ci Boyle i-a folosit ca să-și cumpere un teren, idilic, în natură, unde și-a și construit o cabană, idilică și ea. Mai apoi, cu cît ideile îi erau mai vehiculate și cîștiga din ce în ce mai mulți adepți, a construit, în 2016, și un hostel – „The Happy Pig”, un „refugiu” pentru cei dornici să se retragă din societatea „sufocantă” și să descopere viața simplă și conexiunea cu natura. Hostel-ul respectiv oferea gratuit vizitatorilor atît  găzduire, mîncare și băutură, cît și workshop-uri (cred, cu teme ecologiste) – însă finanțarea tuturor acestor gratuități venea, de fapt, dintr-o platformă înființată special, pentru a capta donații.

Bineînțeles, nimic ilegal, însă suficient ca să-mi ridice un semn de întrebare: ce se întîmplă, de fapt, dacă încercăm să transformăm o utopie în realitate?

Lebensreform

Utopiile „verzi”, care idealizează natura contestînd progresul, dorind „revenirea la glie”, disprețuind banii și sistemele capitaliste, acele utopii care azi ne survolează prezentul cu rețete radicale pentru a deveni o societate mai bună, nu sînt nici noi și nici originale.

Bunăoară, spre sfîrșitul secolului al XIX-lea, în Imperiul German au luat naștere o serie de mișcări sociale numite generic Lebensreform. Adepții, care aparțineau clasei mic-burgheze, criticau consumerismul și industrializarea, văzute ca instrumente malefice folosite de politicieni pentru a îndepărta omul de natură. Drept care propovăduiau cu o fervoare aproape religioasă ecologia, reîntoarcerea la natură și trăitul sănătos – prin diete vegetariene, renunțarea la alcool și tutun, prin practicarea sportului și, în special, a exercițiilor yoga.

Chiar dacă nu exista o organizație-umbrelă, de sine stătătoare, mișcarea s-a răspîndit rapid, cîștigînd o mare popularitate, fiind susținută și propagată de sute de grupări și asociații prezente atît pe întregul teritoriu german, cît și în Elveția și în Austria. Unul dintre principiile de bază ale Lebensreform era „puterea exemplului”, căci, susțineau adepții, schimbarea societății poate fi făcută doar de la firul ierbii, nu printr-o politică venită de sus. De pricina asta, Lebensreform, care nu avea o culoare politică declarată, a fost privită, inițial, de către partidul socialist ca un simplu moft de mic-burghezi.

Pentru a se detașa de această etichetă, tinerii germani s-au grupat într-o altă mișcare, Wandervogel, născută de fapt din ideile Lebensreform. Apărută în 1896, mișcarea tinerilor urma aproape identic conceptele părinților întru reforma vieții: protestul contra industrializării și consumerismului, dorința de a face sport și de a-și cultiva sănătatea, precum și promovarea reîntoarcerii în natură (de altfel, din lungile lor excursii și tabere prin păduri a luat naștere conceptul de hostel). Totuși, mișcarea tinerilor a adăugat un element nou: redescoperirea valorilor naționale. Tinerii adepți ai Wandervogel începuseră să idealizeze imaginea țăranului, redescopereau cîntecele tradiționale, prețuind emoția în detrimentul rațiunii.

Mișcările, ca atare, au fost interzise de naziști, în 1933, însă asta nu a însemnat că ideile lor, deja pătrunse în mentalul colectiv, nu aveau să fie rapid însușite și propagate de noua clasa politică. „Blut und Boden” („Sînge și pămînt“), celebrul slogan al ideologiei național-socialiste, și-a tras de altfel seva din mișcările Lebensreform și Wandervogel, însă de data aceasta „reforma vieții”, așa cum o propovăduiau naziștii, adăuga, pe lîngă cultul sănătății și reîntoarcerea la glie, un puternic naționalism și ideea de rasă superioară. Sloganul era adesea folosit de Richard Walther Darré, ministru al Agriculturii, în discursurile sale în care predica „romantismul agrar” – idealizarea modului de viață rural în detrimentul celui urban și prețuirea țărănimii ca fiind o clasă aleasă, care urma să restabilească „rasa pură”.

Altermondialismul

Revenind în prezent, o mișcare socială cu iz de utopie care mi-a atras atenția este altermondialismul sau alterglobalismul. O mișcare destul de ambiguă, versatilă, care, printr-o capacitate enormă de disimulare, a reușit să se infiltreze discret în mai toate ariile sociale.

Particula „alter” din denumire este importantă căci, susțin adepții, ei sînt diferiți de antiglobaliști, fiind pro-globalizare și pro-capitalism, dar, spun ei, într-un alt fel, unul mai „uman”. Definindu-se ca o mișcare socială de „emancipare”, care luptă nu contra globalizării economice, ci a „efectelor negative” ale acesteia, mișcarea a pornit inițial cu proteste care cereau abolirea datoriilor țărilor sărace, învinovățind un șir de instituții internaționale care întrețin acel capitalism inuman, organizînd mobilizări globale de protestatari împotriva G7 și G20, FMI, a Băncii Mondiale sau a Organizației Mondiale a Comerțului (cam ce fac și antiglobaliștii).

Primele proteste revendicate ideologic de altermondialiști au avut loc prin anii ʼ90, cea mai mediatizată fiind demonstrația din 1999, din Seattle – chiar dacă mișcarea ca atare încă nu exista. Nucleul ei însă se formase în mișcarea zapatistă mexicană, antiglobaliști și antipolitica neoliberală, iar fondatorii de drept sînt Oded Grajew (fondator al Asociației de Afaceri din Brazilia pentru Cetățenie) și Chico Whitaker (pe atunci, membru al Comisiei Braziliene pentru Justiție și Pace). Cei doi au venit cu ideea „instituționalizării” mișcării, prin crearea Forumului Social Mondial la care urma să fie invitați membri ai organizațiilor neguvernamentale din întreaga lume. Inițiativa a fost finanțată, pe de o parte, de către rețele transnaționale de activiști, precum ATTAC (Asociaţia pentru Impozitarea Tranzacţiilor Financiare şi Ajutoare pentru Cetăţeni), iar pe de alta, de sectorul politic, prin guvernul municipal din Porto Alegre și guvernul de stat din Rio Grande do Sul (controlate de Partidul Muncitorilor din Brazilia).

Organizat ca replică la Forumul Economic Mondial de la Davos, prima ediție a Forumului Social Mondial a avut loc în 2001, cînd altermondialiștii s-au întîlnit pentru prima oară și și-au creat și sloganul: „O altă lume, una mai bună”. În același an, la Geneva, au avut loc cele mai violente proteste la summit-ul G8, un manifestant fiind împuşcat mortal în timpul ciocnirilor de stradă.

Pornind de la injustițiile economice și blamînd politica neoliberală, azi altermondialiștii militează cam pentru orice cu potențial de nedreptate – de la protejarea drepturile țăranilor, ale femeilor, egalitatea de șanse sau îndepărtarea și demascarea injustițiilor rasiale pînă la decolonizare și protecția mediului – mulți altermondialiști blamînd consumerismul pentru distrugerea resurselor naturale ale planetei și pentru încălzirea globală. Și o fac, oarecum, din umbră, prin rețeaua de organizații care aderă la ideologia lor, le împărtășesc ideile și le dau mai departe, gata rumegate, unor oameni însetați după „o altă lume, una mai bună”.

O promisiune greu de realizat, imposibil prin acte radicale, care uneori, cînd e crezută, dar nu și cercetată, riscă să te mutileze și să te transforme în victima unei utopii.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.