Tot de toamnă

Publicat în Dilema Veche nr. 964 din 29 septembrie – 5 octombrie 2022
Zizi și neantul jpeg

Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare. Ni se tot spunea cum plecau ele în stoluri spre țările calde. Fuseserăm destul de terorizați cu „Puiul” încît să simțim dramatismul poveștii. 

După care mai citisem și „Prințul fericit” al lui Oscar Wilde, care nu prea avusese, nici el, darul să ne înveselească. Noroc cu „Minunata călătorie a lui Nils Holgersson prin Suedia” a Selmei Lagerlöf, care ne mai schimbase registrul. Abia tîrziu, după ani buni, cînd am realizat că lumea se desfășura și-n altă parte decît în manuale și-n mintea mea, și anume în ceea ce numim realitate, am început să văd păsările migratoare pe viu. Cam la fiecare sfîrșit de septembrie și-nceput de octombrie le vedeam, în stoluri, chiar în formă de „V”, fix așa cum scria în cărțile copilăriei. Și, mai ales, le auzeam, în sfîrșit, excesiv de gureșe în călătoria lor. 

Mă pot lăuda chiar cu o întîmplare cu o barză. Ne aflam la Sinaia, la Cumpătu, în curtea casei de acolo. Eram, printre alții, cu mama, într-unul din puținele momente de adăstare, de răgaz. Unul din momentele în seama cărora cu greu ne lăsăm: cele în care, în logica noastră de orășeni ocupați și hiperactivi, nu se întîmplă, practic, nimic. În care realitatea pare încremenită, mai curînd ca un tapet. Mișcările ei sînt și ele doar niște tresăriri, oarecum pe loc, ca-n GIF-urile pe care ni le mai trimitem uneori pe Messenger. 

Și tocmai atunci, în acel moment încremenit și aparent nesemnificativ, o barză a poposit pe bradul din fața noastră. Care avea un vîrf golaș, parcă special pentru așa ceva. Era o barză obișnuită, mare, aș zice. S-a așezat acolo probabil ca să se odihnească. Nu părea să se teamă de noi. Era singură, nici urmă de „suratele” ei. Dar nu părea rănită. Probabil că rătăcise drumul: era sezonul migrației, dar picior de barză nu mai trecuse vreodată pe acolo. 

Noi ne-am continuat conversația măruntă. Barza a rămas la locul ei, tăcută. Am inclus-o o vreme în conversație, apoi, așa cum fac oamenii, am uitat-o. După o vreme și-a luat zborul, firesc, spre pădurea din apropiere. Nu după mult timp, la vreun an, nici mama n-a mai fost printre noi. În mod logic, nu are nici o legătură cu barza cea singuratică și pierdută. Dar eu, în modul meu absurd și suprarealist, o asociez cu ea.

Tot toamna, vrînd-nevrînd, în ciuda optimismului manualelor și compunerilor, eram și sîntem nevoiți să scoatem umbrelele din dulapuri. Umbrelele au intrat și intră, încă, în categoria obiectelor ușor de pierdut. Cele care, conform lui Mary Poppins din Mary Poppins și casa de alături, ajung pe Lună și sînt, evident, preluate de Omul-de-pe-Lună, care le depozitează acolo. Și asemenea ciorapilor desperecheați despre care vorbesc Rachel (Meryl Streep) și Mark (Jack Nicholson) în Heartburn (Mike Nichols, 1986). Și mănușilor care rămîn fără pereche în fiecare an.

Toată adolescența și tinerețea mi-am uitat umbrelele pe undeva. Pe unele mi le-am recuperat, pe altele niciodată. În vreo vizită sau la vreo petrecere au zăcut într-un colț uitat de lume. Asta după ce m-am războit asiduu cu ele, cînd vîntul ne dobora pe amîndouă și nu ținea cont de fragilitatea nici uneia dintre noi.

Fragilitate pe care, tot sub o umbrelă, i-am simțit-o și tatălui meu pe cînd aveam vreo 13 ani. Ne-a prins o ploaie împreună, undeva pe Șoseaua Giurgiului, nu departe de Piața Progresul, unde încă locuiam pe atunci. Am deschis umbrela, țin minte foarte bine. Și, deodată, am realizat că tatăl meu nu mi-o poate ține, ca pînă atunci: crescusem mai înaltă decît el. Venise, brusc și neașteptat, rîndul meu să țin umbrela. Preluasem, așa, din mers și pe nepusă masă, o ștafetă despre care nici nu știam că există.

Dar nu fusese numai asta: îi simțisem, atunci, și o altfel de fragilitate. Mi-am dat seama, în ploaie, de trecerea timpului peste noi. Am realizat, ca-ntr-o străfulgerare, ce ni se ntîmplă și ce urmează să ni se întîmple. Cum creștem și ne ofilim, precum florile. Cum locurile și rolurile noastre se schimbă. Și cum nu sîntem deloc veșnici.

Noroc că a fost doar o secundă. Apoi, amîndoi sub umbrelă, chiar dacă o țineam eu, ne-am continuat drumurile, ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat. Ne-am dus la cofetăria din zonă, să ne cumpărăm mizerabilele, dar voluptuoasele prăjituri în culori ireale: verzi și mov.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Promite-mi doar ce poți
„Pot să-ți promit că voi fi atent, că voi încerca să nu greșesc, dar nu pot să-ți promit că o să mă fac bine”.
Zizi și neantul jpeg
Alte stradale
Dar astăzi strada, în general, a devenit mai agresivă. Poate la fel de plină ca-n anii ’90, dar într-un alt mod.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Două kilograme și jumătate și alte cugetări
Este un text despre lipsa de acceptare a bolii și a morții.
E cool să postești jpeg
Cum inventezi mîndria națională
Ne iubim, așadar, compatrioții? Ne simțim bine în România? Sîntem mulțumiți cu traiul nostru?
p 20 WC jpg
Din ce sînt alcătuite viețile noastre?
Altfel, lumea nu este locuită nici de păcătoși iremediabili, nici de creștini perfecți. Intervalul este numele metafizic al obișnuitului pe care îl locuim.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Marele Premiu pentru filosofie al Academiei Franceze
Anca Vasiliu a contribuit constant la crearea punților dintre cultura care a primit-o și i-a recunoscut totodată expresivitatea stilistică a scrierilor sale
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Gino a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai bătrîn cîine din lume: are 22 de ani și încă se ține bine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.

Adevarul.ro

GYORPLUSZ jpg
Presa maghiară, cucerită de fanii Rapidului la meciul cu Gyor. Cum i-a comparat cu fanii Japoniei de la Mondial
Presa maghiară a fost impresionată de comportamentul fanilor giuleșteni din timpul partidei dintre Gyor și Rapid, încheiată cu scorul de 32-30, în grupa B a Ligii Campionilor la handbal feminin.
7538113 jpg
B-21 Raider – bombardierul care lovește oriunde în lume a fost lansat VIDEO
Primul avion de generația a VI-a de serie din lume, noul bombardier intercontinental cu capabilități stealth (invizibil pentru radar) B-21 Raider a fost dezvăluit publicului în urmă cu câteva zile de producătorul Northrop Grumman și beneficiarul US Air Force.
Oraș plutitor Foto AT Design Office via The sun webp
Planuri uimitoare pentru un oraș plutitor, cu străzi subacvatice. Unde ar urma să fie construit cel mai ambițios proiect din istorie
Planurile pentru un proiect de oraș plutitor pe apă în largul coastelor Chinei ar fi, dacă ar fi construit, cel mai ambițios proiect urban din toate timpurile.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.