Unde mai există România „profundă“?

Publicat în Dilema Veche nr. 757 din 23-29 august 2018
Unde mai există România „profundă“? jpeg

România nu are autostrăzi – eu, una, mi-am pierdut speranța că le va avea vreodată. A început să mi se pară oarecum firesc să faci cîte zece ore cu mașina de la București pînă în nordul Transilvaniei, să stai blocat în trafic cîte două ore pe Valea Prahovei, în week-end, doar pentru că toată lumea se fîțîie dintr-o parte în alta, iar drumul trece prin stațiuni unde mai există și treceri de pietoni. Dacă nepoții mei, pe care nu-i voi avea niciodată, mă vor întreba cum mi-am petrecut viața adultă, le voi răspunde: bară la bară, pe DN1, ascultînd la maximum Beatles, „Don’t take me down“, și Queen, „Don’t stop me now“. Da, România nu are autostrăzi, în schimb are o mulțime de drumuri naționale și județene găurite, cîrpite, reciclate, pe care circuli cu 60 la oră, care, în schimb, îți oferă peisaje de neuitat, dar care uneori te costă, în cel mai bun caz, cîte o pană, niște capace de roți sau alte piese auto pe care le lași în urmă ca pietricelele din povestea și Hänsel și Gretel (bănuiesc că acolo existau autostrăzi chiar și pe vremea aceea, însă copiii au preferat s-o ia cam șui, prin pădure). Toate aceste drumuri pe care le străbați vrînd-nevrînd îți oferă o imagine despre România „profundă“. De cîțiva ani încoace, am descoperit un astfel de drum între Tîrgu Mureș și Gherla, face legătura între două județe – Mureș și Cluj –, am ajuns să-i cunosc satele și denivelările și încă mi se pare unul dintre cele mai frumoase drumuri pe care le-am parcurs vreodată în România. E aproape pustiu, șerpuiește pe coame de dealuri, coboară și urcă în serpentine line, traversează linii de cale ferată pe unde nu trece nici un tren, apar iazuri, mai apoi lacuri, tot ce vezi în jur e vălurit, în nunațe de verde și de galben. Și e liniște. Dacă te-ai opri ai putea să asculți mierla pînă prin iunie sau pasărea aceea necunoscută pentru mine care scoate niște sunete ca un telefon care se descarcă. Fără să fie spectaculos, drumul ăsta e zen – ar zice unii. Din cînd în cînd, în mijlocul cîmpului, printre lanuri de floarea-soarelui, mai apare cîte o căsuță – mică, izolată, cu cîte un steag tricolor care flutură, din obscure motive patriotice sau poate doar ca să i dea o identitate. Te întrebi iremediabil: cum o fi să locuiești acolo forever, departe de toate? Oare chiar ai fi mai fericit? Sau ai muri de plictiseală? Pe drum nu întîlnești oameni, decît poate duminica, atunci cînd pe terenurile de fotbal de la marginea satelor se joacă „etapa“. Toate aceste mici localități sînt atît de discrete încît viața oamenilor pare să se petreacă dincolo de garduri, de curți, de ferestre, de case, dincolo de orice. Din cînd în cînd mai vezi cîte un moș, singur, în fața magazinului mixt, cu o bere în față, contemplînd. Nu există viermuiala din sud, cu zeci de bărbați în putere, la crîșmă, de la ora opt dimineața. Sau mai zărești cîte o băbuță gen Sfînta Vineri care se deplasează cu cîte un metru pe oră… te vei întoarce în toamnă și o s-o găsești tot acolo. Unde are ea treabă? Unde se tot duce? Te mai întrebi: oare partea asta a României e într-adevăr locuită? Sau pur și simplu ai ajuns într-un „stat paralel“ sau pe un tărîm care nu are nici o legătură cu lumea reală? O căprioară îți sare în fața mașinii și se duce în legea ei.

Citeam de curînd un articol de blog despre aventurile unui turist din Occident în România, construit după noua modă, catchy, a marketingului „invers“ – „Don’t be a tourist in Romania“. Tipul mersese prin Ardeal, pe urmele prințului Charles, prin satele săsești deja trendy, plătise și cîte 100 de euro pe noapte și i se păruse cheap, descoperind niște adevărate „comori ascunse“ ale României – locuri nealterate de civilizație, senzația de întoarcere în timp, vaci care vin seara de la pășune și-și recunosc casele. Veți spune, ca și mine, de altfel, că astfel de sate sînt cam peste tot în România, mai ales în Ardeal, iar oamenii de acolo habar n-au că dețin, de fapt, „comori ascunse“. Sînt sate anonime, doar niște puncte pe harta țării, în care nu se face turism, singura ofertă „comercială“ este magazinul mixt din centru. Aceeași senzație de întoarcere în timp, aceleași vaci și, totuși, acolo nu merge nimeni.

