Viața, printre degete

Publicat în Dilema Veche nr. 845 din 18 - 24 iunie 2020
Zizi și neantul jpeg

Fiul meu a împlinit, de curînd, 24 de ani. Abia atunci am realizat (dacă am realizat de-a binelea) că eu nu mai am, de mult, 24 de ani. Că nu mai sînt eu copilul și nici cea care are toată viața înainte. Că eu ar trebui să fiu adultul înțelept care are grijă de copilul lui și-i transmite învățăturile de-o viață, dacă și cîte or mai fi.

Cu fiecare aniversare, timpul își cere, cu bufnete și scrîșnete, drepturile. Și mă face să-mi amintesc, pe de-o parte, cum era cînd eu mă aflam în cealaltă ipostază, cea a copilului care avea totul înainte; și, pe de alta, cum mai toate întîmplările vieții, de la vîrsta pe care a împlinit-o acum copilul meu și mai de dinainte, m-au luat, în cele mai multe cazuri, pe sus. În cea mai mare parte, viața m-a trăit pe mine, a fost un șuvoi rapid și cam tulbure care m-a purtat în iureșul lui isteric pe unde a fost să fie. Uneori, desigur, mai puneam și eu cîte un băț găsit pe drum în calea puhoaielor și, pentru un scurt intermezzo, mai poposeam pe cîte un pietroi întîlnit la întîmplare, cel puțin aparent după voia mea. După care mă lua iar șuvoiul.

Ce e nostim e că, aproximativ pe la aceeași vîrstă la care odrasla mea se străduiește să schimbe mentalitățile lumii de azi, eu mă străduiam, la cîțiva ani de la revoluție, să schimb (desigur, după puterile mele) mentalitățile epocii comuniste în care trăisem și să construiesc (evident, împreună cu toți ceilalți) minunata lume nouă. Care avea să se numească, mulți ani de-atunci încolo, pur și simplu „tranziție”. De la ce, știm sigur. Către ce, încă rămîne o întrebare: măcar către o societate liberă. În care să putem spune și scrie liber orice avem de spus și scris, să putem călători oriunde vedem cu ochii, să decidem cine ne conduce și cum. Și, deloc în ultimul rînd, nu doar să ne bucurăm de cele necesare traiului, ci să le putem alege dintre toate pe cele fix pe gustul nostru, care să ne reprezinte și să ne bucure. Luptam pentru o lume categoric cu libertate și libertăți, dar și cu opțiuni.

În condițiile asta, cam tot ce ținea de perioada comunistă de dinainte era negativ, trebuia schimbat: de la activiștii posesori ai privilegiilor, dar și ai limbii de lemn, la milițienii și securiștii care ne păzeau și ne urmăreau, la vînzătorii din magazinele alimentare care căpătaseră puteri mult prea mari, la funcționarii publici de toate felurile, care erau protagoniștii marii și micii corupții, la jurnaliștii care scriau sau difuzau ode conducătorului, la cîntăreții, poeții și pictorii care făceau același lucru etc. Ba mai mult de atît, întreaga societate fusese atinsă în profunzime,  nu doar cei care aveau funcții fuseseră maculați de sistem, ci pînă și pensionarii – care deveneau fiare pe la cozi – ori gospodinele – care, copleșite de munca domestică pe atunci nesimplificată și neîmpărtășită, își dizolvaseră feminitatea în prejudecăți și concepții sufocante despre viață.

Pe toate astea, cam pe cînd aveam eu 24 de ani, îmi propuneam să le schimb. Iar minunata lume nouă pe care voiam să o ridicăm, suflînd bine praful de pe dărîmăturile celei vechi, era una a abundenței și a ofertelor zglobii, a posibilităților nelimitate. Era un uriaș și făr’ de sfîrșit început, în care părea că toți ne aveam locul bine delimitat.

Ceea ce, de altfel, într-o măsură, s-a și petrecut. Au fost, însă, și alte lucruri, au fost și nenumărate și contorsionate interese economice și politice. Dincolo de toate astea, lumea noastră, totuși, s-a schimbat și diversificat. La cei 24 de ani de-atunci am trăit într-un soi de paradis, în care desfătarea supremă era inițierea în cîte ceva nou apărut. Consumul excesiv și haotic a fost, pînă la urmă, modul nostru de experimentare a societății ce se profila: un capitalism stîngace și sălbatic, ridicat pe ruinele încă semețe ale unui comunism, de fapt, totalitarism.

Tocmai din cauza noutății palpitante a fenomenului, în copilăria fiului meu am fost avizi de tot ce s-a putut. A fost o epocă de încercări și acumulări, de la obiecte de uz casnic la plușați și pisicuțe decorative, la cursuri de orice, de limbi străine, dans, tenis, desen. Ca să nu mai vorbim de călătorii în străinătate, căci doar ce deschiseserăm ochii către lumea cea mare.

Pe scurt, fiul meu, cu o importantă contribuție din partea mamei mele, a fost crescut într-o abundență de toate felurile. S-au revărsat toate cele, necesare sau nu, asupra prințișorului blond și bucălat. Pentru ca acum, cînd a împlinit 24 de ani, să-l aflu într-o revoltă la adresa societății de consum și a capitalismului cu excesele lui. Asemănătoare, între niște limite, celei a noastre, din anii ʼ90,  împotriva comunismului și a limitărilor lui. Pentru el și o parte a generației lui, aproape că societatea capitalistă de azi e, păstrînd proporțiile, ce era cea socialistă pentru noi, cei de atunci. E ca și cum, după ce noi ne-am luptat să schimbăm lumea într-un sens ca să i-o oferim cît mai aproape de ceea ce ne-am închipuit a fi perfecțiunea, el se străduiește acum, cu mijloacele unei alte vremi, s-o reconfigureze cumva în sensul opus.

Interesant, paradoxal și de aprofundat într-un articol viitor.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Iarna se dezlănțuie. Viscol puternic în România: harta celor mai afectate zone. Anunțurile meteorologilor
Iara se dezlănțuie în următoarele ore. Meteorologii au emis sâmbătă mai multe avertizări cod galben şi portocaliu de ninsori şi de vânt puternic pentru cea mai mare parte a ţării. Vremea rea pune stăpânire pe România.
image
Cât pot să ceară meseriașii pentru o casă simplă, la roșu. „Nu te mai droga, frățică!”
Un român a postat un anunț în care s-a interesat cât ar putea să-l coste o casă de 80 de metri pătrați, pe un singur nivel. Printre răspunsuri, au fost și unele cu totul surprinzătoare.
image
Prima autostradă din România, construită la dorința lui Ceaușescu. În cât timp a fost gata și care era viteza maximă de deplasare
Autostrada Bucureşti-Piteşti, cea mai veche din România, a fost finalizată în doar cinci ani, între 1967 şi 1972, din ordinul lui Nicolae Ceauşescu. Astăzi se împlinesc 56 de ani de la începerea lucrărilor de construire.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.