Veri și obiceiuri

Publicat în Dilema Veche nr. 947 din 2 – 8 iunie 2022
Zizi și neantul jpeg

Verile de altădată, din copilăria mea, erau, în primul rînd, mai puțin toride. Din cîte îmi amintesc, temperatura de afară era suportabilă. Chiar și la orele prînzului, te puteai fîțîi prin oraș. Oricum, nimeni nu-ți spunea, oficial, să nu ieși.

În case, nimeni nu auzise de aerul condiționat. Sau, dacă cineva auzise, nimeni nu știu să fi avut. Geamurile deschise făceau toată treaba. Și transperantele închise la culoare. De fapt, de cele mai multe ori, erau niște cearșafuri puse în geam. Sau chiar hîrtie de care-mi amintesc că avea o culoare mov, indigo.

De altfel, erau două școli de gîndire. Una care era de părere că toate geamurile trebuie deschise, așa cum am scris mai sus, cu riscul muștelor și al altor lighioane care nu se sfiau să intre. Da, exista și plasă, dar cu siguranță nu se pomeniseră termopane. Iar plasă nu era chiar pretutindeni. Așa că te simțeai mai aproape de natură. Zburătoarele intrau și metodele de stîrpire a lor erau mai barbare: exista pliciul, pe care locuitorii caselor din vremea aceea nu ezitau să-l folosească. Totuși, din cîte-mi amintesc, erau și atunci oameni mai miloși, care dădeau muștele afară cu prosopul, lăsîndu-le în viață.

O a doua școală de gîndire credea în curent și în povestea cu căldura de afară care intră în casă. Așa că totul era ferecat, geamuri și uși așijderea, și se instituia în case o atmosferă stătută, aproape ca aceea a locuinței lui Miss Havisham din Marile speranțe. Dar atunci nu-ți dădea tîrcoale nici o creatură și-ți puteai savura fără frică dulceața și șerbetul, pe care încă le-am mai prins. Spun „încă” pentru că am copilărit în epoca ceaușistă, cînd altele erau obiceiurile ospitalității, în principal. Dar dulceața și șerbetul mai rămăseseră, se perpetuaseră din alte epoci, mai puțin proletare. Erau niște reminiscențe burgheze, să le zicem, la care am mai avut acces doar în copilărie. Am mai fost parte a unor vizite ca din Enigma Otiliei în care erai „servit” fix cu așa ceva: dulceață într-un mic castron transparent, una-două lingurițe, cel mai des de cireșe amare, și apă într-un pahar trainic. Sau șerbet, de zmeură, de lămîie, o singură linguriță într-un pahar cu apă.

Era o altă concepție a dulcelui. Sigur, existau și prăjituri, și acestea din urmă au rămas, în timp ce dulceața și șerbetul au dispărut. Se mai făcea dulceață în case, dar tindea să fie mai curînd mîncată pe pîine cu unt la micul dejun și chiar să devină gem. Iar cafeaua, încet-înct, s-a transformat în nechezol și toată poezia aburului ei s-a dus pe apa sîmbetei, cel puțin pentru un timp.

Treptat, în locul dulceții am fost „serviți”, mai spre anii ’80, cu un chec cu tot mai puțină cacao și cu gust de bicarbonat. Cu „Albă-ca-Zăpada“, „Lămîița“, prăjituri cu gem, saleuri și cornulețe. Dulcele a căpătat o altă cantitate și consistență. Treptat, fursecurile de cofetărie, cele cu stafide ori șprițate, s-au insinuat și ele. Oricum, cofetăriile au rămas, inclusiv în anii penuriei, printre puținele „unități socialiste” în care-ți mai puteai astîmpăra foamea, fără să stai la coadă ori să practici corupția mică. Sigur, cu riscul de a face diabet.

Tot vara exista înghețată. Nu era de prea multe feluri. Din cîte îmi amintesc, de ciocolată sau vanilie. Albă sau neagră. Mai rar cred că am întîlnit și de fistic. Iar apoi de fructe și de cafea. Era o lume a alegerilor limitate. Și totuși, mereu erai forțat să optezi: la tarabele cu înghețată de altădată trebuia să spui dacă vrei la cornet sau la pahar. Era și asta o opțiune, trebuia să cugeți asupra ei cu înțelepciune: la cornet era cumva mai gustoasă, era bun și cornetul, dar, în final, ajungea pe tine, pe rochia ta. Căci în verile de atunci se purtau mai mult rochii. La pahar, înghețata nu avea hazul cornetului, dar era mai sigură. Și, cred, un pic mai scumpă.