Mereu am avut o slăbiciune pentru hanuri, mai ales din literatură, începînd cu cei trei muschetari, trecînd chiar și prin „Hanul Ancuței“ al lui Sadoveanu, care își are farmecul său, și sfîrșind cu „Poneiul în două picioare“ din Stăpînul Inelelor. Îmi plac aventurile citite, dar mai ales îmi place cînd oamenii se adună undeva ca să se odihnească, mănîncă și beau, povestesc, ca-n viață, de fapt. Uneori momentele de răgaz sînt mai importante decît aventura în sine. În general, hanurile au fost înlocuite de pensiuni, cu una, două, trei margarete, dar nu-i deloc același lucru. Pensiunile nu-s pentru socializare neapărat, sînt doar un soi de case de vacanță care nu-ți aparțin. Totuși, în România „profundă“ (sau nu) mai există încă ideea de „popas“ care mă înduioșează. Am descoperit un astfel de popas la o răscruce de drumuri, între trei sate. Nu este un loc turistic, nu există camere confortabile de închiriat, cu wi-fi sau LCD-uri, nu apare pe booking, unde turistul englez l-ar putea găsi. E doar un loc fără nici un fel de ștaif unde oamenii din zonă își trag sufletul, pe parcursul micilor lor călătorii diurne de 10-20 de kilometri. Aici opresc căruțași, taximetriști, zilieri, bărbați care vor să bea cîte o bere cu amantele din alt sat, departe de neveste și de gura lumii, la țară oricum e foarte greu să te ascunzi. Un loc la vedere și totuși tainic, doar pentru cei care îl cunosc, o curte verde cu cîteva mese din bîrne de lemn. Proprietarii dețin o fermă, se laudă – și nu degeaba – cu „produsele lor organice“ și se luptă ca să se mențină pe piață. Acolo am redescoperit ceafa de porc, roșii cu gust de roșie și pîine de casă, caș care „ține și se maturează timp de șase săptămîni în frigider, își schimbă gustul de la o săptămînă la alta, la început e bun așa cum e, dup-aia poți să-l razi peste salată sau paste, se întărește și nu se strică“. Da, a fost demențial cașul ăla. Dar dincolo de caș sau de gustul cefei de porc, sînt oamenii. Oamenii care se adună la popas, umplu mesele din lemn cu sticle de bere la preț de butic, se îmbată, se ceartă, apoi se împacă, își sorb ciorba de burtă din acele castroane de pe timpuri, albe, cu dungi albastre, dacă e vreo sărbătoare mai apare și vreun scripcar local care nu așteaptă nimic de pe la mese decît zîmbete. Și senzația aia de voie bună care a început să dispară treptat, e înlocuită doar de ingurgitare, regurgitare, somn. Oamenii se transformă în aparate digestive funcționale, însă aici nu, ideea de „popas“ încă își are un rost și dă un ritm vieții.

M-am tot gîndit în ultima vreme dacă încă mai există acea Românie profundă, dincolo de tot ceea ce se întîmplă la nivel politic și chiar social. Ca de fiecare dată cînd mă întorc din Ardeal, am senzația că mă întorc dintr-o altă țară și nu e nici o formă de idealizare aici, doar poate un altfel de mentalitate. Mi-am dat seama că oamenii ăștia, de fapt, o duc bine. Nu atît de bine pe cît ar trebui într-un stat care nu face nimic pentru ei, dar își pot „construi“ o viață suportabilă. Pentru că de cele mai multe ori se bazează doar pe ei înșiși. Captivi în lumea lor de dealuri vălurită, departe de o capitală, de un centru pe care nu prea îl înțeleg, populat de „mitici“, oamenii ăștia reușesc să-și păstreze o onestitate și, implicit, o autenticitate.

