Ultima vizită

Publicat în Dilema Veche nr. 791 din 18-24 aprilie 2019
Ultima vizită jpeg

Unele case ajung la finalul vieţii şi sînt demolate. Puţine şi-o reîncep, într-o formă nouă, mai confortabilă, mai adaptată zilelor noastre. În ambele situaţii este necesară vizita specialiştilor, pentru întocmirea documentaţiilor necesare. Este ultima vizită înainte de desfiinţare sau remodelare. Se deschid, cu această ocazie, case vechi care au stat închise cu anii; aerul din ele este stătut, praful netulburat. Oamenii lasă în urmă tot ce nu le este folositor, tot ce nu pot sau nu vor să ia cu ei…

Am cunoscut un muncitor care avea o colecţie întreagă de obiecte de artă găsite pe după sobele caselor pe care le demolase: sfeşnice din alamă, farfurioare şi mileuri, căzute cine ştie cînd în spaţii greu accesibile. În garajul din curte improvizase un mic muzeu cu vînzare. Într-o firidă cotită, cineva a găsit o cutie de cartuşe din al Doilea Război Mondial şi a trebuit să dea declaraţii lungi şi anevoioase la poliţie cu privire la regimul armelor şi muniţiilor. Într-un hotel de la 1900 am găsit, în sertarele decrepitelor noptiere, Biblii, şi am luat una cu mine, chit că era în germană. Proprietarul unei case de la 1911, care tocmai o vînduse în cadrul unei tranzacţii profitabile, avea obligaţia contractuală să o golească în termen de trei zile de mobila făcută pe comandă prin anii ‘30. Servanta cu mînere şi coloane din alamă, biblioteca cu uşile zornăind de cristale, oglinda rotundă imensă, masa şi scaunele, dormitorul, toate trebuiau evacuate, iar proprietarul ar fi vrut să le doneze cuiva care să le poată demonta profesionist, transporta, recondiţiona minimal şi folosi în continuare. Nu le-a vrut nimeni, aşa încît, după cele trei zile, au venit cîţiva zdrahoni cu răngi, au mărunţit şi au încărcat mobila în remorcă.

Casele vechi înmagazinează incredibil de multe obiecte perfect inutile, care şi-au trăit traiul şi acum nu fac decît să-i încurce teribil pe noii proprietari: sobe, coşuri, sfeşnice, pianine dezacordate, cărţi vechi, covoare şi fotolii roase, haine mîncate de molii, fierărie ruginită, blaturi din piatră ciobite, statuete şi bibelouri, mileuri, lămpi cu abajur, tablouri decorative cu flori şi peisaje contemplative, perdele croşetate şi draperii zdrenţuite de pisicile care trăiau acum 70 de ani. Obiecte care au rezistat tăvălugului comunist, conservate de oameni ca o amintire sfîntă a epocii dinainte. Obiecte păstrate cu mari sacrificii şi, adesea, cu teama că modul de viaţă burghez avea să dea de gîndit feluriţilor angajaţi ai Securităţii care vizitau casele folosind pretexte de o stupiditate perfect legitimatoare. Obiecte care, odată cu moartea proprietarilor, a celor care ştiau la ce folosiseră, a celor care aveau amintiri legate de ele, rămîn doar o povară volumetrică, un spaţiu ocupat în condiţiile în care metrul pătrat construit poate costa 2000 de euro.

Casele noi sînt albe şi au mobilier minimalist, colţuri agresive, melamină lucioasă, sticlă fumurie şi metal. Bibliotecile vechi din lemn, cu coloane cioplite, încrustate cu simboluri heraldice, găzduind sute de volume, s-au mutat într-o tabletă care luceşte discret lîngă cele cinci telecomenzi care controlează sistemul audio-video al locuinţei. De mileuri nu mai este nevoie, pentru că melamina nu se zgîrie. Peisajele contemplative au cedat locul art-print-urilor pe canvas cu peisaje asiatice cufundate într-o ceaţă străpunsă de o lumină ireală. Covoarele profund neigienice lipsesc, aşa cum lipsesc şi celelalte lucruri inutile care împodobeau odinioară o casă: portretele bunicilor, pernele de zestre brodate de mînă, feţele de masă din mătase, tacîmurile din alpaca argintată şi vesela pentru ocazii. Obiectele vechi nu-şi mai găsesc locul. În schimb, rafturile orizontale care amplifică vizual spaţiul camerei de zi susţin cu mîndrie suveniruri din excursii: măşti africane din abanos, pumnale japoneze de seppuku, statuete din bronz turnat la rece, sticlă de Murano. Trofee capabile să te valideze social, la fel ca fotografiile publice încărcate în timp real pe reţelele de socializare: fericirea de a schia pe gheţarii Franţei ori epifania scăldatului în golfurile paradiziace ale Thailandei.

