Tastatura sau creionul?

Publicat în Dilema Veche nr. 950 din 23 – 29 iunie 2022
E cool să postești jpeg

Printre recentele dorințe de a reforma sistemul de educație din România se numără și „digitalizarea”, ministrul Sorin Cîmpeanu anunțînd, la sfîrșitul lunii mai, dorința de a înlocui vechile table tradiționale cu tablele smart.

„Vrem sau nu vrem, ne place sau nu ne place, educația va evolua mult mai mult către digital. (…) La nivel de hardware, o reformă majoră va fi înlocuirea tablei, celebra tablă. Este un instrument care a produs efecte în educația tuturor, dar este un instrument care nu mai atrage tinerele generații. Toate tablele clasice vor fi înlocuite de table interactive, inteligente” – a declarat acesta, adăugînd că unul dintre avantajele acestor table inteligente este că lecțiile astfel predate pot fi transferate instantaneu pe telefoanele, tabletele sau laptop-urile utilizate de elevi.

Este însă un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor? Mi-am amintit, recunosc, cu melancolie, de tabla de scris din școala generală, de mirosul de cretă, de ritualul „udării buretelui”, dar și de orele de caligrafie care te învățau să domesticești și să îndrăgești literele – pentru că atunci cînd le tratai cu respect, păreau că se predau, lăsînd deschise premisele unei prietenii la cataramă. Orele de caligrafie au fost de mult scoase din programa școlară, deși acum se pledează pentru reintroducerea lor, iar în ceea ce privește tabla tradițională, chiar dacă nu mai atrage tinerii, după cum a susținut ministrul, a rămas unul dintre puținele instrumente care mențin obiceiul scrisului de mînă – un obicei care, în epoca digitală, pare mai degrabă desuet.

Pentru că trebuie să ne gîndim mult și bine: cînd am scris, ultima oară, ceva de mînă? Scrisori nu prea mai trimitem, iar în domeniile care implică scrierea, folosim în mod evident tastatura și nu creionul (nici nu vreau să mă gîndesc cum ar fi să-mi scriu articolele de mînă!). Însă ceea ce este în firescul erei digitale pe care o trăim este și în firea creierului nostru? Au de pierdut generațiile care vin și care ar putea învăța să scrie direct pe tastatură, fără a mai avea vreun contact cu „bețigașele” și „bastonașele” cu care am început noi să scriem? Întrebarea mi-a fost ridicată de un recent articol din Frankfurter Allgemeine Zeitung.

„În timpul pandemiei de coronavirus, unii copii au uitat chiar că scrisul se face de la stînga la dreapta”, a declarat, pentru F.A.Z., Marianela Diaz Meyer, directoarea Institutului Schreibmotorik. „Scrisul de mînă este și va rămîne indispensabil. Este foarte important pentru dezvoltarea cognitivă a copiilor. Învățarea scrisului manual este o formă deosebit de complexă de învățare (...), este legată de acele regiuni ale creierului care nu sînt responsabile doar pentru funcțiile motorii. Activitatea creierului, atunci cînd scriem mult de mînă, ajută și la promovarea lecturii. Există studii neuroștiințifice care arată că scrisul de mînă este, de asemenea, de mare importanță pentru creativitate și înțelegerea conținutului. Dacă scriem fluent, putem recunoaște și literele mult mai repede. Există și un studiu recent care arată că studenții care într-o prelegere și-au luat notițe pe tablete au fost mai puțin capabili să proceseze conținutul decît cei care au scris cu pixul pe hîrtie.”

În ceea ce privește diferențele înregistrate la nivel cognitiv, atunci cînd învățăm să scriem de mînă sau direct pe tastatură, Jean-Luc Velay, cercetător în neuroștiințe la CNRS, a declarat, într-un interviu pentru Radio France, că oamenii pot învăța la fel de bine să scrie în ambele feluri, reușind să transpună limbajul în text. Totuși, adaugă acesta, există un detaliu îngrijorător înlesnit de tehnologie, deseori trecut cu vederea, un obicei care cîștigă din ce în ce mai mult teren: acela de a dicta un mesaj, în loc de a-l scrie: „Din ce în ce mai mulți oameni își dictează mesajele pe telefon, iar mașinăriile transcriu cu din ce în ce mai multă acuratețe aceste dictări”, ceea ce, nu-i așa, ne încurajează să abandonăm chiar și scrisul pe tastatură. E mai simplu și mai rapid doar să vorbim.

