Treceri şi desprinderi

Publicat în Dilema Veche nr. 465 din 10-16 ianuarie 2013
Spital, în Franţa jpeg

În fiecare an, aceeaşi dramoletă – cel puţin pentru mine: ies greu din timpul sărbătorilor şi intru şi mai anevoie în cel al vieţii de zi cu zi. Nu-mi place, recunosc, rutina cotidiană. Mi-aş dori cu adevărat să fie Crăciun în fiecare zi. Ştiu că nu se poate, că astea sînt fiţe de adult necrescut destul, împotmolit într-o copilărie generică. Din păcate, am constatat un lucru foarte grav despre mine: nu ştiu să trăiesc timpul obişnuitului... Vin dintr-o familie într-un fel fericită, în care rutina era exilată. Membrii ei au avut norocul să facă lucruri creative şi, în mare parte, cam ce-au vrut. Nu au fost obligaţi să aibă un program fix, nici să facă sluj în faţa vreunui şef. Ca atare, valorile pe care mi le-au inculcat nu erau, nici pe departe, cele ale linguşelii, ale obedienţei, ale făcutului frumos în faţa unei autorităţi...

Pînă aici toate bune şi frumoase. Dar nu mi le-au insuflat nici pe cele ale... muncii. Ale unei munci susţinute, de zi cu zi, prin care să-ţi cîştigi pîinea, dar nu numai. Munca permanentă ca virtute în sine. „De ce să ţi-o insufle?“, vă întrebaţi, poate. Mentalitate comunistă. Ţinem minte cu toţii, cei care am fost cîndva în Piaţa Universităţii, că pe atunci se făcea distincţia între „a gîndi“ şi „a munci“. Evident că atunci era un anumit context politic, nimeni nu era, de fapt, împotriva muncii. Care muncă nu exclude, nicidecum, gîndirea... Şi nu e o mentalitate comunistă. E şi una corporatistă, şi protestantă... Şi, pînă la urmă, una sănătoasă. Dacă nu devii un workaholic înrăit, atunci să-ţi faci treaba cu dăruire nu e, nicidecum, o ruşine, ci o calitate.

Pînă şi rutina pe care nu am fost învăţată să mi-o asum nu e, întotdeauna, ceva negativ. Da, e ideal să faci munci creative, să aduci mereu ceva nou, să ai străluciri. Dar nu se poate tot timpul. Pînă la urmă, să accepţi şi niscaiva repetiţie înseamnă o doză de umilinţă asumată. Ceea ce e mare lucru.

Mă lupt să-mi asum şi eu rutina asta şi să mă desprind de atmosfera sărbătorilor. Da, e cît se poate de confortabil să zac pe o canapea, lîngă un pom de Crăciun plin de beculeţe, cu cîţiva membri ai familiei alături, privind fix fie la Jamie Oliver aruncînd ceapă murată – neapărat de sus – peste nişte creson, fie la o antilopă cu gît lung care se străduieşte să scape de un leopard, dar, din nefericire, nu reuşeşte... Toate astea după ce am rîs înfocat de Ajun, am mîncat iepure, curcan şi porc de Crăciun, am trecut probe pentru tombola... tradiţională din zilele... dintre, am dat o fugă la Sinaia şi am reuşit, iarăşi, să dansez măcar puţin de Revelion...

Pe toate din registrul ăsta ştiu să le fac foarte bine. Chiar şi rutina, în condiţii de vacanţă, o pot înţelege: te scoli cît de dimineaţă vrei, îţi faci cafeaua şi, în aburii ei, citeşti cel puţin trei capitole din două cărţi diferite, apoi îţi faci plimbarea pe un traseu deja fix.

Problema e că de la obişnuinţele astea fericite, de voie, trebuie să te poţi întoarce la cele indiferente ale vieţii cotidiene. Trebuie, cel puţin la prima vedere, să te desprinzi de ideea, chiar falsă, a vieţii ca o continuă bucurie, copleşită de afecţiunea celor apropiaţi, cvasiprezenţi, şi să te întorci la cea, de multe ori cenuşie, a timpului necesităţii.

E mult mai simplu să faci faţă bucuriei şi strălucirii decît cotidianului mediocru. De Crăciun trebuie să fii mai bun, să dăruieşti; dar asta, în ceea ce mă priveşte, pare mai apetisant decît să fii mereu egal cu tine însuţi şi să-ţi „îndeplineşti sarcinile“, oricare ar fi ele.

Mi se pare mai complicat să faci faţă obişnuitului decît extraordinarului. Mi se pare mult mai greu să te comporţi ca de Crăciun chiar şi în zilele anoste în care nu faci decît să completezi nişte hîrtii, să plăteşti ceva facturi şi să umpli sacoşe cu mîncare. Cine reuşeşte să-şi facă datoria, ca şi cum ar fi mereu sărbătoare, e un... winner.

 Eu una, încă n-am reuşit. Sînt mai... antrenată în ale vacanţei decît în cele ale existenţei mărunte, dar necesare. Sper ca, în timp, să schimb raportul. Pînă atunci, mă plîng moderat şi spun iar că mi-aş dori să fie – dacă nu în fiecare zi –, măcar ceva mai des Crăciunul...

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

Josep Borrell FOTO EPA-EFE
Josep Borrell: Sfârșitul războiului din Ucraina, „aproape imposibil” după anexările efectuate de Rusia
Anexarea de către Rusia a patru teritorii ucrainene ocupate face „aproape imposibil” sfârşitul războiului în Ucraina, a apreciat sâmbătă şeful diplomaţiei Uniunii Europene, Josep Borrell.
Rapperul rus Walkie s-a sinucis FOTO Instagram
Un rapper rus s-a sinucis să nu ajungă pe front: „Nu sunt pregătit să ucid!“
Mobilizarea parțială a lui Putin îi sperie de moarte pe ruși. Un rapper s-a sinucis vineri, 30 septembrie, nu înainte de a lăsa un mesaj cutremurător în care a anunțat că nu este pregătit să ucidă.
Volodimir Zelenski FOTO Profimedia
Zelenski, mesaj către militarii ruși: „Veţi fi ucişi unul câte unul”
Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a afirmat în timpul discursului adresat naţiunii că Rusia pierde bătălia, iar lumea nu va încuviința o întoarcere la vremurile de cuceriri coloniale.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.