Urși de pluș

Publicat în Dilema Veche nr. 914 din 14 – 20 octombrie 2021
Urși de pluș jpeg

Cred că jucăriile mele preferate au fost (și au rămas) urșii de pluș. Era ceva în neamul ursesc de blănoși care mă făcea și mă face să-i îndrăgesc aproape necondiționat. Deși unii dintre ei sînt chiar diformi, asimetrici, cu priviri reci sau invizibile, cu blana în culori imposibile, precum movul tare, și veșminte penibile, precum rochii de voal ori dantelă.

Primul urs al familiei, despre care am mai scris, a fost ursul Ghiță. Era galben și probabil flocos la vremea lui. Pe vremea mea era năpîrlit și cu un singur ochi. Mama l-a primit cînd a-mplinit 2 ani. Îl botezase după unchiul Ghiță, chiabur, conform terminologiei epocii. Și închis la Canal de comuniști. L-am mai prins și eu pe unchiul Ghiță, cînd eram mică și mergeam la Nămăești, de unde sînt bunicii mei. Am căzut în urzicile lui și am aflat că avea o moară.

În copilăria mea, ursul Ghiță a fost mai mereu fără un ochi. La un moment dat, i-am înlocuit ambii ochi cu niște mărgele, și așa a revenit la un oarecare normal. A fost simbolul jucăriilor decrepite și uzate care nu e cazul să fie aruncate. Care trebuie păstrate și tratate la fel ca celelalte. A fost purtătorul de cuvînt al defavorizaților și apărătorul diferențelor. Întemeietorul azilului pentru jucăriile stricate, care erau reparate și cîrpite. A rezistat eroic ani buni, pînă-n copilăria copilului meu, cînd a fost pasat, cu succes, ca o moștenire de familie ce era.

În toată copilăria mea din anii ʼ70 am avut urși mici și galbeni, chinezești. Aveau o blană flocoasă, precum Ghiță în tinerețe, și abia de li se deslușeau ochii. Probabil de asta îi botezasem pe toți Blăniță. Blăniții erau preferații mei, nu se știe de ce. Spun „Blăniții”, pentru că au fost mai mulți, vreo trei. Nu au avut o soartă prea bună, mereu îi uitam ori îi pierdeam pe undeva. Pentru că îi luam cu mine mai peste tot, prin oraș. Într-o zi, cînd mă întorceam cu unul dintre Blăniți în mînă, pe Șoseaua Giurgiului, o fetiță din cartier a-ncercat să mi-l smulgă. A tras pur și simplu de el. Eu mi l-am apărat, am ținut de el cu toată puterea și n-a reușit să mi-l ia. Dar m-a marcat incidentul.

p23 ursul galbioru jpg jpeg

                                                             Cu ursul Gălbioru

La un moment dat, l-am primit pe ursul Gălbioru. Nu știu cum se face, dar se continua tradiția urșilor galbeni. Era un Ghiță al anilor ʼ70. Alter ego-ul lui Ghiță din era comunistă. Un urs mare, mare cît o păpușă „Arădeanca“ și care, atunci cînd îl aplecai, mormăia. Pe vremea aia mi s-a părut mare lucru. Jucăriile, cu excepția celor chinezești cu cheiță, nu prea făceau nimic. Erau doar niște imitații stilizate și statice. L-am îndrăgit imediat pe Gălbioru și a devenit prietenul cel mai bun al unei păpuși pe care o primisem de la nașa mea din Germania, mare eveniment mare. Păpușa avea pistrui și părul roșu, prins în codițe, și nu era alta decît eroina lui Astrid Lindgren, Pippi Langstrumpf. Ea devenise păpușa mea preferată și pentru că într-adevăr îmi plăcea, dar și fiindcă trecuse, ca o adevărată eroină, prin aventuri sinistre la vamă. O ținuseră foarte mult și, pentru că era făcută din ceva moale, burete avea probabil pe dinăuntru, fusese scotocită în toate felurile pînă să sosească la mine, aproape întreagă. Ursul Gălbioru a stat mereu, pînă să ne mutăm, lîngă ea.

