Unde ne e locul

Publicat în Dilema Veche nr. 512 din 5-11 decembrie 2013
La drum – propriul road movie jpeg

De multe ori, în varii circumstanţe, cel puţin eu, una mă întreb dacă mă potrivesc sau nu în locul respectiv. Dacă am ce căuta în acel grup de persoane, din care am ales, mai mult sau mai puţin de bunăvoie, să fac parte pentru o perioadă de timp.

Sigur că asemenea dubii, într-o lume în care oamenii se reped să facă parte din grupuri cu care nu au vreo legătură, ci doar interese, par superflue. Şi totuşi, întrebările care se pun, la prima mînă, sînt următoarele: „Ce înseamnă să-ţi găseşti locul?“ şi „Despre ce fel de «grupuri» e vorba?“ În nici un caz nu e vorba de nu ştiu ce organizaţii iniţiatice, în care să fii admis dacă te dai de trei ori peste cap – evident, nu la propriu... Ci de diverse comunităţi personale şi profesionale în care vrei să te integrezi şi să te simţi – dacă nu confortabil – măcar neutru.

Să-ţi găseşti locul înseamnă cel puţin să fii între nişte oameni care să nu te mai facă să-ţi pui această întrebare. Cu care să comunici fără să deschizi neapărat gura. Cînd înaintezi în vîrstă şi ai prins, aşa, en passant, mai multe epoci şi n-ai înţeles pînă la capăt nici una, ba mai ai şi mania de a-ţi continua studiile toată viaţa (într-un soi de obsesie autoiluministă), pe de o parte, dar şi de a nu fi în vreun fel încartiruit, pe de alta, e chiar greu să reuşeşti acest lucru.

De aceea, în variile grupuri despre care vorbeam, grupuri profesionale, rămîi un soi de prezenţă din altă lume, la propriu: ca-n filmele cu alieni care tranzitează pămîntul, din succintă curiozitate. Se susţin comunicări academice: da, le înţelegi, eşti tolerat în grup, dar mai ai destul pînă să fii tu însuţi actor, pînă să ai curajul unei cercetări proprii serioase şi relevante. Mergi la evenimente mondene şi, da, te saluţi cu diverşi oameni care nu-ţi spun mare lucru, dar nu duci relaţiile mai departe, nu stăpîneşti suficient mecanismele unei lumi îmbîrligate.

Eşti mereu, în lumile astea, „pe punctul de a...“ Simţi că „ai putea...“, că aproape ţi-a venit momentul, dar mereu e ceva ce te ţine şi te face să te dai doi-trei paşi înapoi: „Dacă nu mă pricep destul?“ e întrebarea care te întoarce. Însoţită de ideea veşnică să te mai pregăteşti, pentru că lucrurile astea nu le-ai învăţat sistematic, într-o şcoală...

Mai de mult, cînd mă gîndeam ce vreau să fac, ţin minte că am ales jurnalismul pentru că, mi-am zis atunci, îţi permite să schimbi mereu lumile pe care le cunoşti, mediile în care te mişti, n-ai cum să te plictiseşti. Reversul medaliei: nu cunoşti nici una pînă la capăt şi eşti suspendat între lumi, de frică să nu te împotmoleşti în vreuna dintre ele.

Dar, din fericire, mai sînt şi „grupurile personale“, pe lîngă cele profesionale. Aici, măcar, trebuie să te simţi în largul tău, la locul tău. Sînt „colegii de muncă“ cu care glumeşti, bei, uneori chiar vorbeşti, dar pe care te întrebi dacă-i cunoşti în mod real. Sînt prietenii din facultate cu care, constaţi – cu foarte mici excepţii – că nu prea ai nimic de împărţit. Cu cei din liceu, de care chiar eşti legat, ai lucruri în comun, dar cumva, au rămas prinşi într-un trecut din care, parcă, nu mai scapi niciodată. Apoi, cei din copilărie, şi mai dragi sufletului tău, organici aproape, dar pierduţi prin lumea largă şi posibil de adunat doar din cînd în cînd.

Mai rămîne familia. Şi veţi spune, pe bună dreptate: dacă nici în familie nu-ţi găseşti locul înseamnă că eşti cu totul dus cu pluta... Dar nu se pune problema că nu ţi-l găseşti, ci doar că şi membrii familiei tale, mici şi mari, mai evoluează şi ei, şi au aşteptări diferite de la tine şi de la rolul pe care trebuie să-l îndeplineşti în contextul lor: rol ce devine tot mai responsabil...

Nici unul dintre rolurile astea nu e unilateral: cînd îl îndeplineşti pe unul, se bulucesc şi celelalte pe fundal, în diferite proporţii, ca o cocoaşă a cămilei ce ai devenit... Evident, răspunsul înţeleptului din ce cultură vreţi ar fi că acel loc îl găseşti doar în tine şi în raport cu divinitatea... Dar nu e doar/ chiar aşa: în realitate, ţi-l afli jonglînd abil cu crîmpeie din toate cele amintite pînă acum. Sau măcar cu unele dintre ele. 

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

Vucici
Președintele Serbiei, despre scandalul NIS Petrol / Gazprom din România. Vucici: „Nu are nimic de-a face cu noi!“
Președintele Serbiei, Aleksandar Vucici, se implică în scandalul de spionaj Gazprom din România. Acesta a anunțat că, dacă acuzațiile sunt reale, cei vinovați nu sunt cetățeni sârbi, relatează Euronews Serbia.
catalin boboc secretar de stat FOTO pagina personala Facebook
Cătălin Boboc își dă demisia din PNL. Săgeți liberale la adresa PSD
Cătălin Boboc și-a dat demisia din PNL, în urma unor controverse legate de o posibilă branșare a unui imobil al său la rețeaua electrică. Liberalii au transmis și un mesaj în care au bătut obrazul PSD.
310434630 2326037737570220 1751701072247728578 n jpg
Centura Bucureşti Sud: Ritmul de lucru al constructorului rămâne scăzut pe șantierul Lotului 3
Constructorul de pe şantierul lotului trei al Autostrăzii A0 Sud înaintează greu, foarte greu și deloc, susţin reprezentanţii Asociaţiei Pro Infrastructură (API).

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.