Viața fără Facebook

Publicat în Dilema Veche nr. 954 din 21 – 27 iulie 2022
E cool să postești jpeg

Într-un articol publicat pe 7 iulie 2022, „Europe faces Facebook blackout”, Politico relatează că DPC (Data Protection Commission) din Irlanda va lua măsuri drastice pentru a împiedica Meta, compania care deține atît Facebook, cît și Instagram, să mai trimită date despre utilizatorii europeni înspre Statele Unite. „Comisia irlandeză pentru protecția datelor i-a informat joi pe omologii săi din Europa că va bloca proprietarul Facebook, Meta, să trimită date despre utilizatori din Europa în SUA. Proiectul de decizie al autorității irlandeze de reglementare reprimă astfel ultima soluție legală a Meta de a transfera cantități mari de date în SUA, după ani de bătălii aprige în Justiție între gigantul tehnologic din SUA și activiștii europeni pentru confidențialitate.”

Cu alte cuvinte, dacă Meta nu-și schimbă politica și nu ia rapid măsuri pentru a se asigura că Facebook și Instagram pot funcționa și fără a fi nevoie să transfere datele utilizatorilor europeni în Statele Unite, cele două rețele sociale ar putea fi blocate în Europa, chiar din această vară.

În seara în care citisem știrea am intrat pe Facebook unde, de la prima privire, mi-am dat seama că se pusese de un nou scandal: zeci de postări aveau ca subiect anunțul unei cîrciumi bucureștene, care ruga părinții să fie mai atenți cu copiii lor, cînd le trec pragul, transmițînd că restaurantul nu este loc de joacă. Iar de aici pînă la reale dezbateri ideologice n-a mai fost decît un pas: pe de o parte, unii criticau educația pe care părinții le-o dau azi copiilor (sau, mai bine zis, nu le-o dau), pe de alta, cei care se simțeau vizați îi acuzau pe cei care emiteau critici de discriminare, de rele intenții, de faptul că nu au copii și de cîte și mai cîte. Sătulă de atîta gargară, am închis FB-ul, însă chiar a doua zi de dimineață, cînd m-am trezit și am dat drumul la radio, primul lucru pe care l-am auzit a fost o dezbatere pe marginea subiectului care încinsese utilizatorii de FB și care, peste noapte, devenise o dezbatere națională în toată regula: avea sau nu dreptul cîrciuma bucureșteană de a face acel anunț?

Și n-am putut să nu mă întreb, cu bune și cu rele: „Ce ar fi viața fără Facebook?”.

Viața particulară vs viața virtuală

Am intrat în hora Facebook, precum mulți alții, mai mult dintr-o modă. La început postam doar pentru prietenii cunoscuți, apoi, pe măsură ce primeam cereri de „prietenie” de la oameni pe care nu-i cunoșteam personal, hora a devenit din ce în ce mai mare, așa că am început să fiu mult mai atentă cu postările și să nu mai dau „din casă” sau să emit păreri pe care nu le-aș emite decît față în față și doar în cercuri foarte restrînse de prieteni – pentru că, nu-i așa, nu mă mai adresam doar celor „de-ai casei”. Și mi-am dat seama, pe de o parte, că Facebook-ul poate fi un instrument foarte bun nu doar pentru promovare, ci și pentru a intra în contact cu personalități pe care altfel nici prin vis n-aș fi îndrăznit să le abordez. Pe de alta, n-am putut să nu remarc, de-a lungul timpului, că acest instrument are, de fapt, două tăișuri – partea benefică fiind echivalată și de multe ori chiar depășită de côté-ul agresivității. O agresivitate care pare că se iscă din absolut orice, de parcă oamenii abia așteaptă un subiect pe care să-l rostogolească suficient de mult încît să se ia la trîntă – una virtuală, care să le ostoiască nevoia de violență fizică. Și, din nou, nu pot să nu observ ponderea acestor postări – căci trebuie să „navighez” mult și bine printre mesaje înveninate pînă să dau de ceva folositor sau măcar de ceva bunuț.

Însă vor oamenii scandal cu orice preț sau este, de fapt, și altceva la mijloc?