Timpul a trecut și urșii s-au schimbat. A venit revoluția din ʼ89 și au pătruns pe piață urși care nu mai erau, în sfîrșit, galbeni. Erau maronii, poate mai aproape de culoarea lor naturală, dar la fel de Disney ca mutre. Și nu doar maronii, ci de toate culorile. Țin minte că, în perioada în care eram gravidă, aveam o ursulică roz, frumos îmbrăcată etc. Și urșii de pluș erau sexualizați, acum. Cînd copilul meu avea vreun an, prin 1997, au apărut urșii uriași. Tot chinezești. Panda și bruni. Țin minte că două dintre primele lui jucării au fost astfel de urși, unul Panda și unul maroniu. Erau mai mari decît el.

Treptat, am început să călătorim prin lume. La Viena și la Paris am descoperit „adevărații” ursuleți de pluș: unii vintage. Cu o blană catifelată, dar nici prea catifelată, cu ochii vizibili pe sub blană, cu o expresie nici drăgălașă, dar nici horror, elegant și îngrijit îmbrăcați. Am descoperit magazine întregi doar cu asemenea ursuleți. Ne-am împrospătat și noi colecția cu cîțiva. Toți cu o anumită demnitate.

Demnitate pe care am întrezărit-o și la ursul Paddington, personajul meu preferat din copilăria odraslei mele. Urmaș al mai duiosului Winnie Ursulețul și al ursului Yogi, din copilăria mea. Succedați de Ted, din filmul cu același nume (Seth MacFarlane, 2012), un urs de pluș înviat, devenit cel mai bun prieten real al eroului, un soi de burlac înrăit în obiceiuri proaste, dar, pînă la urmă, de treabă.

Urșii de pluș, cred, vor rămîne cei mai buni prieteni ai copiilor și ai adulților ce vor să se mai creadă copii. De altfel, și eu țin încă aproape un urs mic și clasic, care, primit într-un moment aproape insuportabil, m-a ajutat să-l depășesc. Iar urșii galbeni, începînd cu Ghiță, și-au păstrat locurile lor binemeritate în istoria și în cutiile familiei.

Foto (sus): cu Ursul Ghiță

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.

Adevarul.ro

image
Avertizări de caniculă şi vijelii pentru toată ţara. Unde se vor înregistra fenomene extreme: harta regiunilor afectate
Avertizări de Cod Portocaliu şi Cod Galben de ploi torenţiale, vijelii şi grindină au fost emise marţi, 5 iulie, pentru mai multe judeţe din ţară.
image
Atacul rechinilor. Ce spun biologii marini despre cazul turistei românce ucise în Marea Roşie a Egiptului
Periodic, rechinii atacă turiştii în Marea Roşie. Ultima victimă este o româncă de 40 de ani din Suceava. Aceasta nu a avut nicio şansă în faţa Marelui Alb care la doar 600 de metri distanţă mai ucisese o turistă din Austria.
image
Cum se vor impozita imobilele şi care este baza de calcul pentru contribuţiile la pensii şi sănătate
Modificările Codului Fiscal prevăd, printre altele, şi modificări ale modului de calcul pentru plata imobilelor, dar şi a bazei de calcul pentru contribuţiile la sănătate şi pensii.

HIstoria.ro

image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.
image
SUA și Republica Dominicană - Cum a eșuat o anexare dorită de (mai) toată lumea
Pe 2 decembrie 1823, într-o vreme când majoritatea coloniilor spaniole din Americi își declaraseră independența sau erau pe cale s-o câștige, președintele SUA, James Monroe, a proclamat doctrina care-i poartă numele și care a devenit unul dintre documentele emblematice ale istoriei politice a SUA și a lumii.