Însă simplu și rapid este și benefic? În ceea ce privește diferența dintre scrisul de mînă și scrisul pe tastatură, cercetătorul s-a referit, în primul rînd, la gesturile implicate în mod fizic: pe cînd scrierea cu creionul implică o singură mînă, tastarea le solicită pe amîndouă. „Iar acest fapt schimbă multe din punct de vedere cerebral: pe de o parte, avem un proces care se declanșează prin mîna dominantă, în general dreapta, care e gestionată de emisfera cerebrală stîngă – aceeași care gestionează limbajul la majoritatea oamenilor. Pe de altă parte, scrierea la tastatură necesită coordonarea ambelor mîini și, prin urmare, implică trimiterea de informații și către emisfera dreaptă pentru a controla mîna stîngă. Survine, așadar, o împărțire a scrisului între cele două emisfere ale creierului.”

Nu a trecut suficient timp ca efectele acestei calibrări de sarcini, la nivel cerebral, să fie studiate în profunzime. Pe de o parte, cei mai mulți oameni au învățat să scrie de mînă, apoi au trecut la tastatură. Pe de alta, nu se știe ce se va întîmpla cu copiii care învață să scrie direct pe tastatură, cînd creierul este încă în formare. Nu se știe dacă efectele vor fi sau nu nefaste. În mod teoretic, acestea ar putea fi benefice, avînd în vedere că scrierea la tastatură împarte funcția scrisului, antrenînd nu doar emisfera dominantă, ci folosindu-le pe amîndouă.

Însă, din observații la nivelul ierbii, Jean-Luc Velay nu are vești prea bune, amintind de un experiment, derulat în cadrul unei grădinițe. Timp de trei săptămîni, un grup de copii au fost învățați să scrie direct pe tastatură, iar altul, să scrie literele de mînă. La finele experimentului, copiii au fost rugați să recunoască literele pe care le învățaseră, iar cei care le scriseseră manual s-au dovedit a fi mai buni decît cei care au învățat să le scrise la tastatură.

„Cînd învățăm să scriem, mișcarea ortografiei ne face să memorăm o formă și un gest. Acest lucru se poate observa în RMN-uri: atunci cînd unui subiect i se cere să se uite la litere, acest lucru activează atît zonele vizuale, cît și senzoriale-motorii ale creierului său și tocmai această stimulare cognitivă dublă îi permite să recunoască mai rapid litera. Or asta înseamnă că, dacă nu mai învățăm să scriem de mînă, capacitatea noastră de recunoaștere a literelor va scădea.”

Nu doar cercetătorii în domeniul neuroștiințelor s-au preocupat de acest fenomen. Una dintre cele mai complexe lucrări pe acest subiect, Handwriting in early childhood education: Current research and future implications, a apărut în 2014 și aparține unei cercetătoare, doctor în Științele Educației, la Universitatea din Florida, Laura Dinehart.

„Scrisul de mînă, definit mai specific ca fiind capacitatea de a produce scris lizibil și rapid, a fost legat în mod constant de abilitățile creative. (...)  Cercetătorii au descoperit că scrisul de mînă și ortografia contribuie semnificativ la dezvoltarea expresivității la copiii de grădiniță. Nu același lucru e valabil cînd vine vorba de educație prin limbaj oral sau doar prin dezvoltarea capacității de a citi.”

Potrivit lui Marilyn Cochran-Smith, profesor doctor în pedagogie la Lynch School of Education and Human Development, din Boston, autoarea volumului Learning to Write Differently, învățarea scrierii de mînă este un proces care implică atît elevul, cît și pedagogul, construindu-se astfel contexte sociale în care copiii nu doar procesează un text, ci îl interiorizează, dezvoltîndu-și gîndirea și capacitățile creative.

Totuși, declinul scrierii de mînă, care a început în anii ’90 cînd, potrivit autoarei, „legiuni de adulți pentru care scrisul era o profesie – cercetători, jurnaliști, educatori, publiciști – au făcut conversia de la creion la procesare computerizată de text, descoperind computerul ca instrument de scriere extrem de eficient”, pare de neoprit – în 2016, Finlanda a fost printre primele țări care au propus ca în școli elevii să învețe doar scrisul de tipar (nu și literele cursive) și să petreacă mai mult timp învățînd abilitățile de a scrie la tastatură, și nu cu creionul pe hîrtie.

Chiar dacă nu există date concrete și studii aprofundate asupra efectelor învățării scrierii direct la tastatură, nu pot să nu mă gîndesc la lucrarea celor doi cercetători norvegieni Bernt Bratsberg și Ole Rogeberg, Flynn effect and its reversal are both environmentally caused, publicată în 2018, prin care aceștia atrăgeau atenția că nivelul IQ, pe plan mondial, este în scădere.

„Înlocuirea creionului cu tastatura”, a conchis Jean-Luc Velay, în interviul pentru Radio France, „desemnează și standardizarea scriiturii. Nu ne face, oare, această înlocuire să pierdem și cîte ceva din personalitatea și unicitatea noastră ca indivizi?”

Cu siguranță, în vremurile vitezei, scriitura la tastatură ne face cadoul timpului. Uneori, însă, un dar poate fi și un cal troian.

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.