Algoritmul violenței

În septembrie 2021, The Wall Street Journal a publicat o serie de articole bazate pe documente interne ale companiei, rapoarte și chiar discuții dintre angajați, intitulată „The Facebook Files”, documentele fiind divulgate de Frances Haugen, fostă angajată a companiei, care a decis să își dea demisia în mai, anul trecut. Printre altele, investigația atinge și impactul modificărilor algoritmului din 2018 – MSI (Meaningful Social Interaction) –, prin care se promovează postările care atrag cele mai multe aprecieri, comentarii și distribuiri, făcîndu-le mai vizibile, pentru mai mulți oameni.

Cînd acest MSI a fost introdus se dorea „promovarea relațiilor personale”, avînd ca țintă „pacea și fericirea” – totuși, potrivit documentelor interne divulgate, s-a descoperit că acest algoritm nu cultivă beatitudinea și iubirea, ci mai ales ura și violența. Ceea ce, din păcate, era logic de la bun început, de vreme ce, în siajul culturii mass-media, publicul este mult mai atras de un conținut agresiv. Drept urmare, cei care prinseseră deja șpilul și care fie erau îmbătați de „notorietatea” de Facebook, fie aveau o agendă, au propagat cu voluptate postări provocatoare. Or, această meteahnă a mers mînă în mînă cu instigarea la ură și cu propagarea de fake-news-uri.

Pe 5 octombrie, 2021, Frances Haugen a depus mărturie în fața unei subcomisii a Senatului SUA cu privire la această scurgere de informații. „Facebook ne distruge democrația, ne pune copiii în pericol și provoacă violență etnică în întreaga lume”, a spus aceasta, adăugînd că nu este vorba doar despre niște utilizatori supărați sau nervoși care își varsă veninul pe rețeaua de socializare, ci de algoritmii prin care Facebook amplifică distribuirea acestor postări.

Cu două zile înainte, Haugen a povestit într-un interviu, în emisiunea 60 Minutes, despre programul Facebook cunoscut sub numele de Civic Integrity, menit să reducă dezinformarea și propagarea violenței, care a fost înlăturat după alegerile din 2020, una dintre primele consecințe, în opinia ei, fiind și atacul din 6 ianuarie 2021 asupra Capitoliului Statelor Unite, al adepților fostului președinte Donald Trump. În aceeași emisiune, Haugen a declarat că „mereu existau la Facebook discuții și conflicte în ceea ce privește ce e bun pentru public și ce e bun pentru Facebook. Și Facebook, din nou și din nou, a optat pentru propriile interese, cum ar fi acela de a face mai mulți bani”.

„Facebook știa că platforma este folosită pentru a instiga la violență în Etiopia, însă nu a făcut nimic s-o oprească” – titrează CNN, într-un articol din 25 octombrie 2021, bazat pe aceleași documente făcute publice de Haugen, din care reiese că, deși știau ce se întîmplă, oficialii companiei nu au făcut nimic ca să oprească sau să modereze postările instigatoare.

Și nu este prima oară cînd acest lucru s-a întîmplat: cu cîțiva ani înainte, în 2018, Facebook a fost acuzat de anchetatorii ONU pentru că a jucat un „rol determinant” în criza minorității Rohingya, din Myanmar – armata folosind platforma pentru propagandă contra minorității (descrisă drept un cuib de teroriști) și declanșînd o explozie de ură care nu a rămas doar în spațiul virtual, ci a provocat, în 2017, un genocid și un val de emigrări, estimîndu-se, la sfîrșitul anului 2017, că peste 600.000 de oameni au părăsit Myanmar-ul, refugiindu-se în Bangladesh. În urma acelor acuzații, Facebook a emis scuze publice pentru eșecul de a răspunde în mod adecvat la criză și a promis că va face mai mult.

Ce ne vom face, așadar, fără Facebook?

