Toamna, întunecat-luminoasă

Publicat în Dilema Veche nr. 608 din 8-14 octombrie 2015
Extenuantul efort personal jpeg

Toamna a fost mereu, pentru mine, un anotimp al diverselor contemplări. Şi exterioare – de genul meditaţiilor asupra frunzelor căzătoare, şi interioare – scrutări ale stărilor şi trăirilor. 

Aşa cum în faţa mării sau a munţilor ai revelaţia micimii şi efemerităţii tale, şi a adevăratelor proporţii, tot aşa, cînd înăbuşitorul aer de vară se schimbă în respirabila şi răcoroasa adiere de toamnă, simţi mai dihai (cel puţin eu, una) trecerile şi devenirile, repetiţiile şi schimbările, lucrurile şi vieţile care evoluează. Mai ales că toamna se amestecă toate: tot soiul de începuturi, precum cel veşnic, al diverselor forme de şcoală, ori reîntoarcerea la treabă după vacanţă, cu sentimentul sfîrşitului şi melancolia asociate cu frunzele care cad, pomii care rămîn golaşi şi natura în belşug (conform compunerilor) şi, apoi, în expectativă. E un amalgam cînd fericit, cînd melancolic, cumva în anticamera evident fericitului decembrie. 

Ce-i drept, există şi sărbători tomnatice. Desigur, începutul şcolii, la care, măcar pentru senzaţiile pe care ţi le dă, direct sau indirect, nu am putut renunţa ani de zile. Spun „direct sau indirect“ pentru că l-am retrăit, ca-n

de nenumărate ori, numai pentru că-mi tot redoream începutul perfect: timp de vreo zece ani, în fiecare toamnă, am tot început cîte un masterat. Dădeam examene, îmi plăcea adrenalina confruntării, apoi suspansul afişării rezultatelor (în general, treceam probele) şi apoi mă dădeam în vînt după primele întîlniri, în care cunoşteam oameni noi şi ni se spunea ce urmează să facem, ce cărţi să citim (e adevărat că problemele urmau cînd începuturile şi sentimentul noutăţii se terminau, iar lucrurile începute trebuiau terminate, ceea ce s-a dovedit mult mai greu). Tot în fiecare toamnă, copilul meu începea cîte un nou ciclu şcolar: le-am trăit pe toate cu aceeaşi intensitate, fie că era vorba de cel din clasele I-IV, cu o învăţătoare hiperconştiincioasă şi cu cîteva mame casnice teroriste din comitetul de părinţi, fie cu diriginta, profesoară de matematică, incredibil de perfectă, care, din păcate, a murit înainte de vreme, fie la liceul cu mare prestigiu, dar cu mai puţină „acţiune“, fie chiar la facultatea de peste mări şi ţări. Cu flori şi zîmbete, şi cîţi membri ai familiei mai aveam (bunica lui a fost nelipsită la toate aceste începuturi, veşnic evenimente, atîta timp cît a fost). 

Apoi, Halloween-ul. Un fel de combinaţie de împrumut între Ziua Recoltei şi Sîmbăta morţilor. Tipică pentru cele două laturi ale toamnei, aş zice. O parte luminoasă şi una întunecată, care, datorită industriei kitsch din domeniu, a devenit jucăuş-întunecată. Dovleacul şi plăcintele din el se leagă, evident, de prima parte, cea din compunerile noastre de-a cincea. Toamna îmbelşugată, pe care o tot desenam cînd eram mici, precum o doamnă cu o rochie lungă înţesată de mere, pere, prune, struguri şi chiar gutui e o ipostază liniştitoare. Recunosc că mie, uneia, îmi plac mai mult roadele pe care şi le pierde şi culorile lor: frunzele (despre al căror covor multicolor iar scriam în compuneri), galbene, roşcate, maronii, pe care nu mă satur să le adun, castanele şi ghindele cu care îmi umplu buzunarele rucsacelor, ca pe vremea cînd mergeam prin parcuri cu tatăl ori cu bunicul meu sau cînd căutam chestii poetice pe care să i le trimit iubitului din armată. 

Toamna întunecată – cea „lungă, slabă şi zăludă“, care înlocuieşte adorabila briză despre care vorbeam la început, cu burniţă, noroaie şi alte chestii năclăite şi negre – ţine, indiscutabil, de cealaltă latură a ei. De aceea a morţii, a sfîrşitului unui ciclu, fie că e cea sesizabilă prin frunzele devenite, brusc, din portocaliu aprins – maro veşted, fie prin costumele comice spre groteşti de Halloween (de fantomă, monstru, schelet, vrăjitoare, moartea însăşi). 

Poţi, însă, simplifica lucrurile şi alunga partea de umbre dacă alegi o abordare tomnatică strict consumistă: pui murături, faci zacuscă, dulceaţă, gem, must şi apoi vin. Iar de Halloween sculptezi dovleci şi alegi doar costume „drăgălaşe“, precum Batman, Superman, zînă, prinţesă, pirat etc.  

image png
Supraviețuire
Pentru că am aflat de pe Facebook că o pisică îngheață și moare de frig la -15 de grade.
image png
Autenticitatea, între parfum și mujdei
În psihologie, esența unei personalități este definită, în principiu, de cinci caracteristici centrale.
image png
Speranța
Speranţa este una dintre virtuţile teologice.
image png
Scriptura: arbore, spital, cer
Pentru că Dumnezeu însuși li se dezvăluie ca o carte care „nu se închide”.
image png
Inima casei
Acum, la facultate, împreună cu colegele mele, doctorande în arhitectură, Irina Scobiola și Silvia Costiuc, îi învățăm pe studenții noștri cum să proiecteze o locuință.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Sau că liliecii sînt, în unele privințe, niște creaturi de invidiat? Sau că bat sex e totuna cu bad sex?
image png
Moș Nicolae
Poveștile lor nu mi-au diminuat cu nimic credința în Moși.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Sărbătorile vin!”
Problema nu prea are legătură cu renul Rudolf și vorbește mai mult despre tine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.

Adevarul.ro

image
Fiara de plastic. Povestea Daciei „Lăstun“ Maxi, un Fiat 500 al românilor, care nu a mai ieșit pe poartă
Dacia 500 „Lăstun“ ar fi trebuit să fie pentru români cam ce a fost Fiat 500 pentru italieni, Renault 5 pentru francezi, WV pentru germani. O mașină din gama mini, mai degrabă pentru tineret. O maşină de oraş, potrivită pentru transportul urban. A fost ideea și dorința lui Nicolae Ceaușescu
image
SPECIAL Elvira Popescu: de la actriță la contesă, devenită „Notre Dame du Théâtre“ FOTO/VIDEO
Cum a ajuns o româncă din București să devină o actriță contesă mai cunoscută în Franța decât celebra Greta Garbo.
image
Lista celor mai periculoase alimente din lume. Cinci alimente la care nu te-ai aștepta să fie incluse
În întreaga lume, există anumite alimente periculoase care pot provoca de la intoxicații alimentare ușoare până la deces, în cazuri extreme.

HIstoria.ro

image
Un posibil caz de braconaj arheologic în Moldova, în secolul al XVII-lea
Un posibil caz de braconaj asupra unui tumul din Moldova istorică este consemnat într-un document de la 1635, notează arheologul Vasile Diaconu, pe pagina sa de Facebook.
image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.