Tradiții, mai noi

Publicat în Dilema Veche nr. 917 din 4 – 10 noiembrie 2021
Zizi și neantul jpeg

În filmele de Crăciun care deja ne-au invadat micile ecrane se vorbește de „tradițiile” fiecărei familii. Acolo e vorba de unele destul de simple și ușor de stăpînit: de pus un anume înger în vîrful bradului, de mers la concursul de făcut case din turtă dulce, de cîntat colinde în ziua de..., la ora... etc. Dar există și alt fel de tradiții pe care le ținem, fiecare dintre noi. Pe care le păstrăm și pe care le mai schimbăm.

Cînd spun „tradiții” mă refer la momentele în care fiecare, individ sau grup, familie, iese din timpul cotidian și intră în cel al sărbătorii. Pe care el îl alege cînd să fie, cît să fie și cum să și-l petreacă. Sigur că există și cutume prestabilite, unele chiar inflexibile, cărora cei mai mulți dintre noi li se supun. Pe care unii dintre noi le mai adaptează propriului lor mod de a vedea lumea. Și, în sfîrșit, pe care alții își permit să nu le accepte deloc.

Cînd trăiești mai multe tipuri de vremuri, e clar că tradițiile se schimbă și ele. De curînd a fost Halloween-ul, care, de ceva timp, a intrat în imaginarul comun, asemenea, de altfel, Sfîntului Valentin. Acum copiii, mai ales, dar nu numai, serbează Halloween-ul fără atîtea inutile întrebări, precum cele care apăreau pe la început de ani 2000, cînd sărbătoarea începea să devină una obișnuită la grădinițe, de pildă. Țin minte că atunci aveau loc chiar dezbateri înfocate asupra rostului acestei sărbători „păgîne”, care otrăvea mințile copiilor noștri. Îmi amintesc cum un tată, „responsabil”, cu care am avut plăcerea să mă conversez într-o vizită, cam în ajunul Halloween-ului, susținea că seria Harry Potter ar trebui interzisă, că nenorocește mințile copiilor, că vorbește despre magie și are ceva malefic. Că el nu-i lasă pe copiii lui să citească așa ceva.

Țin minte și acum că n-am știut dacă să plîng sau să rîd cînd l-am auzit pe respectivul domn, vorbind serios, de altfel, și convins de justețea observațiilor sale. I-am spus ce cred și momentul a trecut. Vocea lui era vocea celor care contestau sărbătorile „venetice” și țineau la „tradițiile de veacuri ale poporului român”, ortodoxe, dacă se poate. Vocea celor care nu realizau, în primul rînd, că povestea asta cu „tradițiile de veacuri”, cu care am fost sufocați de învățămîntul comunist care preamărea un naționalism de carton, e o aberație. Că, sigur, există tradiții, dar nu se pune așa problema, lucrurile sînt mult mai subtile. Și că ortodoxia și practica religioasă nu au nimic de-a face cu o sărbătoare comercială (sigur, dacă e să-i căutăm originile), pînă la urmă, de care se bucură copiii. Un fel de bal mascat cu fiori.

Tuturor ne plăcea să ne speriem în copilărie și adolescență. În vremea comunistă, cînd nu aveam acces la industria horror din Occident, o făceam fiecare cum apuca. Nu ne erau la îndemînă nici industria de Halloween, nici romanele lui Stephen King, nici filmele de groază, dar nevoia de sperietură și de un anumit tip de contact cu supranaturalul (cel în care ți se fac pielea de găină și părul măciucă într-un mod controlat și suportabil, totuși) exista, era prezentă. De pildă, la Cumpătu, în Sinaia, unde mergeam în vacanțe, obișnuiam să ne plimbăm seara cu un grup mai mare pînă la marginea pădurii. Vorbeam de lupi și de prezența lor acolo (astăzi există cu adevărat ursul, vizibil la toate orelele) și parcă le simțeam ochii strălucind în întuneric. Aveam cumva nevoie de fiorul ăsta domesticit, era modalitatea noastră de a pătrunde un alt fel de supranatural interzis, să zicem, să ne jucăm de-a forțele malefice, să luăm notă de existența răului.

Ceea ce industria horror a speculat în toate felurile posibile și călcînd, uneori, limitele, într-un mod de-a dreptul bolnav. Dar aici e o discuție interminabilă în care mă feresc să intru. Tot ce știu e că serbările de Halloween de la grădinița copilului meu, în care toți puștii se costumau în fantome, pirați, Batmani sau altele asemenea și performau diverse în comun nu puteau fi nocive, erau o joacă. Și, la fel, petrecerile inofensive, aș zice, de acasă, în care veneau cinci-șase prieteni, fiecare își punea cîte o mască, sculptam dovleacul și-i mîncam conținutul, amuzîndu-ne de toată situația. Apoi făcînd poze și punîndu-le, într-un mod, știu, penibil și superficial, pe Facebook. Și, în final, dîndu-i fiecăruia la pachet cîte o mască sau un accesoriu așa-zis de groază, de fapt o mini-piesă vestimentară stilizată de pe la Meli Melo, tot mai departe de fiorul horror.

Sigur că, la origini, Halloween-ul avea legătura cu ziua morților, cu cultul lor. E un fel de amestec între ziua morților și cea recoltei. Dar cred că acum s-a îndepărtat suficient de latura lui demonică și că putem să ne jucăm cu varianta lui cosmetizată și comercializată fără să ne fie teamă că vom călca nu știu ce teritorii de nestăpînit. Și dacă vrem ca sculptarea dovleacului, precum și purtarea unei măști lucioase de pisică neagră și a unei pălării asortate să se numere printre „tradițiile” noastre, n-avem decît.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.

Adevarul.ro

image
Şoferii nu vor mai putea parca gratis în centrul Bucureştiului
Începând cu luna august şoferii nu vor mai putea parca gratis pe locurile amenajate în centrul Capitalei sau pe trotuar, a anunţat viceprimarul Stelian Bujduveanu. Potrivit lui, serviciul va fi digitalizat se vor pune parcometre şi bariere automate, iar cei care parchează pe trotuar vor fi sancţionaţi.
image
Un apropiat al lui Kadîrov susţine că cecenii „vor merge înainte până la Berlin” dacă „Putin nu îi va opri” VIDEO
Un apropiat al liderului cecen Ramzan Kadîrov, Magomed Daudov, preşedintele parlamentului cecen, afirmă că unităţile cecene care luptă în Ucraina „vor merge înainte până la Berlin” dacă „Putin nu le va opri”.
image
Firmă IT din Cluj implicată în eşecul unuia dintre cele mai aşteptate jocuri video din istorie
Problemele tehnice care au dus la eşecul lansării unuia dintre cele mai aşteptate jocuri video - Cyberpunk 2077 - ar fi fost cauzate de Quantic Lab, o firmă IT din Cluj, arată Forbes în ediţia internaţională. Articolul a declanşat o serie de mărturii de la angajaţi ai companiei, dar şi o reacţie a Quantic Lab.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.