Un televizor Sport, romanțe și o butelie rusească, în tîrg la Vitan – cum „recuperăm” anii ʼ90?

Publicat în Dilema Veche nr. 889 din 22 - 28 aprilie 2021
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg

Vorbeam zilele trecute cu Mirel Bănică despre bazarurile și tîrgurile de vechituri de prin anii ’90, tot acel kitsch sublim apărut peste noapte într-o țară marcată de sărăcie care plonjase în „economia de piață“. E o lume aproape dispărută, îngropată, ca și cum nici n-ar fi fost. O lume incredibilă și absurdă în felul ei. Am scotocit după acest text pe care l-am scris în aceiași ani ’90 despre tîrgul de la Vitan. Dincolo de partea amuzantă a lui, cred că are o valoare de document, anii ’90 merită „recuperați“, cu bune și cu rele, așa  cum fost ei.

Duminică dimineața, în jur de ora nouă. Același autobuz 135 și de data aceasta plin ochi, cu inevitabilele mici conflicte legate de cine și de ce stă pe scaun și comentariile de rigoare. Se pare, totuși, că nimeni nu vrea „să coboare la prima“, căci mașina se golește instantaneu la o singură stație, foarte aproape de capăt. Mulțimea, deja nervoasă și apatică, se scurge pe strada care duce spre talcioc. Eu și Radu, prietenul pe care îl însoțesc, ne lăsăm purtați de val și ne pomenim pe malul Dîmboviței, simțind o adiere răcoroasă, ca briza de la mare care ne dă o stare de bună dispoziție. Nu știm de unde și pînă unde se întinde tîrgul de la Vitan. Deja am reperat primii comercianți cu marfa întinsă de-a dreptul pe asfalt, pe ziare și folii din plastic, ceea ce probabil că vom face și noi, primele telefoane furate, purtate din mînă în mînă, în scopul vînzării, primele piese auto ruginite, înșirate pe capote de mașini și astea niște rable, cu afișe lipite pe parbriz: „An de fabricație 1982, stare de funcționare excelentă!“.

Radu mă informase cu cîteva zile înainte că vrea „să-și mărite“ televizorul Sport moștenit de la un unchi și alte cîteva vechituri care-i ocupă prea mult loc în casă, dar nu știa unde. În tîrg la Vitan, am propus eu, iar el a insistat să-l însoțesc. „Dacă scot mai mult de cinci sute de mii, fac cinste și dacă nu, tot fac cinste!“ Puteam să-l refuz? Prin urmare, iată-ne pe amîndoi cu două rucsacuri în spate care conțineau „marfa“: televizorul, fără antenă, două aparate foto, un Smena și unul chinezesc, două aparate de radio, un Gloria și altul care semăna cu o stație de emisie-recepție folosită probabil în al doilea război mondial, o pereche de role „de firmă“, colecția de discuri, o butelie de camping rusească, fără gaz, un set de carioci cu douăzeci și patru de culori.

Mai întîi trebuia să ochim un loc bun, la umbră căci se anunțase o zi caniculară, dar și cu „vad comercial“. Am descoperit o porțiune de bordură destul de dreaptă, fără bălți de ulei, aflată în vecinătatea unei camionete care putea sluji drept paravan între noi și soare, în cazul în care soarele ar sta mereu în același loc (dar această problemă ne-a scăpat din vedere!). Locul era însă ocupat de un nene cu o umbreluță fixată pe pălărie. Amabil, și-a mutat șuruburile și niște piese auto pentru Dacie ceva mai încolo, pe aceeași bordură. Radu a curățat locul de coji de semnințe, a întins cele două ziare pregătite de acasă și și-a înșirat marfa într-un mod cît mai atractiv.

Nenea cu umbreluță s-a repezit la discuri și, după ce s-a uitat cu atenție, și-a ales unul cu Vasile Lupu, „romanțe de neuitat“. „Zece mii? Uite că vă fac eu safteaua! Da’ nu trebuia să veniți cu ele aici, trebuia să mergeți la talcioc la Obor. Aicea oamenii vin mai mult pentru mașini și piese. D-asta m-am cărat și io cu ruginiturile astea!“ După aceea, omul s-a arătat foarte încîntat de achiziționarea discului, „Știți, io sînt un mare romantic!“, dar a realizat că are o mare problemă, ­„N-am unde să-l ascult, că mi s-a stricat pickup-ul! Acu’ trebe să vînd toată marfa, ca să-mi iau unu’ nou!“.

