Un televizor Sport, romanțe și o butelie rusească, în tîrg la Vitan – cum „recuperăm” anii ʼ90?

Publicat în Dilema Veche nr. 889 din 22 - 28 aprilie 2021
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg

Vorbeam zilele trecute cu Mirel Bănică despre bazarurile și tîrgurile de vechituri de prin anii ’90, tot acel kitsch sublim apărut peste noapte într-o țară marcată de sărăcie care plonjase în „economia de piață“. E o lume aproape dispărută, îngropată, ca și cum nici n-ar fi fost. O lume incredibilă și absurdă în felul ei. Am scotocit după acest text pe care l-am scris în aceiași ani ’90 despre tîrgul de la Vitan. Dincolo de partea amuzantă a lui, cred că are o valoare de document, anii ’90 merită „recuperați“, cu bune și cu rele, așa  cum fost ei.

Duminică dimineața, în jur de ora nouă. Același autobuz 135 și de data aceasta plin ochi, cu inevitabilele mici conflicte legate de cine și de ce stă pe scaun și comentariile de rigoare. Se pare, totuși, că nimeni nu vrea „să coboare la prima“, căci mașina se golește instantaneu la o singură stație, foarte aproape de capăt. Mulțimea, deja nervoasă și apatică, se scurge pe strada care duce spre talcioc. Eu și Radu, prietenul pe care îl însoțesc, ne lăsăm purtați de val și ne pomenim pe malul Dîmboviței, simțind o adiere răcoroasă, ca briza de la mare care ne dă o stare de bună dispoziție. Nu știm de unde și pînă unde se întinde tîrgul de la Vitan. Deja am reperat primii comercianți cu marfa întinsă de-a dreptul pe asfalt, pe ziare și folii din plastic, ceea ce probabil că vom face și noi, primele telefoane furate, purtate din mînă în mînă, în scopul vînzării, primele piese auto ruginite, înșirate pe capote de mașini și astea niște rable, cu afișe lipite pe parbriz: „An de fabricație 1982, stare de funcționare excelentă!“.

Radu mă informase cu cîteva zile înainte că vrea „să-și mărite“ televizorul Sport moștenit de la un unchi și alte cîteva vechituri care-i ocupă prea mult loc în casă, dar nu știa unde. În tîrg la Vitan, am propus eu, iar el a insistat să-l însoțesc. „Dacă scot mai mult de cinci sute de mii, fac cinste și dacă nu, tot fac cinste!“ Puteam să-l refuz? Prin urmare, iată-ne pe amîndoi cu două rucsacuri în spate care conțineau „marfa“: televizorul, fără antenă, două aparate foto, un Smena și unul chinezesc, două aparate de radio, un Gloria și altul care semăna cu o stație de emisie-recepție folosită probabil în al doilea război mondial, o pereche de role „de firmă“, colecția de discuri, o butelie de camping rusească, fără gaz, un set de carioci cu douăzeci și patru de culori.

Mai întîi trebuia să ochim un loc bun, la umbră căci se anunțase o zi caniculară, dar și cu „vad comercial“. Am descoperit o porțiune de bordură destul de dreaptă, fără bălți de ulei, aflată în vecinătatea unei camionete care putea sluji drept paravan între noi și soare, în cazul în care soarele ar sta mereu în același loc (dar această problemă ne-a scăpat din vedere!). Locul era însă ocupat de un nene cu o umbreluță fixată pe pălărie. Amabil, și-a mutat șuruburile și niște piese auto pentru Dacie ceva mai încolo, pe aceeași bordură. Radu a curățat locul de coji de semnințe, a întins cele două ziare pregătite de acasă și și-a înșirat marfa într-un mod cît mai atractiv.

Nenea cu umbreluță s-a repezit la discuri și, după ce s-a uitat cu atenție, și-a ales unul cu Vasile Lupu, „romanțe de neuitat“. „Zece mii? Uite că vă fac eu safteaua! Da’ nu trebuia să veniți cu ele aici, trebuia să mergeți la talcioc la Obor. Aicea oamenii vin mai mult pentru mașini și piese. D-asta m-am cărat și io cu ruginiturile astea!“ După aceea, omul s-a arătat foarte încîntat de achiziționarea discului, „Știți, io sînt un mare romantic!“, dar a realizat că are o mare problemă, ­„N-am unde să-l ascult, că mi s-a stricat pickup-ul! Acu’ trebe să vînd toată marfa, ca să-mi iau unu’ nou!“.

Între timp, prin fața „tarabei“ noastre se perindau cei dintîi clienți. Televizorul a avut mare succes: l-am vîndut după primul sfert de oră. Un cuplu tînăr, amîndoi în bermude, maiouri și șlapi, care ne-au destăinuit că marele lor vis este să aibă în camera lor închiriată de pe Șoseaua Chitilei un televizor. Ne-au înduioșat așa de tare, că am lăsat televizorul de la patru sute de mii la trei sute cincizeci. Trebuia însă „probat“, iar nenea cu umbreluță ne-a trimis la unica priză de pe o rază de un kilometru, la o terasă cu bere la halbă și mici. Aici, băiatul de la grătar ne-a informat scurt: „Vă costă douăzeci de mii să băgați la priză și haideți mai repede, să nu vină patronu’!“.

