The Embassy One și cele două băbuțe

Publicat în Dilema Veche nr. 804 din 17-23 iulie 2019
The Embassy One  și cele două băbuțe jpeg

E o zi atît de călduroasă, aș fugi din inima Bucureștiului direct în inima unei păduri cu mulți copăcei verzi, eventual abia udați de o ploaie de vară și uscați doar pe jumătate de un vînticel tomnatic.

Din păcate, dar nu neapărat și din nefericire, eu sînt pe la Piața Romană, e perioada cu Street Delivery, am ieșit din casă cu niște prieteni cu care am bătut cîteva străzi, am testat cîteva beri în mai multe locuri, unele artizanale și altele nu prea, am stat în soare cel puțin opt ore și am stat jos mai puțin de o oră. Lucru bun, căci am mai dat de cîteva localuri noi, aplicația de numărat pașii nu-și crede contorului, căci am depășit obișnuiții 300 de pași zilnici pe care îi face un freelancer într-o zi de lucru obișnuită, în drumurile de la birou la baie și de la frigider înapoi la biroul de unde nu se mai mișcă ore bune.

În zona Pieței Romane, adică în Piața Alexandru Lahovari, la numărul 8, e de găsit The Embassy, un local ușor pretențios care asortează mîncărurile internaționale cu cocktailuri savuroase de prin cîteva colțuri ale lumii, muzica ceva mai ușoară de club cu sesiunile live ale unor artiști locali și servirea promptă și prietenoasă cu o arhitectură îmbogățită cu un design proaspăt, modern, colorat și care conferă ceva mai mult dinamism unui loc dintr-o zonă centrală a Capitalei.

Deși o prietenă îmi spune că a nimerit la The Embassy după o ploaie destul de zdravănă și că nu a prea avut unde să stea la masă pe terasă pentru că ploaia inundase totul, eu rămîn recunoscătoare pentru că acolo am găsit răcoarea din centrul iadului căldurii bucureștene, chiar aceea care topește minte și voință și te îndeamnă să vrei să te întorci în zonele natale, dar nu chiar atît de vizibil afectate de căldură.

Țin să zic că totul a fost bine, nu m-aș putea plînge de nimic nici dacă aș ține morțiș, dar accentul l-aș pune, de această dată, pe critica pe care eu și amicul meu am adus-o tuturor de acolo, noi comportîndu-ne ca două băbuțe sprijinite-n băț lîngă băncuța de la poartă, criticînd pe toată lumea și rîzînd, mai în glumă și mai puțin în serios, de hainele și atitudinile și comportamentele mult prea tinerilor de la mese.

Eu și amicul meu, la cîte unul-doi ani distanță de îngrozitoarea vîrstă de 30 de ani, eram cei mai tineri de acolo, în vreme ce înăuntru era aproape plin, iar afară nu mai era nici un loc liber. Micuții, cum le-am spus noi, nu se poate să fi fost prea mulți de vîrste peste cea a majoratului, motiv pentru care noi, bătrînelele din bețe, nu ne am putut abține să ne imaginăm cum părinții respectivilor plătesc pentru mese pretențioase ale tinerelor cu păr colorat la salon (ehe, pe vremea mea te vopseai în baie și pictai și tavanul, foloseai o cutie și cînd aveai nevoie de două sau de trei) și ale băieților cu telefoane care costă cît telefonul meu și-al amicului puse împreună, dar și alături de nota noastră de plată (și de băut am băut, de mîncat am mîncat), cu hainele de pe noi (luate de la mall, că ne-am modernizat și noi și uneori ne luăm haine și din alte locuri decît second hand-urile devenite prietene).

Ce au mai disecat băbuțele pe scaunele de la The Embassy? Vocea doamnei care cînta ceva. Nu ne-a fost clar ce, era un fel de reinterpretare ultramodernă și minimalistă a unor clasice muzicuțe plăcute urechii, difuzate încă pe la radiouri cum ar fi Europa FM, dar care după urechea dumneaei ar fi trebuit să sune a căței chinuiți care au fost dresați să urmeze, cel puțin parțial, notele de la Backstreet Boys sau Cher, de exemplu.