Între timp, prin fața „tarabei“ noastre se perindau cei dintîi clienți. Televizorul a avut mare succes: l-am vîndut după primul sfert de oră. Un cuplu tînăr, amîndoi în bermude, maiouri și șlapi, care ne-au destăinuit că marele lor vis este să aibă în camera lor închiriată de pe Șoseaua Chitilei un televizor. Ne-au înduioșat așa de tare, că am lăsat televizorul de la patru sute de mii la trei sute cincizeci. Trebuia însă „probat“, iar nenea cu umbreluță ne-a trimis la unica priză de pe o rază de un kilometru, la o terasă cu bere la halbă și mici. Aici, băiatul de la grătar ne-a informat scurt: „Vă costă douăzeci de mii să băgați la priză și haideți mai repede, să nu vină patronu’!“.

Cînd ne-am întors la bordura noastră, soarele trecuse binișor de camionetă, iar singurul petic de umbră mai rămăsese doar în dreptul unei roți. Între „taraba“ noastră și a amatorului de romanțe se înghesuise o tanti care vindea niște tricouri chinezești, niște punguțe de cadouri cu slipici și o impresionantă pereche de coarne de cerb care au atras mulți clienți cu ghiuluri și burți revărsate peste șorturi. Tanti nu prea îndrăznea să rostească suma, un milion, în schimb îi păcălea cu tricourile cu imprimeuri cauciucate, trei la cincizeci. Am înțeles că „podoabele carpatine“, cum le zicea ea coarnelor, făceau parte din strategia de piață. Și noi vindeam rolele tot cu un milion, dar în afară de cîțiva puștani care căscau gura la ele și-și înghionteau părinții și de un ins care ne oferea două sute de mii, căci „io n-am ce face cu ele, le iau pentru roți, că-s din silicon!“, nu atrăgeau pe nimeni. În schimb, am vîndut aparatul de radio Gloria unui tip cu mustață, foarte guraliv, care ne-a povestit cum niște indivizi de la el din cartier au un post de radio pirat, la care dau non-stop „manele și lăutărească, cele mai noi piese“. Un moșuleț care căra după el, tot în scopul comercializării, patru bibelouri și cinci mileuri, „făcute de soția, cu mînuța ei“, s-a arătat interesat de celălalt radio, cel preistoric. A vrut să vadă dacă merge și, ca un făcut, vechitura n-a prins nici un post, a început doar să piuie prelung de ne-a asurzit pe toți. „Uite, tataie, că prinde posturi de extratereștri!“, a rîs nenea cu umbreluță. Pînă la urmă, moșul l-a tot sucit și a reușit să intre pe calea undelor în direct cu un meci de fotbal din divizia B. Toată bordura noastră, dar și cea de vizavi, a devenit brusc atentă, iar bătrînelul nu-și mai încăpea în piele de bucurie, „Nu-i așa că se vede că eram electronist amator în tinerețe?“. S-a rugat de noi să-i dăm radioul contra o balerină și un mileu. Și el ne-a înduioșat destul de tare, așa că am acceptat tîrgul.

Atunci a venit proprietarul camionetei, care a plecat cu mașina și am rămas total cu ochii în soare, lac de transpirație și invidiindu-i pe cei cu umbreluțe pe pălărie, coifuri din ziare etc. Cineva a mai întrebat dacă aparatul Smena e în stare de funcționare și iar nenea de alături l-a luat la rost: „Ați văzut Smena care să nu meargă?“. Clientul i-a răspuns că avea și el pe timpuri un Smena cu care făcea poze la mare, dar l-a scăpat în apă și după aceea n-a mai mers. A mai zis că ar vrea să-l ia dacă mai stăm cel puțin o jumătate de oră ca să cumpere mai întîi niște planetare, căci pentru asta venise. Între timp, am vîndut aparatul chinezesc, unui puști de vreo paișpe ani care a fost așa de bucuros, că ne-a tras și pe noi (cu tot cu coane de cerb) în poză (aparatul avea un film înăuntru) ca să ne aibă ca amintire. De butelie s-au interesat mulți, dar n-a cumpărat-o nimeni, fiindcă era rusească, nu poloneză, și am dedus că polonezele sînt cele mai bune.

Pînă la urmă, muiați de tot de căldură, n-am mai rezistat și ne-am decis să strîngem. Radu și-a numărat banii, scosese în jur de șase sute de mii. Am aterizat la prima terasă, care nu era alta decît cea cu priză, am comandat bere și mici. Băiatul de la grătar ne-a întrebat dacă nu mai vrem să probăm vreo „sculă“: „Dacă consumați aicea, priza e din partea casei!“. A rîs, am rîs și noi, apoi am început să facem fotografii cu Smena, iar Radu s-a decis să nu mai vîndă aparatul, redescoperindu-i multiplele-i calități. Pe scurt și ca să închei, am petrecut una dintre cele mai tonice duminici din acest an; probabil că, dacă stai cîteva ore printre vechituri, începi să te simți ca nou!

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.