Turism ecologic și mitologic
Cele două tipuri de turism din titlu, care rimează, sînt destul de greu de găsit la noi. Cel din urmă poate fi, eventual, „întreprins“ ceva mai uşor, pentru că mit poate deveni orice… Cel ecologic însă, de cele mai multe ori, cel puţin în România, e doar o formă fără fond.
Tocmai de aceea, invitaţia la Tăşuleasa Social, cu ocazia celui mai recent proiect al lor, „Pădurea pedagogică“, poate fi considerată un eveniment. Un eveniment ecologic real într-un domeniu plin, altfel, de aparenţe… Tăşuleasa Social este o asociaţie, creată în 2000, după numele muntelui la poalele căruia îşi are sediul, care îşi propune să-i înveţe pe tinerii voluntari, în principiu elevi de liceu, să se implice în problemele ecologice şi sociale ale zonei. Asociaţia a fost înfiinţată în judeţul Bistriţa-Năsăud, de Alin Uhlmann Uşeriu, reîntors pe pămînturile bunicilor după ce emigrase în Germania. Sintetizînd rezultatele multor proiecte desfăşurate la Tăşuleasa, aflăm de pe site-ul lor că: „Am intervenit în cinci dintre inundaţiile mari din România, am vaccinat 650 de copii, împotriva hepatitei, am participat la renovarea a 10 şcoli rurale şi a mai multor grădiniţe. După inundaţii, ne-am concentrat pe comunităţile locale şi le-am ajutat să conştientizeze care sînt cauzele acestei probleme: defrişările abuzive şi necontrolate. Apoi, împreună cu voluntarii noştri, am derulat mai multe proiecte de împăduriri şi de educaţie ecologică în judeţele Bistriţa-Năsăud şi Suceava. Rezultatele uneia dintre campaniile noastre, Verde 003, au însemnat, măsurate în cifre, 70 de tone de gunoi, 2200 de voluntari, 450 de kilometri de maluri de apă curăţate“.
Pe scurt – o altfel de mentalitate: nu doar ecologică, ci una centrată pe voluntariat şi pe implicare. „Îmi pasă“ şi „se poate“ în loc de obişnuita indiferenţă. Plantare de puieţi în loc de despădurire, strîngerea gunoaielor şi educarea oamenilor în acest sens, în loc de ignorarea lor. Lucrul cu voluntari, în loc de muncă plătită: o motivaţie de alt ordin decît cea strict materială.
Sună prea militant, veţi spune. Poate, dar cînd există proiecte care chiar fac ceva, într-o lume a nepăsării şi profitului, merită semnalate fără obişnuitele ironii. Tăşuleasa poate fi un model de cum poate fi gestionată, altfel decît sîntem obişnuiţi, o zonă cu un imens potenţial turistic, precum cea a Munţilor Bîrgăului.
Ultimul lor proiect, lansat pe 30 iulie a.c. – „Pădurea pedagogică“ – e o... mostră de pădure pe-nţelesul tuturor, jucăuşă: „În «Pădurea Pedagogică» natura devine un obiect de studiu care ne poate spune multe nu doar despre copaci şi apă, ci şi despre comportamentul nostru şi relaţia dintre oameni.“ – spune Alin Uhlmann Uşeriu. O pădure în care te poţi urca chiar în copaci şi aluneca de la un copac la altul cu ajutorul unui sistem de frînghii şi scripeţi, fără să le faci rău acestora. Vorbeam, în titlu, de turism ecologic. Turism ecologic merită întreprins într-un loc precum Tăşuleasa, numai ca să vezi că se poate şi în România.
În ce priveşte turismul... mitologic, mă refeream, mai în glumă, mai în serios, la Hotelul Castel Dracula, situat chiar în Pasul Tihuţa, principala cale de legătură între Transilvania şi Moldova, nu departe de Tăşuleasa, în locul unde Bram Stoker a plasat acţiunea romanului său. De altfel, statuia acestuia se află chiar în faţa castelului. Aşa cum, în hotel, se găsesc apartamente cu numele personajelor romanului. Precum şi o cameră a groazei, situată la subsol, interzisă cardiacilor, aşa cum scrie în anunţ (dar nu vă temeţi, e un horror eufemistic spus soft...). „Situat la 1116 m altitudine la Piatra Fîntînele, Hotel Castel Dracula şi împrejurimile vă oferă confort, relaxare, istorie şi suspans.“ – aflăm de pe site-ul lui. Precum şi că a sa „construcţie a durat 7 ani (1976-1983) şi este singurul hotel tip Castel din România, cu turn şi curte interioară“.
Camera în care am stat nu a avut nimic horror, a fost obişnuită. Mîncarea, în schimb, a fost bună. Iar peisajul – senzaţional. În contextual Munţilor Bîrgăului, mitul lui Dracula devine posibil.