Probabil că, pentru mulți, această întrebare este frivolă și chiar ridicolă. Unii spun că va fi mai bine – invocînd doar rolul negativ al Facebook-ului, haitele care se încheagă, ura și chiar ideologii manipulatoare care se rostogolesc în vria rețelei de socializare. Există, printre aceștia, chiar și visători care cred că, dacă nu vom mai avea FB, ne vom apuca, în masă, de citit. Alții spun: pagubă-n ciuperci, ce-am avut și ce-am pierdut, însă alții se vor găsi brusc fără „drogul” pe care l-au inhalat ani de-a rîndul și pentru care chiar și navigarea înspre alte rețele de socializare va crea un disconfort – în primul rînd, acela al pierderii rețelei de „prieteni” și de „urmăritori”.

Totuși, întrebarea a fost, de-a lungul anilor, subiect de dezbateri și chiar de studii – cum a fost cel din 2018, condus de un grup de economiști și cercetători americani de la Universitatea Stanford și de la Universitatea din New York, în care peste 3.000 de utilizatori au fost de acord să nu folosească FB-ul timp de o lună.

Care au fost rezultatele? În primul rînd, toți au declarat că au avut mai mult timp liber – însă acest timp liber nu a fost folosit pentru a se întîlni cu prieteni în lumea reală, ci pentru a abuza de telecomanda televizorului. De altfel, studiul a relevat faptul că, cel puțin în SUA, Facebook-ul a înlocuit foarte mult consumul de TV – drept care, au conchis cercetătorii, deși FB-ul se pretinde a fi o rețea de socializare, în fapt, principala sa utilitate e similară cu cea a programelor de televiziune: informație și distracție.

O a doua concluzie e că utilizatorii care renunțaseră la FB nu s-au orientat către alte rețele, precum Twitter. „Aceasta este pentru mine una dintre marile surprize ale acestui experiment”, a declarat Matthew Gentzkow, economist la Stanford și coautor al studiului, pentru New York Times. Facebook acționează mai puțin ca un concurent pentru Twitter și alte rețele, și mai mult ca un „serviciu complementar care crește timpul petrecut online”, notează autorii.

Pe de altă parte, cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse. „Acest lucru confirmă faptul că polarizarea politică în creștere în Statele Unite este, parțial, exacerbată de rețelele sociale” – observă cercetătorii, care notează, de altfel, și o ameliorare a stării emoționale: „Nu vorbim despre o ameliorare semnificativă, însă mulți au mărturisit o diminuare a anxietăților, senzația că se simt mai bine cu ei înșiși și că au certitudinea că pot profita de viață și în alte moduri”.

Cum ar fi, așadar, viața fără Facebook? Pentru unii dintre utilizatori, probabil, la fel, pentru alții, o cură de dezintoxicare la capătul căreia, probabil, vor mai elimina din tentațiile narcisiste hrănite în mod artificial și din ispitirea acelor părți înnegurate și primare ale agresivității, hrănite în mod autentic.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

Kim Kardashian (8) jpg
Kim Kardashian, amendată cu 1,26 milioane de dolari pentru promovare frauduloasă a unei criptomonede
Comisia americană pentru Bursă și Valori Mobiliare (SEC) a anunțat, luni, că vedeta Kim Kardashian a acceptat să plătească 1,26 milioane de dolari, după ce a fost acuzată că a promovat o criptomonedă pe contul său de Instagram fără a preciza că a fost plătită pentru acest lucru.
Soldati ucrainieni pe frontul din Herson FOTO profimedia 0675801159 jpg
Separatist pro-rus din Herson, după ce Ucraina a spart linia frontului: Nu intrați în panică VIDEO
Kirill Stremousov, șeful adjunct al autorității impuse de Rusia în Herson, a spus într-o înregistrare video că „totul este sub control în direcția Herson”, confirmând totuși că forțele ucrainene au spart linia frontului.
Ramzan Kadîrov şi Vladimir Putin FOTO AFP
Reacția Kremlinului după ce Kadîrov a cerut utilizarea armelor nucleare în Ucraina
Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, a afirmat, luni, că motivele pentru utilizarea armelor nucleare tactice de randament redus sunt precizate în doctrina de apărare a Rusiei.

HIstoria.ro

image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.
image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia