Viața fără Facebook

Într-un articol publicat pe 7 iulie 2022, „Europe faces Facebook blackout”, Politico relatează că DPC (Data Protection Commission) din Irlanda va lua măsuri drastice pentru a împiedica Meta, compania care deține atît Facebook, cît și Instagram, să mai trimită date despre utilizatorii europeni înspre Statele Unite. „Comisia irlandeză pentru protecția datelor i-a informat joi pe omologii săi din Europa că va bloca proprietarul Facebook, Meta, să trimită date despre utilizatori din Europa în SUA. Proiectul de decizie al autorității irlandeze de reglementare reprimă astfel ultima soluție legală a Meta de a transfera cantități mari de date în SUA, după ani de bătălii aprige în Justiție între gigantul tehnologic din SUA și activiștii europeni pentru confidențialitate.”

Cu alte cuvinte, dacă Meta nu-și schimbă politica și nu ia rapid măsuri pentru a se asigura că Facebook și Instagram pot funcționa și fără a fi nevoie să transfere datele utilizatorilor europeni în Statele Unite, cele două rețele sociale ar putea fi blocate în Europa, chiar din această vară.

În seara în care citisem știrea am intrat pe Facebook unde, de la prima privire, mi-am dat seama că se pusese de un nou scandal: zeci de postări aveau ca subiect anunțul unei cîrciumi bucureștene, care ruga părinții să fie mai atenți cu copiii lor, cînd le trec pragul, transmițînd că restaurantul nu este loc de joacă. Iar de aici pînă la reale dezbateri ideologice n-a mai fost decît un pas: pe de o parte, unii criticau educația pe care părinții le-o dau azi copiilor (sau, mai bine zis, nu le-o dau), pe de alta, cei care se simțeau vizați îi acuzau pe cei care emiteau critici de discriminare, de rele intenții, de faptul că nu au copii și de cîte și mai cîte. Sătulă de atîta gargară, am închis FB-ul, însă chiar a doua zi de dimineață, cînd m-am trezit și am dat drumul la radio, primul lucru pe care l-am auzit a fost o dezbatere pe marginea subiectului care încinsese utilizatorii de FB și care, peste noapte, devenise o dezbatere națională în toată regula: avea sau nu dreptul cîrciuma bucureșteană de a face acel anunț?

Și n-am putut să nu mă întreb, cu bune și cu rele: „Ce ar fi viața fără Facebook?”.

Viața particulară vs viața virtuală

Am intrat în hora Facebook, precum mulți alții, mai mult dintr-o modă. La început postam doar pentru prietenii cunoscuți, apoi, pe măsură ce primeam cereri de „prietenie” de la oameni pe care nu-i cunoșteam personal, hora a devenit din ce în ce mai mare, așa că am început să fiu mult mai atentă cu postările și să nu mai dau „din casă” sau să emit păreri pe care nu le-aș emite decît față în față și doar în cercuri foarte restrînse de prieteni – pentru că, nu-i așa, nu mă mai adresam doar celor „de-ai casei”. Și mi-am dat seama, pe de o parte, că Facebook-ul poate fi un instrument foarte bun nu doar pentru promovare, ci și pentru a intra în contact cu personalități pe care altfel nici prin vis n-aș fi îndrăznit să le abordez. Pe de alta, n-am putut să nu remarc, de-a lungul timpului, că acest instrument are, de fapt, două tăișuri – partea benefică fiind echivalată și de multe ori chiar depășită de côté-ul agresivității. O agresivitate care pare că se iscă din absolut orice, de parcă oamenii abia așteaptă un subiect pe care să-l rostogolească suficient de mult încît să se ia la trîntă – una virtuală, care să le ostoiască nevoia de violență fizică. Și, din nou, nu pot să nu observ ponderea acestor postări – căci trebuie să „navighez” mult și bine printre mesaje înveninate pînă să dau de ceva folositor sau măcar de ceva bunuț.

Însă vor oamenii scandal cu orice preț sau este, de fapt, și altceva la mijloc?

Algoritmul violenței

În septembrie 2021, The Wall Street Journal a publicat o serie de articole bazate pe documente interne ale companiei, rapoarte și chiar discuții dintre angajați, intitulată „The Facebook Files”, documentele fiind divulgate de Frances Haugen, fostă angajată a companiei, care a decis să își dea demisia în mai, anul trecut. Printre altele, investigația atinge și impactul modificărilor algoritmului din 2018 – MSI (Meaningful Social Interaction) –, prin care se promovează postările care atrag cele mai multe aprecieri, comentarii și distribuiri, făcîndu-le mai vizibile, pentru mai mulți oameni.

Cînd acest MSI a fost introdus se dorea „promovarea relațiilor personale”, avînd ca țintă „pacea și fericirea” – totuși, potrivit documentelor interne divulgate, s-a descoperit că acest algoritm nu cultivă beatitudinea și iubirea, ci mai ales ura și violența. Ceea ce, din păcate, era logic de la bun început, de vreme ce, în siajul culturii mass-media, publicul este mult mai atras de un conținut agresiv. Drept urmare, cei care prinseseră deja șpilul și care fie erau îmbătați de „notorietatea” de Facebook, fie aveau o agendă, au propagat cu voluptate postări provocatoare. Or, această meteahnă a mers mînă în mînă cu instigarea la ură și cu propagarea de fake-news-uri.