Progresul îl îndepărtează pe omul contemporan de locuinţa lui. Într-o perioadă de pace şi supraabundenţă, orice surplus este inutil, inclusiv surplusul de memorie. Atunci cînd orice lucru este accesibil imediat, accentul se mută pe experienţele mai greu accesibile, aflate la mii de kilometri distanţă. Memoria şi cultura nu mai sînt validatori sociali, fiind înlocuite de popularitate şi lipsă de inhibiţii. Cultura strămoşilor, transmisă prin casele lor, complexează şi încurcă. Este inadecvată şi nu mai înseamnă nimic. Este o povară care trebuie aruncată din montgolfierul progresului, ecologic, sustenabil, verde.

Acesta se înalţă triumfător deasupra norului alb care învăluie oraşul memoriei, acolo unde bile demolatoare şi excavatoare cu gheară muşcă feroce din arcadele, ogivele, coşurile şi firidele bătrînelor case care au primit ultima vizită… 

Lorin Niculae este profesor la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu“ din București.

Foto: adevarul.ro

Cea mai bună parte din noi jpeg
Promite-mi doar ce poți
„Pot să-ți promit că voi fi atent, că voi încerca să nu greșesc, dar nu pot să-ți promit că o să mă fac bine”.
Zizi și neantul jpeg
Alte stradale
Dar astăzi strada, în general, a devenit mai agresivă. Poate la fel de plină ca-n anii ’90, dar într-un alt mod.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Două kilograme și jumătate și alte cugetări
Este un text despre lipsa de acceptare a bolii și a morții.
E cool să postești jpeg
Cum inventezi mîndria națională
Ne iubim, așadar, compatrioții? Ne simțim bine în România? Sîntem mulțumiți cu traiul nostru?
p 20 WC jpg
Din ce sînt alcătuite viețile noastre?
Altfel, lumea nu este locuită nici de păcătoși iremediabili, nici de creștini perfecți. Intervalul este numele metafizic al obișnuitului pe care îl locuim.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Marele Premiu pentru filosofie al Academiei Franceze
Anca Vasiliu a contribuit constant la crearea punților dintre cultura care a primit-o și i-a recunoscut totodată expresivitatea stilistică a scrierilor sale
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Gino a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai bătrîn cîine din lume: are 22 de ani și încă se ține bine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.

Adevarul.ro

femeie inele de aur mana bijuterii shutterstock 1966151602 jpg
Zodiile care nu trebuie să poarte aur sub nicio formă. Cum alungi ghinionul adus de bijuterii
Deși este unul dintre cele mai iubite metale prețioase, poartă ghinion. Un astrolog celebru spune de ce nu e bine să purtăm aur. Totodată, există și un ritual simplu prin care se alungă spiritele rele.
cum poti avea succes la interviul de angajare jpeg
Noua strategie folosită de angajați pentru a obține măriri de salariu
Tot mai mulți angajați se arată interesați de posturi pe care nu au nicio intenție să le accepte doar ca să își forțeze șefii de la actualul loc de muncă să le ofere o mărire de salariu, arată Business Insider.
Multe localități din Siberia nu au căldură FOTO SHUTTERSTOCK
Rușii din Siberia îngheață în case: „Ucraina supraviețuiește fără încălzire, iar aici, în Hakasia, viața este îngrozitor de grea”
Rușii din regiunile cele mai izolate ale Rusiei sunt lăsați să înghețe, în timp ce președintele țării Vladimir Putin cheltuiește zeci de miliarde de dolari purtând un război de cucerire în Ucraina.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.