Cînd ne-am întors la bordura noastră, soarele trecuse binișor de camionetă, iar singurul petic de umbră mai rămăsese doar în dreptul unei roți. Între „taraba“ noastră și a amatorului de romanțe se înghesuise o tanti care vindea niște tricouri chinezești, niște punguțe de cadouri cu slipici și o impresionantă pereche de coarne de cerb care au atras mulți clienți cu ghiuluri și burți revărsate peste șorturi. Tanti nu prea îndrăznea să rostească suma, un milion, în schimb îi păcălea cu tricourile cu imprimeuri cauciucate, trei la cincizeci. Am înțeles că „podoabele carpatine“, cum le zicea ea coarnelor, făceau parte din strategia de piață. Și noi vindeam rolele tot cu un milion, dar în afară de cîțiva puștani care căscau gura la ele și-și înghionteau părinții și de un ins care ne oferea două sute de mii, căci „io n-am ce face cu ele, le iau pentru roți, că-s din silicon!“, nu atrăgeau pe nimeni. În schimb, am vîndut aparatul de radio Gloria unui tip cu mustață, foarte guraliv, care ne-a povestit cum niște indivizi de la el din cartier au un post de radio pirat, la care dau non-stop „manele și lăutărească, cele mai noi piese“. Un moșuleț care căra după el, tot în scopul comercializării, patru bibelouri și cinci mileuri, „făcute de soția, cu mînuța ei“, s-a arătat interesat de celălalt radio, cel preistoric. A vrut să vadă dacă merge și, ca un făcut, vechitura n-a prins nici un post, a început doar să piuie prelung de ne-a asurzit pe toți. „Uite, tataie, că prinde posturi de extratereștri!“, a rîs nenea cu umbreluță. Pînă la urmă, moșul l-a tot sucit și a reușit să intre pe calea undelor în direct cu un meci de fotbal din divizia B. Toată bordura noastră, dar și cea de vizavi, a devenit brusc atentă, iar bătrînelul nu-și mai încăpea în piele de bucurie, „Nu-i așa că se vede că eram electronist amator în tinerețe?“. S-a rugat de noi să-i dăm radioul contra o balerină și un mileu. Și el ne-a înduioșat destul de tare, așa că am acceptat tîrgul.

Atunci a venit proprietarul camionetei, care a plecat cu mașina și am rămas total cu ochii în soare, lac de transpirație și invidiindu-i pe cei cu umbreluțe pe pălărie, coifuri din ziare etc. Cineva a mai întrebat dacă aparatul Smena e în stare de funcționare și iar nenea de alături l-a luat la rost: „Ați văzut Smena care să nu meargă?“. Clientul i-a răspuns că avea și el pe timpuri un Smena cu care făcea poze la mare, dar l-a scăpat în apă și după aceea n-a mai mers. A mai zis că ar vrea să-l ia dacă mai stăm cel puțin o jumătate de oră ca să cumpere mai întîi niște planetare, căci pentru asta venise. Între timp, am vîndut aparatul chinezesc, unui puști de vreo paișpe ani care a fost așa de bucuros, că ne-a tras și pe noi (cu tot cu coane de cerb) în poză (aparatul avea un film înăuntru) ca să ne aibă ca amintire. De butelie s-au interesat mulți, dar n-a cumpărat-o nimeni, fiindcă era rusească, nu poloneză, și am dedus că polonezele sînt cele mai bune.

Pînă la urmă, muiați de tot de căldură, n-am mai rezistat și ne-am decis să strîngem. Radu și-a numărat banii, scosese în jur de șase sute de mii. Am aterizat la prima terasă, care nu era alta decît cea cu priză, am comandat bere și mici. Băiatul de la grătar ne-a întrebat dacă nu mai vrem să probăm vreo „sculă“: „Dacă consumați aicea, priza e din partea casei!“. A rîs, am rîs și noi, apoi am început să facem fotografii cu Smena, iar Radu s-a decis să nu mai vîndă aparatul, redescoperindu-i multiplele-i calități. Pe scurt și ca să închei, am petrecut una dintre cele mai tonice duminici din acest an; probabil că, dacă stai cîteva ore printre vechituri, începi să te simți ca nou!

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.

Adevarul.ro

image
Avertizări de caniculă şi vijelii pentru toată ţara. Unde se vor înregistra fenomene extreme: harta regiunilor afectate
Avertizări de Cod Portocaliu şi Cod Galben de ploi torenţiale, vijelii şi grindină au fost emise marţi, 5 iulie, pentru mai multe judeţe din ţară.
image
Atacul rechinilor. Ce spun biologii marini despre cazul turistei românce ucise în Marea Roşie a Egiptului
Periodic, rechinii atacă turiştii în Marea Roşie. Ultima victimă este o româncă de 40 de ani din Suceava. Aceasta nu a avut nicio şansă în faţa Marelui Alb care la doar 600 de metri distanţă mai ucisese o turistă din Austria.
image
Cum se vor impozita imobilele şi care este baza de calcul pentru contribuţiile la pensii şi sănătate
Modificările Codului Fiscal prevăd, printre altele, şi modificări ale modului de calcul pentru plata imobilelor, dar şi a bazei de calcul pentru contribuţiile la sănătate şi pensii.

HIstoria.ro

image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.
image
SUA și Republica Dominicană - Cum a eșuat o anexare dorită de (mai) toată lumea
Pe 2 decembrie 1823, într-o vreme când majoritatea coloniilor spaniole din Americi își declaraseră independența sau erau pe cale s-o câștige, președintele SUA, James Monroe, a proclamat doctrina care-i poartă numele și care a devenit unul dintre documentele emblematice ale istoriei politice a SUA și a lumii.