Pe 5 octombrie, 2021, Frances Haugen a depus mărturie în fața unei subcomisii a Senatului SUA cu privire la această scurgere de informații. „Facebook ne distruge democrația, ne pune copiii în pericol și provoacă violență etnică în întreaga lume”, a spus aceasta, adăugînd că nu este vorba doar despre niște utilizatori supărați sau nervoși care își varsă veninul pe rețeaua de socializare, ci de algoritmii prin care Facebook amplifică distribuirea acestor postări.

Cu două zile înainte, Haugen a povestit într-un interviu, în emisiunea 60 Minutes, despre programul Facebook cunoscut sub numele de Civic Integrity, menit să reducă dezinformarea și propagarea violenței, care a fost înlăturat după alegerile din 2020, una dintre primele consecințe, în opinia ei, fiind și atacul din 6 ianuarie 2021 asupra Capitoliului Statelor Unite, al adepților fostului președinte Donald Trump. În aceeași emisiune, Haugen a declarat că „mereu existau la Facebook discuții și conflicte în ceea ce privește ce e bun pentru public și ce e bun pentru Facebook. Și Facebook, din nou și din nou, a optat pentru propriile interese, cum ar fi acela de a face mai mulți bani”.

„Facebook știa că platforma este folosită pentru a instiga la violență în Etiopia, însă nu a făcut nimic s-o oprească” – titrează CNN, într-un articol din 25 octombrie 2021, bazat pe aceleași documente făcute publice de Haugen, din care reiese că, deși știau ce se întîmplă, oficialii companiei nu au făcut nimic ca să oprească sau să modereze postările instigatoare.

Și nu este prima oară cînd acest lucru s-a întîmplat: cu cîțiva ani înainte, în 2018, Facebook a fost acuzat de anchetatorii ONU pentru că a jucat un „rol determinant” în criza minorității Rohingya, din Myanmar – armata folosind platforma pentru propagandă contra minorității (descrisă drept un cuib de teroriști) și declanșînd o explozie de ură care nu a rămas doar în spațiul virtual, ci a provocat, în 2017, un genocid și un val de emigrări, estimîndu-se, la sfîrșitul anului 2017, că peste 600.000 de oameni au părăsit Myanmar-ul, refugiindu-se în Bangladesh. În urma acelor acuzații, Facebook a emis scuze publice pentru eșecul de a răspunde în mod adecvat la criză și a promis că va face mai mult.

Ce ne vom face, așadar, fără Facebook?

Probabil că, pentru mulți, această întrebare este frivolă și chiar ridicolă. Unii spun că va fi mai bine – invocînd doar rolul negativ al Facebook-ului, haitele care se încheagă, ura și chiar ideologii manipulatoare care se rostogolesc în vria rețelei de socializare. Există, printre aceștia, chiar și visători care cred că, dacă nu vom mai avea FB, ne vom apuca, în masă, de citit. Alții spun: pagubă-n ciuperci, ce-am avut și ce-am pierdut, însă alții se vor găsi brusc fără „drogul” pe care l-au inhalat ani de-a rîndul și pentru care chiar și navigarea înspre alte rețele de socializare va crea un disconfort – în primul rînd, acela al pierderii rețelei de „prieteni” și de „urmăritori”.

Totuși, întrebarea a fost, de-a lungul anilor, subiect de dezbateri și chiar de studii – cum a fost cel din 2018, condus de un grup de economiști și cercetători americani de la Universitatea Stanford și de la Universitatea din New York, în care peste 3.000 de utilizatori au fost de acord să nu folosească FB-ul timp de o lună.

Care au fost rezultatele? În primul rînd, toți au declarat că au avut mai mult timp liber – însă acest timp liber nu a fost folosit pentru a se întîlni cu prieteni în lumea reală, ci pentru a abuza de telecomanda televizorului. De altfel, studiul a relevat faptul că, cel puțin în SUA, Facebook-ul a înlocuit foarte mult consumul de TV – drept care, au conchis cercetătorii, deși FB-ul se pretinde a fi o rețea de socializare, în fapt, principala sa utilitate e similară cu cea a programelor de televiziune: informație și distracție.

O a doua concluzie e că utilizatorii care renunțaseră la FB nu s-au orientat către alte rețele, precum Twitter. „Aceasta este pentru mine una dintre marile surprize ale acestui experiment”, a declarat Matthew Gentzkow, economist la Stanford și coautor al studiului, pentru New York Times. Facebook acționează mai puțin ca un concurent pentru Twitter și alte rețele, și mai mult ca un „serviciu complementar care crește timpul petrecut online”, notează autorii.

Pe de altă parte, cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse. „Acest lucru confirmă faptul că polarizarea politică în creștere în Statele Unite este, parțial, exacerbată de rețelele sociale” – observă cercetătorii, care notează, de altfel, și o ameliorare a stării emoționale: „Nu vorbim despre o ameliorare semnificativă, însă mulți au mărturisit o diminuare a anxietăților, senzația că se simt mai bine cu ei înșiși și că au certitudinea că pot profita de viață și în alte moduri”.

Cum ar fi, așadar, viața fără Facebook? Pentru unii dintre utilizatori, probabil, la fel, pentru alții, o cură de dezintoxicare la capătul căreia, probabil, vor mai elimina din tentațiile narcisiste hrănite în mod artificial și din ispitirea acelor părți înnegurate și primare ale agresivității, hrănite în mod autentic.