Dar să nu fim „pricinoși“, chiar ne-a plăcut The Embassy One, recomandăm cu drag, mîncarea e bună, vine destul de repede, iar localul poate fi cel puțin sursă de inspirație pentru o proză scurtă cu note răutăcioase. Sau, dacă nu sînteți ca băbuțele descrise anterior, ca mine și amicul meu, nici nu veți observa altceva decît pătrățelul personal. 

Anca Zaharia este, înainte de toate, cititor. Cea mai recentă carte publicată este Suicid, Editura Herg Benet, 2019.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Belgrad și fiorul balcanic
Și mie mi-a plăcut la Belgrad, am regăsit aici „fiorul balcanic” de care m-am îndrăgostit.
E cool să postești jpeg
Negustorii de timp
„Sistemul politic nu poate gestiona totul în același timp (...) și, în prezent, Europa este foarte ocupată.”
p 20 Leviatan jpg
Pe urmele lui Iov
În Biblie, însă, realul nu se reduce la o lume plană, somnolentă, cufundată în necazuri, în nevoi, în cotidian.
Theodor Pallady jpeg
Prietenii latini ai Bizanțului
Împărțirea tîrzie a Imperiului Roman între Orient și Occident n-a subminat unitatea Bisericii creștine, cel puțin pînă la Marea Schismă din 1054, agravată ulterior prin Cruciada a IV-a și eșecul sinoadelor unioniste de la Ferrara-Florența.
Vake Park, Tbilisi City, Georgia Country, autumn Season 05 jpg
Toamnă tristă
Printre blocurile din cartier, vîntul spulberă frunzele care, din cauza secetei, se amestecă rapid cu praful străzii și cu molozul rezultat în urma nenumăratelor și interminabilelor lucrări la infrastructură.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Școlile din Texas le oferă gratis părinților truse DNA pentru ca copiii acestora să poată fi mai ușor identificați în cazul în care vor fi împușcați sau desfigurați în vreun atentat la școală. Orice, numai să nu interzică armele.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce mai zice gura lumii?
Am dat acest șir nesfîrșit de exemple pentru că alte vieți nu cunosc, dar gura lumii e aceeași pentru toți, iar mie mi-a păsat de ea peste măsură.

Adevarul.ro

rachete patriot
LIVE TEXT | Război în Ucraina. Medvedev amenință NATO că va deveni o țintă dacă livrează sistemul Patriot Ucrainei
Este a 280-a zi de la începutul războiului în Ucraina. Volodimir Zelenski vorbește din nou despre crearea unui tribunal special pentru judecarea faptelor săvârșite de ruși încă de la anexarea Crimeei din 2014.
Muncitor jpg
Mondialul prin ochii unui muncitor din Sri Lanka: Discuție emoționantă în umbra zgârie-norilor REPORTAJ
Un Mondial de 230 de miliarde de dolari, cât a costat organizarea, a devenit posibil datorită unor „oameni invizibili“.
Iancu Nedelcu
Șef de păcănele din Brăila, șantajat de interlopi. Ce interdicție au primit după executarea pedepselor
Doi interlopi din Brăila au fost condamnați pentru că au distrus mai multe aparate de jocuri ca să îl forțeze pe cel care le administra să le cedeze folosința acestora.

HIstoria.ro

image
Trezirea naționalismului în Balcani
Vreme de secole, populațiile din Balcani au trăit în cadrul unor state multietnice, dinastice. Acest lucru nu a determinat însă o omogenizare, fiecare populație fiind conștientă, însă, de faptul că vecinii ei vorbeau o limbă diferită, practicau altă religie și aveau un stil de viață diferit.
image
Rusia, pământul sfânt al Iluminismului francez
Emergența rapidă a Rusiei ca mare putere europeană s-a petrecut într-o perioadă în care gânditorii Iluminismului european chestionau teme fundamentale, legate de natura societății și a guvernului: care este cea mai bună formă de guvernare, autocrația sau guvernul reprezentativ
image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.