Asta dacă alegeai să o „consumi” (cuvîntul ăsta, ca și „a servi”, intra în limbajul de lemn consumist al epocii) pe stradă. Dacă te hotărai să te duci la o cofetărie, ca o doamnă sau domnișoară respectabilă, erai în postura să faci și mai multe alegeri. Puteai să te duci cu o prietenă sau cu un partener. Dacă te invita un băiat, bărbat, de obicei plătea el. Așa erau vremurile: se practica un soi de curtoazie îmbinată cu respect. De altfel, „respect” era un altul din cuvintele „de lemn” ale vremii. Respectul ăsta cavaleresc avea și alte forme de manifestare: masculul respectiv, care venea să te ia la cofetărie, îndeobște într-o sîmbătă ori duminică, se îmbrăca frumos, elegant, uneori chiar la costum, în ciuda căldurii. Alteori îți aducea chiar și flori. Îți deschidea ușa, mergea pe partea exterioară a străzii, îți căra geanta, dacă era mai grea, și te conducea acasă. Pe de o parte, pentru zilele noastre, ar putea părea că te trata ca pe o neajutorată, lipsită de independență. Pe de alta, pentru vremurile de atunci, condusul acasă era important, mai ales dacă se făcea tîrziu, pentru că nu mai circulau autobuze și nici taxiuri nu se găseau. Plus că, în anii ’80, apăruseră și cîinii vagabonzi.

958 8 Lorin Niculae jpg
Zece școli de arhitectură pentru satele românești
Este deci momentul să înțelegem și, eventual, chiar să redescoperim și noi valoarea satului pentru arhitectura românească și să acționăm în consecință.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și feminități
Sigur, era și un mod de confirmare a feminității. Feminitate nu tocmai celebrată în perioada de atunci. Sloganul „femeia la cratiță”, care ne scoate din sărite în ziua de azi, era, pe atunci, în general, realitate. Excepțiile erau puține și rămîneau strict excepții.
p 20 WC jpg
Merită Joe Biden împărtăşania?
Dezbaterea în cauză a putut stîrni, iată, o reflecţie creştină cu multe dimensiuni: raport între credinţă şi laicitate, conştiinţă şi libertate a persoanei credincioase, stil de comunicare a tematicii creştine între dictat normativ şi călăuzire a credinciosului în drumul lui spiritual şi etic.
Nicolaos Tzafouris   Christ de Pitié   PDUT1974   Musée des Beaux Arts de la ville de Paris jpg
Corp păgîn și trup creștin
Prin arhitectura lucrării și derularea stilistic impecabilă a fiecărui capitol component, Marius Lazurca lucrează simultan cu izvoare antice și exegeze moderne, pentru a documenta continuitățile, asimilările, sintezele și rupturile produse în primele veacuri după Hristos.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Să forțezi o femeie să nască și apoi să crească acel copil este o formă de sclavie. Nașterea forțată nu poate fi numită drept la viață”
Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“

Adevarul.ro

image
Preţurile petrolului continuă să crească. La cât ar putea ajunge până la sfârşitul anului şi cu cât au scăzut stocurile
Preţurile petrolului au crescut joi cu aproximativ 4%, deoarece datele solide privind consumul de combustibil din SUA şi aşteptările de scădere a livrărilor ruseşti au compensat temerile că încetinirea creşterii economice ar putea submina cererea, transmite Reuters.
image
NBC News: Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu meargă la serviciu vineri, pe fondul îngrijorărilor cu privire la un incident planificat
Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu se prezinte vineri la lucru, au confirmat în exclusivitate serviciile secrete militare ucrainene pentru NBC News.
image
De ce folosesc românii voucherele sociale pentru alcool şi ţigări. Ce spun sociologii şi psihologii
Ministrul Proiectelor Europene a anunţat că voucherele sociale blocate pentru că beneficiarii au cumpărat cu ele tutun şi alcool vor rămâne aşa până la următoarea tranşă de bani pe care statul o va livra. Experţii atrag însă atenţia că din coşul de c...

HIstoria.ro

image
Prea multe crize pentru o singură planetă
Luna în care vin scadenţele nu e niciodată plăcută, dar, când toate notele de plată se strâng în aceeași zi, ea este greu de depășit. Și ziua aceea pare să fi sosit, la nivel mondial.
image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.