Foto: wikimedia commons

implant dentar 11 jpg
De ce să apelezi la implant dentar Megagen?
Dinții reprezintă o parte foarte importantă a corpului uman. Cu ajutorul acestora se produce masticația.
damian jpg
„În artă, nu ești niciodată singur” – Adrian Damian, omul din spatele SynergyX, instalația interactivă care va surprinde zecile de mii de vizitatori de la RDW 2024
Mărturisește că fuge de definiții și se ferește de etichetări. Totuşi, putem spune despre scenograful Adrian Damian că este unul dintre cei mai talentați artiști din generația lui și că superputerea lui este să transforme spațiile în personaje.
eveniment2 jpg
Sadeck Waff a semnat momentul surpriză din cadrul evenimentului IQOS Together X
Evenimentul aniversar a celebrat spiritul IQOS printr-un festival al simțurilor dedicat comunității. Toate simțurile au fost activate într-o simfonie de mișcări și culori al cărei punct culminant a fost invitatul special al evenimentului.
igiena jpg
Lucruri pe care nu le știai despre istoria igienei și a îngrijirii personale
În multe culturi tradiționale ale lumii, femeile necăsătorite trebuiau să acorde mai multă atenție aspectului și igienei corporale, decât altele.
featured image (4) jpg
Cine a fost Loki în mitologia nordică?
Loki este unul dintre cei mai cunoscuți zei din mitologia nordică. Este considerat un zeu al focului și al magiei și poate lua diverse forme, atât umane cât și animale.
Halate si prosoape de baie jpg
Cadouri pentru evenimente: prosoape de baie și seturi de halate matrimoniale
Odată cu creșterea temperaturilor, tot mai multe evenimente sunt organizate de către persoanele apropiate.
Cum ne pregătim pentru Paște jpg
Cum ne pregătim pentru Paște
Masa de Paște este un moment special în care familia și prietenii se adună pentru a sărbători și a petrece timp împreună.
credite jpg
Ce putem face atunci când avem nevoie de un credit rapid?
Dacă te confrunți cu diferite situații financiare urgente, care nu pot fi amânate, trebuie să știi că sunt mai multe modalități prin care poți lua credite rapide.
Sanatatea ficatului  Cum identifici semnele unui ficat bolnav jpg
Sănătatea ficatului: Cum identifici semnele unui ficat bolnav
Ficatul este un organ vital în corpul omului, fiind implicat în sute de procese, printre care: digerarea alimentelor, eliminarea deșeurilor din organism și producerea unor factori de coagulare care facilitează circulația sângelui.
Rolul esential al adjuvantilor in optimizarea pesticidelor jpg
Rolul esențial al adjuvanților în optimizarea pesticidelor
Condițiile de mediu, intemperiile, buruienile, precum și bolile și dăunătorii plantelor reprezintă tot atâtea provocări pentru fermierii moderni.
IMG 20240408 WA0011 jpg
Casa Memorială „Amza Pellea”, din Băilești, a fost redeschisă publicului
Manifestările dedicate cinstirii memoriei îndrăgitului actor român, născut în inima Olteniei, au debutat pe 6 aprilie, pe scena Teatrului Național Marin Sorescu din Craiova, locul în care și-a început fascinanta călătorie în lumea artistică.
pompy ciepła (2) jpg
Pompe de căldură - utilizarea, funcționarea și tipurile acestora
În ultimii ani, pompe de căldură s-au remarcat intre dispozitivele utilizate în sistemele moderne de încălzire.
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.

Adevarul.ro

image
Cum vă ajută mersul pe jos de trei ori pe săptămână. Specialiștii spun că reduce la jumătate riscul de reapariţie a durerilor lombare
Mersul pe jos de trei ori pe săptămână pentru a atenua durerile de spate reduce aproape la jumătate riscul de reapariție a acestora, potrivit primului studiu de acest gen, publicat de The Guardian.
image
România – Ucraina, ce nu ni s-a spus: decizia luată și ținută secret după meciul istoric de la Munchen
Partida de luni va avea efecte pe termen scurt și lung. În primul rând, ne putem gândi, în mod realist, la calificarea în optimi. La fel de important însă e un alt subiect care, deocamdată, n-a „transpirat“ în mass-media.
image
Curiozități despre solstițiul de vară din 2024. Locul din România unde se descifrau tainele cerului VIDEO
Cel mai timpuriu solstițiu de vară din ultimele două secole va avea loc joi, 20 iunie. În România, ora 23:50 marchează momentul solstițiului și începutul verii astronomice.

HIstoria.ro

image
Iuliu Maniu interceptat de Siguranță la ordinul lui Armand Călinescu
În 1932 Armand Călinescu e subsecretar de stat la Interne. La 5 decembrie el se mărturisește Jurnalului, ținut zilnic și pe ascuns:
image
,,Haide, haide RPR, du-ne la victorie!” România la preliminariile „Euro 1960”
Pe 6 iunie 1958, Agerpres anunța că Uniunea Europeană de Fotbal (UEFA), în cadrul congresului său ținut la Stockholm, a luat hotărârea organizării competiției internaționale „Cupa Europei”.
image
Jurnalul lui Mihail Bulgakov, confiscat de NKVD
Manuscrisele nu ard!, proclamă solemn domnul Woland în Maestrul şi Margareta al lui Bulgakov.